Atenție: această reflecție în versuri aduce o posibilă înțelegere la întrebarea “de ce beau bărbații” și nu este un îndemn la consumul de alcool, la agresivitate sau la exprimarea inresponsabilă a furiei și durerii sufletești, distrugând totul în cale și pe oricine nu corespunde cu propria fantezie și propriul model despre lume.
Deprinderea unei relații sănătoase cu durerea, cu suferința, cu neputința, cu frica și furia, de dragul și în dar pentru sine și pentru cei din jur, constă în a realiza distincția dintre durerea, suferința și furia reactive și furia ca sursă de energie necesară în procesul de schimbare, de transformare, de creștere.
Bărbatul care bea
Bărbatul care bea nu este insensibil,
Ci e tulburat de teamă.
E îngrozit că orice face sau spune
E folosit împotriva lui.
De aceea e mai simplu să tacă și să bea.
Din fragedă pruncie a fost mereu apăsat
De presiunea de a performa.
De a duce pe umeri povara unui neam
A tuturor bărbaților lumii.
A învățat că atunci când bea
Nu mai doare la fel.
Anestezia prin laudă e ineficientă
Pentru toate operațiile pe suflet
Făcute de cei dragi fără voia lui.
Nu și-a dorit de mic să fie veșnic comparat
Să nu fie niciodată destul
Să se simtă ca un gunoi.
Mereu îndemnat să fie puternic
Să nu se vadă vreodată că nu știe
Totul despre de toate
Să nu spună nicicând că nu mai poate
Să fie cel mai bun, cel mai deștept, cel mai cel.
Nu l-a întrebat nimeni la ce visează
Nu avea voie să fie artist
Că artiștii nu fac bani și nu sunt văzuți.
Bea că i s-a cerut să nu plângă.
(inspiră - expiră)
***
E disperat după atingerile pe care nu le poate cere
Că ar părea prea slab în ochii unei femei.
E mai simplu să bea
Că atunci când e băut speră că va fi lăsat în pace
Sau poate lovi cu sânge rece
În cei ce continuă să îi arate că nu este destul
De iubibil, de bun, de tandru, de valoros.
Dar de la cine să învețe blândețea și valoarea
Când a văzut de generații cum mamele
Buncile și toți ceilalți
L-au judecat, l-au criticat, l-au biciuit
Cu vorbe, cu gesturi, cu priviri, cu bâta.
Nu bea de plăcere,
Bea mereu de durere.
E atât de dornic să fie lăsat în pace,
Că ajunge să își bată copii, iubita, părinții.
Ar da foc lumii dacă ar putea,
Ar distruge tot ce nu poate controla,
Tot ce il face să creadă că nu merită
Să fie fericit, să fie iubit.
I s-a dat iluzia de putere atunci când lovește
Doar că nu poate lovi în sistemul care niciodată
Nu i-a dat voie să fie el.
A fost înțărcat de prea mic ca să se fi bucurat
De gustul iubirii materne.
Lacrimile de dor i-au fost înnăbușite
De pătura udă, în singurătate.
Și atunci încoace nu vine nimeni spre el, doar spre el
Nici astăzi, nici mâine, nicicând.
(inspiră - expiră)
***
Cum să nu bea în loc de lapte, alcoolul sau drogul
Care să nu-l mai lase să simtă cât DOARE.
Strânge din dinți și din pumni de durere
Că nu are în lume repere
Că e în lume și e totuși atât de singur.
Că la fel ca acasă la mama, și soția îl ceartă,
Nimic din ce face nu e destul de bun pentru ea.
Și asta doare, că e atât de familiară durerea,
Singurătatea în doi e mai grea
Decât atunci când doar singur era.
Si atunci e mai simplu să bea.
Să bea și să spere că trece durerea cea grea.
Se vede ca un condamnat
Nu vede nicăieri ieșirea, nu vede o cale, o ușă
Nu e nicăieri o mână, un umăr, o vorbă
Care să îl facă să se simtă iubit
Așa cum este el, dar nici nu stie cine ar putea fi EL.
În afara durerii ce-i circulă pe vene.
El bea în speranța că de mâine va fi mai bine
Că se va trezi într-o lume mai bună
În care să se simtă văzut, auzit, înțeles,
Și mai ales iubit.
(inspiră - expiră)
***
Cine ar putea oare să îl scape de a lumii oroare
Așa a fost mereu în neamul lui
Bărbații beau, înșală, bat și înjură,
Încearcă din răsputeri să scape de ură.
Urăște bărbatul ce bea
Dar nu pe alții ci pe sine, crezând că el este de vină
Pentru că tot ce nu merge a învățat de acum
Că e mereu din vina lui.
El ar fi trebuit să le știe pe toate.
El a învățat că doar lovind sau insuflând teama
În cei mai slabi, în femei și copii,
Va obține liniștea, va evita durerea,
A căutat în beție, adesea și în curvie,
Un loc de alinare pentru neputințele lui,
Pentru tristețea, rușinea și dezamăgirea lui.
El bea ca și cum pe sine s-ar bea,
Ar vrea să se stingă de foc într-o bere.
Tăria îl arde pe piept, dar îl întărește prin vene.
Furie, revoltă, o ură nebună
Cum de propria mamă la el a urlat
Cum de tatăl iubit pe el l-a călcat
În picioare de mic, din cuvânt să nu-i iasă.
Bărbatul ce bea se simte terminat
E epuizat de a încerca să învingă
Pentru ce sau pe cine?
În speranța că distrugând totul în cale
Nu va mai fi nimeni să-l poată umili?
(inspiră - expiră)
***
Dumnezeu a murit, a existat El oare?
Într-o lume în care e atâta întuneric și oroare.
E atâta durere, atâta păcat
E atâta vină în bărbatul ce bea
Nu șie de ce, de când este vina
Mereu a fost bătut și certat.
Nu vrea decât pace, doar liniște vrea.
Nu mai știe decât să fugă în a bea.
(inspiră - expiră)
***
Acolo e singur, la fel ca atunci,
Când singur plângea în pătuț,
Iar mamei la el să meargă voie nu i se da
Să nu crească micuțul prea răsfățat
Pămpălău, fătălău să nu iasă din el.
Patria are modelele ei,
Părinții sunt doar incubator pentru lei
Femei, Bărbați, performanță să fie
Ce vor ei nimeni în veci să nu știe
Să sufere singuri, să uite de ei,
Să se certe bărbații între ei chiar pentru ale lor femei.
Trofeu să devină, ca să mulțumească
O lume nebună și fără speranță.
La sală, la sporturi extreme să meargă
În luptă primii mereu ei să fie
și să știe
Că fără luptă nimica nu vine
Că nu ești bărbat dacă nu ai avere,
Un cal, o mașină, o casă, un job cu putere
Să stârnească invidie altor bărbați
Să nu arate slăbiciune în lume
Să bea și să uite, că prieteni nu are
Că în bani și în ranguri există plăcere
Iar în pat doar să calce, să plece, că viața îi trece.
Să nu își asume nimic cu-o femeie,
Că doar de fraier și de plată ea pe el îl va vrea.
A fost educat să creadă că știe
Mai bine ca mama copiilor lui,
Ce este mai bine micuții să știe
ca în lumea periculoasă bine să le fie.
Nu vrea decât să fie lăsat în pace,
Doar liniște și iubire ca oricare din noi și el vrea.
Cu durerile astea în suflet și-n trup
Tot ce mai știe bărbatul înfrânt e să fugă în a bea.
Ce nevoi are bărbatul care bea?
Vrea să fie văzut, auzit, înțeles, apreciat,
Să știe că e important, valoros și merită să fie iubit,
Are nevoie să vadă că poate avea încredere în cineva,
Să simtă că măcar cuiva îi pasă de viața și inima sa!
