Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

duminică, 8 ianuarie 2012

In CASA TATALUI MEU...

Atunci când suntem pe stradă sau în diverse spaţii închise de către oameni şi destinate nevoilor lumesti putem să aducem în noi starea de bucurie şi linişte, de împăcare şi fericire pe care am avea-o în Casa Lui Dumnezeu şi atunci Casa Tatălui Meu este acolo unde suntem noi, pentru că odată cu starea noastră de graţie şi biecuvântare Sfinţim locul în care ne aflăm

Nu degeaba avem o vorbă care spune că: Omul Sfinţeste Locul!

...

Care sunt stările voastre de Suflet atunci când va întalniţi cu cei despre care afirmaţi că îi iubiţi sau vă sunt dragi, fiindcă dacă nici faţă de ei nu puteţi fi fericiţi şi zâmbitori şi aduceţi în pasul lor tulburările egoului vostru atunci ce stări de interes, ipocrizie şi falsitate aveţi faţă de ceilalţi?

Dacă nu puteţi fi fericiţi cu voi înşivă, fiecare loc în parte pe unde veţi trece se va amprenta de starea voastră şi ca un bumerang amplificat se întoarce spre emiţătorul său...

Verificaţi cât de des care sunt darurile pe care vi le faceţi vouă şi celorlalţi, dar mai ales vouă fiindcă cei care se sfinţesc prin stările lor nu vă vor permite prea mult să le tulburaţi stările şi vă vor lăsa Să Creşteţi în Cristos, adica să întrupaţi cât mai mult din Maturitatea, Înţelegerea şi Acceptarea Lui Cristos.

Atunci când măsurăm evoluţia sufletească a cuiva prin acrobaţiile, fachirismele şi magiile pe care le face pierdem din vedere că ele sunt doar creşa Dezvoltării, a Unificării şi că Academia Sufletelor este atinsă atunci când nu mai suntem separaţi de ceilalţi, nu mai vrem să îi impresionăm noi pe ei ci facem loc gol în noi pentru ca ei să poată creşte, să experimenteze Realitatea şi apoi sătui de ei înşişi se vor abandona ca şi egouri pentru o identitate tot mai şi mai completă, vor crea o Casă şi mai mare a Tatălui Nostru...

Copilul este cel care are nevoie să fie servit, încurajat, mângâiat, valorizat, cadorisit cu haruri... el nu are nimic, nu ştie încă faptul că totul îi aparţine prin Drept Divin asupra Împărăţiei Tatălui, dar va intra în posesia a ceea ce contează atunci când va Creşte...

Tatăl, Părintele Iubirii este acela care îi furnizează cele de trebuinţă sufletească pentru a Creşte în Cristos până când va spune şi fostul copil  nu mai sunt eu ci Cristos Trăieşte în Mine...

Casa Tatălui Meu este mereu in Mine, iar Eu Sunt Mereu in Casa Tatălui Meu!

2 comentarii:

  1. Exceptionala postarea!
    Pe mine unul nu numai ca m-a convins, dar a avut puterea de a ma linisti!
    Sa ti dea Bunul si Adevaratul Dumnezeu tot ceea ce ti doresti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că îți e de folos și Mulțumesc că Exiști!

    RăspundețiȘtergere