Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

luni, 16 ianuarie 2012

Daca crezi ca sanatatea si educatia sunt scumpe, gandeste-te cat de scumpa poate fi ignoranta!


Adesea avem tendinţa să spunem despre preţul unei consultaţii private că este mare, că a fost scumpă consultaţia... însă pierdem din vedere faptul că un medic, psiholog sau alt specialist a investit ani de munca şi adesea sume mari de bani pentru a se perfecţiona. Dincolo de costurile cu propria sa educaţie medicul isi face grigi pentru pacienti daca cu adevarat a ales meseria pentru a servi si sluji oameni si nu pentru bani sau statut social. O consultaţie poate fi scumpă când ceea ce primim nu este ceea ce aveam nevoie şi medicul sau profesorul vrea să ne vindece de ce crede el că suntem bolnavi nu de ce ne doare mai tare pe noi, iar profesorul vrea să ne înveţe ce crede el că avem nevoie nu ce vrem noi să învăţăm... Deseori s-ar putea ca ei ca experţi să vadă tot puzzle-ul şi să vrea să ne ajute însă le lipseşte diplomaţia, expertiza în a ne facilita înţelegerea sau nu au abilitatea de a ne ajuta să conştientizăm că ceea ce ne dorim sau ne doare este parte din ceva care ne scapă înţelegerii atâta timp cât beneficiem doar de o feliuţă din tablou... şi atunci deşi ei s-au străduit să ne dea ce ştiu că ne-ar trebui noi nu avem urechile deschise câ nu auzim ce vroiam să rezolvăm sau ne sperie propunerea lor, perspectiva lor sa ni se pare deplasată. Uneori ei pun seminţele pentru o înţelegere pe care o vom dobândi mai încolo.
Educatia nu este ieftină şi este mai scumpă ignoranţa. Educaţia presupune in afara de timp şi bani şi practică. Munca cu sine, perseverenţa şi efortul susţinut merita compensate, iar adesea pacienţii şi elevii ascultă atunci când îi costă. Dacă preţul plătit este mic pentru marea majoritate a lumii înseamnă că medicul sau psihologul sau profesorul nu pune preţ pe ceea ce ştie, că e facil de obţinut o consultaţie sau accesul la cursul său oricând fiindcă lui îi e de ajuns ideea că servindu-i pe alţii se simte împlinit... Aceasta în Univers este tradusă ca abuz de Bunăvoinţă...
În univers nu ni se dă voie să beneficiem de informaţii sau vindecare prin alţii şi înţelegere gratuite decât dacă ne oferim la rândul nostru să îi slujim pe alţii şi sincer nu avem posibilitatea să plătim în acel moment.
Dacă însă ne permitem să plătim şi nu compensăm informaţia primită, educaţia sau serviciile prin propriile noastre energii, bani sau muncă pentru alţii vom pierde banii prin altă parte, iar lor universul le va compensa efortul depus sau îi va învăţa să discearnă pe cine să accepte şi pe cine nu. Adesea îmi vin oameni care beneficiază gratuit de energii, de consultaţii sau de educaţie pentru viaţă care mi se plâng că iar au accidentat maşina, iar au plătit amenzi, iar au fost jefuiţi, iar au fost înşelaţi de cineva... acestea sunt facturi pe care le plătim pentru momentele când ne-am bucurat că am primit aur moca...
În Univers nu capeţi nimic de gratis, ce ţi se dă gratis dacă accepţi te costă cel mai mult...
Ignorarea legilor dupa care se guvernează Universul nu ne scuteşte de plata facturilor... boli, dureri, suferinţe, pierderi...
În Evangheliile Gnostice se vorbeşte de zilele de scadenţă lunară şi totală. A şasesprezecea (16) zi de la luna noua sau actual poate fi extrapolată prin arhetipul din subconştientul colectiv şi a 16-a zi din luna calendaristică, este scadenţa facturilor din cursul lunii anterioare. În 18 se face scadenţa faţă de toată existenţa noastră şi se calculează dacă mai avem timp, dacă universul mai investeşte în noi şi dezvoltarea noastră, dacă am servit şi altora din timpul nostru, dacă este nevoie de ceva suferinţe şi dureri care să ne trezească din somnul ignoranţei... Din 16 până în 18 avem timp să ne reconciliem cu Legea Divină, să ne căim şi să intreprindem acte conştiente de iubire necondiţionată, de renunţare la frică, la furie, la egocentrism şi egoism...
Sănătatea şi Educaţia e obligatoriu să fie scumpe, ele erau accesibile în Templele de Mistere celor care iniţial erau slugi, apoii deveneau ucenici şi după multă experienţă deveneau meşteri sau Maeştri...
Azi toata lumea poate deveni Maestru pe hârtie, dar câţi dintre aceştia au renunţat la frici, servesc Umanitatea şi se autoeducă pe ei permanent, se autoobservă şi autoanalizează, se transformă prin procese alchimice profunde nu pentru ei înşişi ci pentru a fii acolo pentru ceilalţi mai mici fraţi ai lor... Maeştri în trecut nu trebuiau să se îngrijească de nimic, erau doctori fără arginţi pentru că nu aveau clinici, nici taxe, nici telefon pentru consultaţii, nici maşină să se deplaseze, nici oamenii nu erau atât de ignoranţi şi nici nu se îmbolnăveau atât de grav peste noapte... Azi medicii la noi în ţară ajung să aştepte şpagă, să se îngrijoreze de ce pun pe masă sau cu ce plătesc chiria... profesorii sunt desconsideraţi şi arar cineva îşi mai aminteşte de monştrii sacrii care se află în spatele formării lor ca oamenii că sunt prea ocupaţi făcând nimic important, distrându-se, cheltuind sănătatea pe bani pentru ca atunci când nu vor mai putea produce ani să dea banii pe sănătate şi să fie adesea prea târziu, ignoranţa fiind deja prea mare şi facturile faţă de Lume fiind aproape imposibil de achitat...
Maestrul este cel care se roagă în sufletul său şi îi venerează pe cei care l-au format, le plăteşte tribut energetic zi de zi... Buddha spunea: aduc recunoştinţa mea pioasă tuturor Buddha-şilor dinaintea mea, contemporani cu mine şi celor care vor urma după mine...
Noi nu avem recunoştinţă nici faţă de proprii noştrii părinţi, îi tratăm adesea ca şi cum ne-ar fi tot ei datori după ce ne-au adus pe lume, ne-au crescut cum au putut şi cum i-a ajutat mintea şi inima, dar ne-au permis să vieţuim în această lume chiar dacă uneori nu vedem aceasta ca pe cel mai de preţ dar care poate cineva să ni-l facă... Nu apreciem minunea faptului de a fii vii, de a experimenta Viaţa în formă umană... Credem că ni se cuvine moştenirea care lor nu le mai foloseşte la o anumită vârstă, deşi este munca lor de o viaţă... Credem că ar trebui să ne suţină mereu ca şi cum noi am fi uitat să creştem şi că vor ajunge la o vârstă la care noi va trebui să le plătim, chiara dacă şi ce nu ne-au dat pentru că fără ei nu am fi devenit niciodată ceea ce suntem...
Cineva în cartea Funia de Nisip spunea că poporul care nu îşi respectă bătrânii este un neam mort!
Acolo unde nu există educaţie şi sănătatea nu este acoperită de stat pentru toţi membrii societăţii este în pericol mare de ignoranţă şi nu prea mai au cum să fie salvaţi de la căderea liberă în agonie, care urmează unui fals extaz al tinereţii şi exuberanţei, a abuzului şi deprecierii... Un om sănătos poate avea grijă de sine şi de ceilalţi, se poate educa şi poate să se transforme pe sine până la atingerea Adevărului iar când ignoră acest adevăr doar suferinţe, pierderi, boli îl mai pot scoate de pe drumul pierzaniei şi readuce pe calea Sfinţeniei, adică a atenţiei, educaţiei, libertăţii, fericirii, împlinirii prin bucuria sa pentru bucuria altora...
De la Dumnezeu la Dumnezeu... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu