Dr Arafat şi SMURD salvează zilnic vieţile celor dragi nouă

Despre SMURD, urgente si Dr Arafat in experienta Dr Crina Veres

Ca voluntar am lucrat si eu pe SMURD toata facultatea, am facut un pic de pauza apoi am mai lucrat 2 anisori ca Dr. Crina Veres, dar tot paramedic, nu medic de urgentă, desi in echipa adesea sugestiile paramedicilor cu experienta au servit medicilor in salvarea vietilor...

Aş completa ceva la cele spuse de Simona Bratu din postarea anterioara, ceva la care sunt sigura că şi alţi colegi de la Cluj si poate şi din alte oraşe unde a fost introdus SMURD-ul, subscriu ca dacă nu ar fi fost SMURD unii dintre noi am fi fot multă vreme clinicieni şi doctori care să nu prea ştie ce înseamnă medicina la limita dintre viaţă şi moarte. 

Era în 1995-1996, intram în anul II la Medicina şi am început să fac gărzi pe SMURD. Atunci am văzut multă medicină şi am pus mâna pe instrumentarul de urgenţă, am învăţat de pe SMURD şi de la colegi şi câţiva ani mai târziu de la Dr. Arafat ce înseamnă să fii medic, să fii pe fază la simptome şi semne, am salvat prin  SMURD multe vieţi în cei 6+2 ani de practică voluntară la SMURD şi o buna parte din mediul care sunt se datorează lor şi nu ar fi fost posibilă fără SMURD. Am văzut mereu diferenţe mari de perspectivă, de a face faţă situaţiilor de criză medicale şi de viaţă, acolo eram contra cronometru şi stabili emoţional, am învăţat ceea ce în afara SMURD nu se poate obţine, o echipă unită, profesionalism, simplitate şi echilibru în confruntarea cu moartea şi aş recomanda tuturor studenţilor la medicină să experimenteze gărzi voluntare pe SMURD...

În clinică o singură dată am avut de a face cu un caz de moarte pe secţie de interne, în timpul studenţiei şi am avut surpriza neplăcută să coonstat că d-l Prof habar nu avea de resuscitare şi de protocoalele de urgenţe şi atunci când i-am sugerat câte ceva am fost dată afară din salon deşi stiam cazul foarte bine... Am iesit plângând din salon si am umblat plângând când am văzut că după 5 minute de asa zisă resuscitare omul a fost declarat mort si mi-a luat multa vreme să ma impac cu ideea ca ei nu sunt pregătiti pentru asa ceva si nu avea la indemână sau pe secţie posibilităţi de a face faţă urgenţelor. Am mers la Seful Clinicii si am intrebat dacă se poate dota şi evident că răspunsul a fost că m-a picat la examen, apoi am ajuns sa iau nota maximă însă ştiam cartea din scoarţă în scoarţă şi ei ştiau asta. Mi-am promis ca voi tine cursuri de urgenţe şi prim ajutor inclusiv elevilor de liceu şi aşa am făcut mulţi ani după aceea...

Multumesc din Suflet Dr Raed Arafat pentru SMURD si pentru ca am văzut ce înseamnă să fii  în acelaşi timp profesionist şi Om...

Atunci când făceam gărzi voluntare şi niciodată după ca şi medic nu am luat şpagă de la pacienţi deşi ni s-a oferit pe SMURD pentru profesionalism şi omenie de foarte multe ori. Am învăţat că Sănătatea nu ar trebui să ne coste, că ar putea fi gratuită şi atunci când şti că o faci voluntar şi nu aştepţi nimic în schimb totul iese uimitor de bine, eşti firesc şi eşti acolo pentru că tu ai ales să îi serveşti pe oemenii deliberat din timpul tău. Când te aştepţi să ţi se dea şpagă fiindcă salarul nu îţi ajunge nici de chirie şi cheltuieli, ajungi involuntar să nu te mai porţi ca un om, şi e adevărat că am văzut şi simţit aceasta pe pielea mea, am simţit lipsa de omenie a unor colegi pentru a obţine beneficii financiare care poate ajunge uneori să ducă la pierderi de vieţi umane şi să nu uităm că în medicina este vorba despre oamenii, că fiinţe vii umane cu emoţii şi sentimente şi-au încredinţat nouă viaţa şi sănătatea lor... Este adevărat că medicii şi personalul medical, dacă nu uită să fie oameni şi chiar numai ca profesionişti ar trebui să fie foarte bine plătiţi pentru că adesea ei duc acasă poveştile, suferinţele pacienţilor, nu întâmplător sunt cei care au cel mai ridicat procent de sindrom Burn Out, adică epuizare psihică completă. Aceasta se întâmplă fiindcă doctorii şi asistenţii se întreabă, cei cu adevărat preocupaţi de viaţa oamenilor, ce puteam face mai bine, îşi fac adesea reproşuri că nu au făcut mai mult deşi nu se putea adesea mai mult, iar aceste nelinişti le-am dus şi eu în visele mele dar m-am străduit, aşa cum zicea Arafat, să dau tot ce pot şi am în mine ca ştiinţă şi putinţă astfel ca atunci când totul se va fi terminat să fiu mulţumită de mine indiferent de rezultat şi să mă strădui să învăţ din experienţe pentru a deveni mai adaptată la situaţiile pe care le voi întâlni... Am urcat pe targă să văd ce simte un pacient, am stat în scaun şi legaţi de targă, am fost scoşi din maşini şi locuri înguste, am simulat accidente, incedii, înec, boli grave şi tot ce ne-a trecut prin minte am întrebat, ni s-a răspuns, am căutat adesea răspunsuri la cei mai buni ca noi pentru ajunge la fel de buni şi pregătiţi să îi luăm morţii vieţile oamenilor înapoi. Satisfacţiile pe care le ai nu încap în cuvinte, atunci când aparţinătoroii te privesc în ochi cu recunoştinţă că le-ai salvat o fiinţă dragă şi chiar atunci când au văzut că ne-am străduit, că am făcut mai mult decât era omeneşte cu putinţă, fiindcă aveam mereu alături de noi o forţă şi o intuiţie, o ascuţime a simţurilor incredibilă pe care mulţi nu le au în condiţii normale...

Am învăţat şi nu voi uita niciodată că aceia care vin spre mine sunt mama, copilul, iubita, prieteni, fratele sau sora, bunicii cuiva... fiinţe vii cu sentimente şi dureri, cu frici şi probleme...

Pe SMURD am învăţat să dau tot ce am mai bun în mine nu doar în medicină ci şi în relaţiile cu oamenii, la orice meserie aş practica, în orice joc de rol aş intra: mamă, profesoară, iubită, fiică, prietenă, medic sau psihoterapeut, consilier, mentor...

Mulţumesc tuturor celor care au împărtăşit cu mine ce ştiau, cu care am învăţat împreună, că am fost o echipă şi le doresc tuturor SMURD-iştilor şi Dr.-ului Raed Arafat să meargă înainte şi să salveze vieţile celor dragi nouă!