Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

luni, 2 aprilie 2012

Ce fragila este viata... si nu doar uneori... noi nu realizam asta clipa de clipa, Acum si Aici ca am putea muri si de aceea avem tendinta de a trai superficial

TRAGEDIE în Suceava. Copil de şase ani, ucis de o haită de câini

Un copil în vârstă de şase ani a murit, sâmbătă, după ce a fost atacat de câini pe un câmp din satul Călineşti, aparţinând comunei sucevene Dărmăneşti.
Comenteaza 
Un copil de şase ani a fost ucis de o haită de câini
Un copil de şase ani a fost ucis de o haită de câini
Foto: dinorasulmeu.ro
Trupul copilului, care are mai multe muşcături, a fost găsit de către o femeie care a sunat la Serviciul unic de urgenţă 112.
Potrivit purtătorului de cuvânt al IJP Suceava, Ionuţ Epureanu, până în prezent, ancheta a stabilit că, sâmbătă dimineaţă, copilul a plecat de acasă spre o altă gospodărie situată la o distanţă de 800 de metri, unde tatăl său lucra cu ziua.
Atacul animalelor asupra copilului ar fi avut loc în dreptul unui drum din apropierea unui cimitir, a spus Epureanu, citat de Mediafax. El a precizat că lângă cimitir sunt depozitate mai multe gunoaie şi este probabil ca animalele să se fi aciuat în zonă.
Epureanu a mai spus că de pe corpul copilului au fost recoltate probe biologice din zona muşcăturilor, urmând ca acestea să fie comparate cu probe biologice ce vor fi recoltate şi de la câinii din zonă în încercarea de a-i găsi pe cei care l-au atacat pe copil.
Totodată, anchetatorii aşteaptă rezultatele necropsiei pentru a se stabili cauza decesului, în acest caz fiind întocmit un dosar penal de "moarte suspectă", care a fost preluat de Parchetul Tribunalului Suceava.
"Au mai fost persoane muşcate de câini, însă niciodată nu s-a întâmplat ca cineva să moară din cauza muşcăturilor. Poliţia încearcă să afle ai cui sunt câinii", a declarat prefectul de Suceava, Sorin Arcadie Popescu.
Prefectul a precizat că există martori în acest caz, fiind vorba despre două femei care ar fi văzut de la distanţă ce s-a întâmplat.
Potrivit primarului comunei sucevene Dărmăneşti, Dan Chidoveţ, copilul provine dintr-o familie "mai necăjită", mai are un frate în clasa a II-a şi urma să împlinească şase ani în luna aprilie.
Edilul a mai spus că, în cazul în care se stabileşte că acei câini aveau proprietari, aceştia vor fi traşi la răspundere pentru ceea ce s-a întâmplat.

Comentariu Dr Crina:
M-am intrebat daca sa impartasesc sau nu aceasta stire cu voi. M-am intrebat ce imi spune mie acest eveniment in afara de faptul ca si cainii, pe care eu de altfel ii iubesc foarte mult pot fi foarte agresivi? Ca inca o viata umana a incetat sa existe pe pamant in timp ce altele vin sa experimenteze ce inseamna a fi om... Ce eveniment tragic mai ales pentru parintii copilului... daca deja s-a intamplat oare ce avem de invatat de aici... cata violenta au ajuns si animalele sa simta ca sa omoare un copil... cat de fragila este viata si cum acum suntem in viata si in scurt timp ce ramane este un cadavru ce va fi deteriorat de timp... Timpul, acest mare vrajitor... Timpul cat suntem vii pe care adesea il irosim si trece viata pe langa noi... Timpul celorlalti pe care nu il apreciem ca fiind la fel de valoros ca al nostru... ca si cum daca copilul era din o familie mai necajita nu este la fel de viu ca ai nostri... ca si cum pierederea lui ar fi o usurare pentru familie... ca si cum timpul vietii lui ar valora mai putin... ca si cum el nu ar fi putut ajunge un geniu, cineva important sau implinit, fericit si plin de compasiune... ce o fi fost in capul primarului cand afirma ca e dintr-o familie mai necajita? Oare cine va alina vreodata sufletul mamei sale, al parintilor lui... Timpul va cicatriza o rana adanca... oare vor intelege ei ca acolo mergem toti la un moment dat... Sau ca poate la un moment dat omenirea nu va mai trebui sa guste moarte asa cum spunea Iisus Cristos... Cum moartea unui copil ne sensibilizeaza mai mult decat ce a unui adult... Cum ne revoltam fara a intelege aceasta aparenta nedreptate... De ce un copil cand lumea este plina de ticalosi si talhari... De ce el si nu noi... Noi, eu cand? Cum? De ce? Cine decide toate astea? Am oare un cuvant de spus legat de atunci cand va trebui sa trec dincolo? Depinde oare de mine momentul, felul in care voi muri? Are sens sa fac ceva, sa am o moarte linistita, sa ma impac cu ea si sa traiesc viata libera de aceasta frica de ceva pe care nu il pot controla? Ce imi va fura moartea? Frica de a trai... Ce dar imi face moartea? Oare ma elibereaza de frica de pacat, de gresala, de abandon, de umilinta, de tradare, de iluzii... CINE SUNT EU? CINE SUNTEM NOI DE FAPT? CE SUNTEM? DE UNDE VENIM SI UNDE NE DUCEM? Stiu multa teorie din cartile mortilor ale diferitelor culturi si religii, mai vechi si mai noi, dar oare momentul adevarului, momentul mortii va fii congruent cu frica sau cu linistea? Ce reprezentam oare in univers? Mi-am imaginat adesea moartea mea si a celor dragi ca sa nu ma ia pe nepregatite, dar continui sa cred ca nu ma simt pregatita si ca desi stiu ca viata incepe si inceteaza sub Voia Divina aceasta neputinta din ne-cunoastere ma determina in continuare sa caut Adevarul care ma va Elibera de iluzie, sa ma stabilizeze in Linistea Inimii Atotstiutoare, in Respiratia Cosmica a Vietii... 

2 comentarii:

  1. marii intelepti zic ca toate intrebarile astea vor primi un raspuns cand mintea va tacea. Cand abandonam toate teoriile citite in carti, si experimentam Adevarul. Partea buna, e ca a experimenta Adevarul nu necesita efort. Trebuie doar sa faci mintea sa taca, iar asta nu implica efort. Trebuie sa fi prezent. Aici, acum. Cand mergi pe strada, mergi pe strada; cand mananci mananci, cand mananci nu te gandesti la afaceri. Mintea poate primi informatie cand bolul e gol, cand e linistita ca un lac limpede, atunci survine intuitia; care e dincolo de procesele mintii. Daca chiar cauti Adevarul, ajuta sa il cauti in tine, fara sa mai dai ascultare tuturor teoriilor care abunda prin carti; teorii a carui autor este propriul Eu, ce se regaseste in animalul intelectual, gresit numit Om. Acest Eu formuleaza teorii si crezuri ca sa isi justifice faptele. De exemplu: facem bombe sa ne protejam?!; dar le facem pentru ca Eul fricii ne stapaneste. Acest Eu, se afla in mine, se afla in tine. Cand nu mai e, cand il reduci la praf cosmic atunci faci, cunosti si traiesti dupa voia Tatalui. Aminteste-ti sa ai mintea mereu ca un lac linistit, ca orice vartej nu ajuta cu nimic; orice vartej e produsul contradictiilor interne produse de miile de agregate psihlogice ce tin in adormire fiinta umana.

    RăspundețiȘtergere
  2. E minunat sa poti ajunge in starea de tacere. Ajung acolo adesea punand intrebari si intrebari la care constat ca trebuie sa afirm ca nu stiu raspunsul, si ajung aproape instant sa fiu sincera cu mine si sa recunoasc ca nu stiu... ca nu pot stii, ca mintea nu poate cuprinde nici cine sunt cu adevarat in deplinantatea potentialelor de manifestare, nici de unde am venit, nici incotro ma voi indrepta la capatul firului vietii... si atunci doar TAC fiindca mintea TACE si in acea TACERE nu doar ca nu exista plictiseala, dar se afla totul si nimic, INCEPUTUL SI SFARSITUL si toate sunt UNA... Multumesc Zoli ca m-ai ajutat sa imi reamintesc, SA ACCESEZ din nou TACEREA

    RăspundețiȘtergere