Deoarece unii au impresia ca facand la viata asta 15 ani de nutritie mananc dupa niste retete secrete, ei bine nu e adevarat... aveti mai jos ce si cum si de unde mananc:
Dragilor eu imi ascult instinctele si simturile care ma pun in legatura cu lumea, primul e vazul si daca nu imi place cum arata nu gust... poate ma tenteaza ceva si vizual si olfactiv si atunci gust iar apoi vad ce zice corpul, cum tolereaza ce am ingurgitat si daca e ok face parte din alimentatia mea si ceea ce beau sau nu
selectia e simpla si instinctele noastre nu dau gres... aleg din piata vegetale de la oamenii care imi plac, care zambesc, carora le vad mainile muncite... si evident daca simt si ce au ei pe masa ca mi se potriveste...
imi intreb corpul inainte de a manca sau bea daca ii e sete sau foame, nu mananc ca e de mancare pe masa sau am fost invitata la masa... am facut si asta o vreme, acum s-a incheiat aceasta experienta... daca simt sa mananc atunci observ ce si cat bag in gura, cum si cat mestec... fiindca la mine mancarea se bea si apa se mesteca si ma simt bine in corpul meu, iar el sunt sigura ca e fericit cu aceasta abordare...
iar ceea ce mananc constientizez ca e binecuvantat de soare, de ploaie, de maini muncitoare, de bucuria mea de viata, ca ma hraneste, ca fiecare organ de digestie e fericit ca primeste papa bun... uneori inainte de masa le cant celulelor sau organelor un cantecel vesel improvizat pe loc,
si uneori mai vizualizez ca fiecare celula straluceste de sanatate, de la firul de par pana la intestin, la piele, la ochi, la inima, la rinichi si le scanez odata pe ora pe toate si le scald in lumina aurie :)
imi scanez gandurile, psihicul si verific ca o santinela de straja sau ca un gradinar iscusit mai degarba ce s emai petrece in Gradina Raiului Interior si Exterior... ca daca totul e o oglinda, Oglinda sa fie !
E si asta o forma de hrana si de hranire...
Si inca ce HRANA :)
Un blog pentru tine care traieste prin mine si pentru mine care traieste prin tine...
Imi place asta. De cand am avut experienta cu becu' din tabara de la Herman, fac o cruce mare peste mancare, chiar daca e semi-preparat si stiu ca mancarea e binecuvantata si...vie. Multumesc lui Dumnezeu ca te-am cunoscut. Din tabara \, am inceput sa scriu in jurnal...tot ce-mi vine...Nu stiu daca e bine. Mi-am dat seama ca nu stiu ce sa scriu in jurnal. Acum scriu...dupa ureche. Iti multumesc muuuuuuuuuuuuuuult. Cu drag, Maricica
RăspundețiȘtergereSi ce simplu e ! Si noi iti multumim pentru ca existi si ne-ai incantat si pe noi si pe copii si pentru toate cele in care i-ai implicat atat de frumos pe copii de la spectacole de teatru, colinde, recitaluri, la creatie de haine si jucarii... Te iubim
RăspundețiȘtergere