Numeroase gospodine din Romania se pot lauda ca prepara o cina in doar 15 minute, daca au la indemana cateva sute de grame de file de pangasius. Dat prin ou si faina, apoi prajit rapid in ulei incins, cu un pic de mujdei sau cu lamaie ori un sos alb cu hrean… un deliciu! Daca ar sti acele gospodine cum se ”nasc”, cum, unde si in ce conditii cresc, ce mananca si cat de proaspeti ajung in magazinele noastre pestii pangasius (sau ”subansamblele” lor congelate), si-ar schimba instantaneu dieta.
Pestele pangasius, despre care se spune ca ar fi fost creat prin manipularea genetica a icrelor de somn, cu un mic ”adaos” de gena de rechin, a populat initial raurile din Asia. Ulterior, dupa mai multe selectii controlate, a ajuns sa fie produs la scara industriala, in delta fluviului Mekong din Vietnam.
Cele mai spornice crescatorii sunt amplasate sub debarcadere mobile sau pe ochiuri de apa cu suprafata egala cu a unui apartament cu trei-patru camere unde puietul, apoi tineretul si pestii maturi se inghesuie cu miile in niste plase de plastic rezistente, care permit trecerea apei ”curate” a fluviului (la acest aspect vom reveni), dar tine captive viitoarele fileuri de pangasius. E bine de stiut ca acesti pesti pot ajunge la dimensiuni de peste 130 de centimetri lungime, dar la industrializare sunt folosite exemplarele standard, de 1,5kg (30-40 cm).
Crescut impotriva firii
Dar cum vin acesti pesti pe lume? Procedeul clasic este cunoscut: femelele depun icrele, masculii le fertilizeaza, ”ouale” eclozeaza, ies pestisorii, cresc etc., dar in conditiile naturale, acest lucru se intampla doar o data pe an. Pentru a spori productivitatea, femelelor de pangasius li se administreaza hormoni, ca sa depuna mai des icre. Iar acum, tineti-va bine: hormonii respectivi sunt prelevati de la oameni, mai exact de la femeile gravide! Cum? Din urina acestor femeie se extrage hormonul, care este uscat, apoi diluat in anumite proportii cu apa distilata si administrat femelelor de pangasius. Acestea nu sunt povesti horror, ci fapte reale, relatate de numerosi oameni de stiinta din Germania, Franta si SUA, care au urmarit fenomenul si tin sa traga un semnal de alarma in privinta acestui peste, considerat de multi ”salvarea pisciculturii mondiale”. Povestea nu se opreste insa aici.
Carne in ”bait” de arsenic, metale grele si clor
Pangasius este rentabil daca pe un metru patrat de apa se inghesuie cel putin 40 (da, patruzeci!) de exemplare mature. De asemenea este rentabil, daca manaca – si chiar manaca – de toate: fosfati (maresc masa corpului cu circa 20% fata de pestii care nu au in “meniu” aceast chimicala “delicioasa”), faina de oase de peste, mate si resturi de peste, excremente de orice natura (de peste, de animale, umane) care plutesc prin delta Mekongului. La toate acestea se mai adauga o bogata “colectie” de substante chimice si metale grele: arsenic, bifenoli policlorurati, DDT, hexaxclorbenzol si alti compusi clorurati, care se varsa fara nicio restrictiei in fluviul Mekong. Iar produsul complex al acestor mixuri de hrana “vie” (caci la 40 de exemplare pe metru patrat, chiar si pestii-frati se mananca intre ei) sau putreda, ori sub forma de otravuri garantate, ajunge la cina, in 15 minute, in farfuriile copiilor, sotilor/sotiilor sau altor persoane dragi noua. Delicios? Si inca un amanunt: pangasiusul vietnamez NU ajunge niciodata in Romania altfel decat congelat, deoarece este adus de la mii si mii de kilometri.
Drept urmare pangasius “proaspat” inseamna pangasius recent decongelat, dezosat si de necunoscatori cumparat. Cei care mai au indoieli, pot consulta pentru conformitate documentarile (si documentarele) realizate de canalul francez de televiziune M6 (“Qu’est ce qu’un Panga ?” – “Ce este un pangasius”) sau de grupul tv-radio si online ARD din Germania (“Die Pangasius-Lüge – Das große Geschäft mit dem Billigfisch”, adica “Minciuna pangasius – Marea afacere cu peste ieftin”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.