In diverse culturi se serbeaza Anul Nou.
Pentru fiecare dintre ele Simbolistica Anului Nou este oarecum diferita, ceea ce au in comun este finalizarea unei perioade si inceperea alteia...
O sa incep cu Anul Nou din lumea occidentala, lumea asa zis moderna, care este cel mai comercial moment al anului pentru o masa mare de oameni. Revelionul a devenit o mare provocare pentru lumea moderna: unde il sarbatorim, cu cine, cu ce ne imbracam, cat costa si din ce consta masa de Revelion, fotografii, traditii versus exotism. Iesirea din cotidian, extravaganta sunt imaginile care prevaleaza in aceasta perspectiva a Anului Nou.
O multime de mituri s-au generat in jurul acestui moment care au devenit reale ritualuri: sa ai in casa vasc de la cea mai urata tiganca de la intersectii de drumuri ca sa indeparteze spiritele rele, sa ai in buzunar bani ca sa ai abundenta tot anul care vine, sa ai struguri pe masa, sa ai busuioc si gutui la fereastra, sa sune plugusorul la poarta ca sa aduca vreme buna de arat si semanat si sa indeparteze fortele rele din fata culturilor puse in pamant din toamna, sa sune clopotele, sa se bea sampanie, sa se manance gogosi, sa stropesti cu apa cu argint in fata casei si sa bei apa in care ai stins 9 chibrituri...si cu siguranta multi dintre bunicic nostri isi mai amintesc si alte obiceiuri care sa le aminteasca ca sunt protejati si sa se simta din ce in ce mai pregatiti pentru muncile campului care vor incepe curand.
Putini sunt cei care se opresc sa se adune si sa isi obseve si sa isi analizeze rezultatele anului care s-a incheiat, chiar si din punctul de vedere al relatiei cu institutiile Statului, bilanturi cu bune si cu rele, dar mai ales cu invatamintele pe care le-au cules de acolo.
Eliberarea din fantomele trecutului si regruparea fortelor pentru a incepe o noua etapa din viata reprezinta una dintre optiunile de petrecere a Revelionului. Nu ca ne-ar strica sa facem un bilant la finalul fiecarei zile!
In unele culturi inceputul anului este stabilit la echinoctiul de primavara, cand odata cu egalarea zilei si a noptii va incepe ziua sa creasca, natura renaste, ziua este din ce in ce mai lunga si mai puternica decat noaptea. Revenirea la viata a Naturii, inverzirea si inflorirea simbolizeaza reinnoirea fortelor cu care ne deplasam prin viata. Intunericul din mintea noastra este privit ca ceva care devine din ce in ce mai slab, mai putin influent. In buddhism se ia acest moment ca o inviere interioara dupa o moarte a unei identitati care nu ne mai serveste intereselor actuale...
In alte culturi anul nou incepe in 17 iulie si are de a face cu alte forte subtile ale naturii, cu regrupari de forte pentru a Celebra Viata si Moartea, pe cei vii si pe cei trecuti in Lumea Spiritelor. Integrarea celor doua realitati simbolizeaza uniunea dintre spirit si materie, materia care este supusa Vointei Spiritului Liber...
Rosh Hashana - Anul Nou evreiesc. Potrivit calendarului ebraic, evreii au trecut in anul 5769 intre 30 septembrie si 1 octombrie 2008. In 2011 a fost in 28 septembrie la apus pana in 30 iar in 2012 va fi in 16 septembrie la apus pana in 18. Spre deosebire de celelalte sarbatori evreiesti, aceasta este de natura foarte personala, iar evreii trebuie sa reflecteze asupra experientelor din anul precedent si sa-si evalueze in mod scrupulos actiunile - fie ele bune sau rele. Rosh Hashana trebuie sa fie sarbatorita intr-un spirit de optimism. Se mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele pentru un an nou bun si dulce. Cele o suta de sunete impresionante produse de suflatul din shofar (corn de berbec), in fiecare din cele doua zile de Rosh Hashana sunt destinate “trezirii”, in mod simbolic, pentru ca oamenii sa poata reflecta, sa isi indrepte greselile si sa devina mai buni. Anul Nou evreiesc nu are o data fixa, deoarece calendarul iudaic este lunar, schimbandu-se dupa aparitia astrala a Lunii. Rosh Hashana incepe ciclul celor mai importante sarbatori evreiesti, fiind urmata, la numai zece zile, de cea mai mare sarbatoare evreiasca, Yom Kippur – “Ziua pocaintei”.
Un alt An Nou este celebrat de mistici in momentul numit de biserica Pogorarea Spiritului/Duhului Sfant care echivaleaza cu moartea identitatii egoului care stapanea masina umana, animalul intelectual si Locuirea in Om a Cristosului, a Spiritului, a Duhului lui Dumnezeu. Este privit ca o Trezire a Sufletelor din somnul Constiintei, o Reamintire a Identitatii noastre, a faptului ca Suntem mai mult decat corpul nostru fizic. Aceasta celebrare inseamna ca dorim profund sa cunoastem, sa intelegem si sa cuprindem aceasta Mareata Fiinta care suntem, ca dorim sa na contopim cu Sursa a tot ceea ce exista...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.