Caroline Myss - Ce este si ce nu este Calea Spirituala

INTALNIREA CU ZIDURILE NOASTRE DE PROTECTIE Recent, am vorbit cu o femeie care mi-a spus ca era ingrijorata ca facea ceva în neregula pe calea ei spirituala. A ajuns la concluzia asta pentru ca a ramas incurcata cu privire la ce trebuia sa faca cu viata ei, iar aceasta deruta ii marea continuu stresul emotional si mental. Cu siguranta, ea a dedus ca, undeva pe calea ei spirituala, a cotit intr-o directie gresita, altfel nu ar fi intr-o astfel de criza. Corect? Inainte de asta, dupa o conferinta, vorbisem cu un barbat care relatase ca, asemenea acestei femei, si lui ii era clar ca se ratacise în calatoria sa spirituala. Mi-a spus ca a inceput sa se ocupe, printre altele, de spiritualitate în urma cu cativa ani, dupa ce a divortat. Simtind ca este intr-o situatie vulnerabila în plan emotional – adica: pentru prima oara dupa ani de zile era singur – el a crezut ca spiritualitatea era solutia la tristetea provocata de singuratate. Insa, în pofida tuturor cartilor din domeniul spiritualitatii, pe care le citise si a tuturor atelierelor de lucru la care participase, a declarat, cu un pic de suparare, ca inca era singur. Asadar, ce anume facea gresit? Citea cartile nepotrivite? Mergea la atelierele de lucru nepotrivite? Ce e cu chestia asta spirituala si de ce nu da rezultate?, s-a intrebat el. As putea da multe alte exemple de povestiri din partea oamenilor, ale caror situatii de viata reflecta, mai mult sau mai putin, aceeasi deruta cu privire la drumul lor spiritual: Sunt în continuare nefericit/confuz/ suparat/lefter/etc., deci am luat-o intr-o directie gresita, pe drumul meu spiritual? Majoritatea relatarilor au cateva puncte comune. În primul rand, oamenii presupun ca ceva merge aiurea „in ceruri”, în ceea ce ii priveste, pentru ca problemele pe care le doresc rezolvate sau disparute, chiar nu dispar. Au nevoie de alte rugaciuni? Sau poate ar fi de folos mai multe lumanari? Uneori, oamenii incep sa fie disperati pentru ca au fost pacaliti; adica, solutiile de rezolvare a problemei, incantatiile si mantrele pe care le-au folosit chiar nu sunt eficiente – sau cel putin nu atat de eficiente pe cat au scontat ei. Un tanar chiar a spus: „Stii, poate ca ar fi trebuit sa incerc budismul. Imi place ideea de a considera viata ca pe o gramada de nimicuri. Dar, pentru mine, are logica.” M-am gandit: „Pot vedea cum tu si cu neantul chiar v-ati impaca de minune.” Multi oameni sunt un pic uluiti sa afle ca durerea sau confuzia – care de multe ori creste, atunci cand te angajezi pe calea spirituala – nu semnaleaza ca faci ceva gresit, ci ca faci ceva potrivit. Pentru unii oameni, aceasta veste este ca balsamul pus pe o arsura. Pentru altii, este ultimul lucru pe care vor sa il auda. Intrucat foarte multi oameni fie isi urmeaza în mod activ drumul spiritual, fie se balacesc în curentele spirituale, ca observatori, nefiind siguri despre ce inseamna cu adevarat un drum spiritual, m-am gandit sa cercetez subiectul, scotand în evidenta intalnirea inevitabila cu Zidurile de protectie spirituala.   Ce este si ce nu este Calea Spirituala Am studiat scrierile si intelepciunea marilor mistici, cea mai mare parte din viata mea. Indiferent ca acesti mistici provin din traditiile Occidentale sau Orientale, exista invataturi esentiale despre adevar, care sunt universale pentru toate caile spirituale. Acestea sunt adevarurile mistice si, chiar daca ar putea fi predate în moduri diferite, ajustate ca sa se potriveasca anumitor culturi si mitologii, în esenta lor, ele sunt în armonie. Pornind de la acest context, sa examinam cateva intelegeri gresite comune, despre ce inseamna calea spirituala. ·         Calea spirituala nu este o cale de rezolvare a problemelor. Chiar daca, de multe ori, crizele determina o persoana sa se intoarca la spiritualitate sau la rugaciune, nu vei gasi nicio invatatura autentica în care maestrul spiritual sa il asigure pe discipol ca toate problemele si grijile lumesti vor fi preluate si rezolvate, odata ce incepe sa se roage, sa mediteze sau, în lumea contemporana, sa mearga la seminarii si sa citeasca cea mai recenta carte de auto-dezvoltare. Fie ca te gandesti la intelepciunea lui Buddha sau la misticismul organic al lui Tao, la invatarurile sacre ale lui Iisus sau la teologia mistica a Terezei de Avila, nimeni nu iti promite incetarea tuturor problemelor. Mai curand, invataturile lor sunt directive despre cum sa inaintezi prin incercarile vietii, cum sa le percepi drept „iluzii” (in limbajul lui Buddha) si cum sa inveti – sa inveti mereu – despre felul în care incercarile vietii iti influenteaza conduita interioara fata de putere, mai ales fata de puterea ta de a face alegeri. ·         Calea spirituala nu te consoleaza cu miturile din copilarie, despre Dumnezeu si despre locul pe care il ai în acest univers. De fapt, ea le demonteaza – daca nu le distruge complet. Ce vreau sa spun prin asta? Traditia Occidentala este inradacinata intr-un mit care favorizeaza suferinta. In societatea noastra, suferinta este recompensata. Atunci cand oamenii isi revin dupa o boala, sunt convinsi ca motivul refacerii este faptul ca ei sunt deosebiti si, prin urmare, suferinta lor nu a fost degeaba. Cunosc nenumarate povestiri despre oameni care s-au purtat de parca au fost nauciti, pentru ca „rasplata cereasca” pe care o asteptau nu a venit niciodata. O femeie mi-a spus ca a facut tot ce a fost „calauzita” sa faca: s-a mutat, a divortat, si-a vandut bunurile si si-a parasit prietenii. A facut toate astea, convinsa fiind ca isi urma calauzirea launtrica, asa ca, „de ce nu-mi reuseste nimic acum?” Ultimul lucru pe care voia sa il auda aceasta femeie de la mine era exact lucrul pe care avea nevoie sa il auda de la mine: „Totul iti reuseste, numai ca nu asa cum vrei tu. Dar, daca asta e modul de care ai nevoie?” ·         Calea spirituala nu inseamna a ti se darui calea, ci a ti se arata calea ta. Acesta este un adevar foarte periculos, dar profund de mistic. Ce inseamna el cu adevarat? Si de ce nu poate fi Divinitatea mai clara, mai evidenta si mai directa? Stii, cu cat sunt mai de mult timp în acest camp al teologiei mistice, traind cu urcusurile si coborasurile mele, cu atat mai mult devin marile invataturi aproape amuzant de reale, ca sa nu mai spun cat de adevarate se dovedesc a fi, inca o data. Calea spirituala inseamna sa te afli pe un drum care te provoaca sa-ti infrunti fricile, nu sa te apere de ele. Ce bine iti poate aduce faptul de a-ti fi daruit ceva – orice – care sustine slabiciunile din tine? Lucrul asta nu are niciun fel de noima. Sf. Augustin i-a spus o povestire inteleapta si minunata, unui barbat care l-a infruntat cu privire la logica cerului. „De ce nu ma face Dumnezeu un om bogat? M-am rugat de nenumarate ori pentru bani si Dumnezeu nu-mi raspunde la rugaciuni.” Sf. Augustin l-a intrebat ce ar face daca ar deveni bogat. Barbatul a raspuns: „As avea pamant si as avea oameni care sa lucreze pentru mine. Eu as fi cel care conduce.” „Si cum e viata ta de om sarac?”, l-a intrebat Sf. Augustin. „Am familia mea. Am prietenii mei. Muncim cu totii din greu. Dar toti suntem saraci.” „Pai, pot intelege de ce Dumnezeu ti-a raspuns la rugaciuni, cu o intelepciune atat de mare”, i-a spus Sf. Augustin. „Dumnezeu nu mi-a raspuns deloc la rugaciuni. Sunt în continuare un om sarac.” „Nicidecum. Esti un om foarte bogat. Doar ca Dumnezeu nu ti-a daruit aur. Dar, refuzand sa-ti dea aur, El te-a impiedicat sa devii lacom, abuziv si arogant. De ce ti-ar da Dumnezeu ceva care sa te ajute sa le faci rau oamenilor pe care ii iubesti? Refuzand sa-ti dea aur – si numai aur – Dumnezeu ti-a ingaduit sa fii bogat în spirit. Esti bun, generos, iubitor si iubit”. Barbatul s-a uitat la Sf. Augustin, apoi a izbucnit în lacrimi. ·         Calea spirituala este o cale a cunoasterii de sine, nu a dobandirii caii tale, ci a ridicarii tale la nivelul caii pe care ti-a fost dat sa mergi. Intalnirea Zidurilor de protectie Un zid este ceea ce ridicam atunci cand nu vrem sa continuam o discutie sau un proces interior. Toti ati trecut prin experienta de a-i spune unei persoane: „Nu mai vreau sa vorbesc despre asta.” Si fara indoiala ca cineva ti-a spus acelasi lucru. Insa, dupa cum bine stii, incheierea unei discutii nu pune capat unui dialog interior. Calea spirituala are o „minte” proprie. Adica, exista o harta arhetipala ce vibreaza sau indruma viata spirituala a tuturor, indiferent de traditia aleasa ori de practicile personale – sau chiar de absenta lor. Repet, toate traditiile sacre vorbesc despre etape de inaintare spirituala, care pur si simplu se activeaza odata ce practicantul paseste pe drumul launtric. Gandeste-te la aceasta analogie: Imagineaza-ti ca te pregatesti sa cobori în viata omeneasca si incepi sa te ingrijorezi în privinta modului în care te vei descurca cu inaintarea în varsta. Cum vei organiza trecerea de la un an la urmatorul? Într-un final, un suflet matur iti spune ca, acum mult timp,  au fost implementate anumite sisteme organice, care nu necesita atentie din partea omului. Unul dintre sisteme este cel legat de modul în care inainteaza în varsta, fiintele umane: pur si simplu, o fac. Li se intampla fara efort, desi vor face tot ce pot ca sa interfereze cu procesul. Este unul dintre numeroasele sisteme vii, asupra caruia ei nu au nicio autoritate. Acelasi sistem este implementat pentru progresul si trezirea spiritului uman. Ea se va produce asa cum se produce în fiecare fiinta umana. Unii o vor simti ca pe o coliziune cu realitatea, iar altii o vor simti de parca ar ajunge acasa. Niciuna nu e mai buna decat cealalta, desi una din ele pare un pic mai buna. Oricum, nicio fiinta umana nu poate evita trecerea prin etapele inaintarii sufletului, care sunt inerente drumului spiritual. Pe calea lor spirituala, oamenii se pot juca cu coordonarea ei în timp, dar nu pot scapa niciodata de ea. De ce? Lucrurile evidente sunt si foarte amuzante: Viata este doar o cale spirituala. Cele trei etape ale caii spirituale sunt: purificarea, iluminarea si uniunea. Poti recunoaste dupa cum suna cuvantul – purificare – ca asta e domeniul de activitate al Zidului de protectie. Le voi descrie succint pe fiecare, apoi voi discuta mai pe larg despre prima etapa. Prima etapa – purificarea – se refera exact la ceea ce semnifica cuvantul – o indepartare a reziduurilor tale launtrice emotionale, mentale, spirituale si psihice. Din motive clare, aceasta este sfera de activitate a Zidului de protectie. Etapa a doua – Iluminarea – se refera la o inaintare spre mai multa transcendenta sau spre ceea ce Buddha ar numi o stare de constiinta mai detasata. Altfel spus, o minte si o inima iluminata este capabila sa „perceapa adevarul”, sa vada cu claritate, mai degraba decat sa priveasca viata prin intermediul unui program privat al egoului, incarcat de frica, nesiguranta, lacomie si toate celelalte emotii umane inferioare. Golita de ele, fiinta umana poate vedea în inima unei alte persoane, cu claritate si compasiune, sau poate discerne cu intelepciune, esenta unui conflict. A te ilumina inseamna „a aduce lumina cu care sa atingi” orice lucru sau orice persoana cu care te afli în contact. În final, etapa a treia, cea a Uniunii, se refera la sufletul care ajunge la stari de constiinta mistice si profunde, ce transcend mintea lumeasca obisnuita. Cum s-ar spune, este deschis un portal spre o „minte cosmica”, iar misticul fuzioneaza cu energiile Divine pe care mintea umana neinitiata este incapabila sa le inteleaga. Sa dezvolt acum subiectul Zidului de protectie, caci povestirile pe care le-am relatat la inceputul acestui material, au fost ceea ce eu as considera a fi povestiri despre Zidul de protectie; adica, ambele persoane au atins granita unui mod de gandire. Cu alte cuvinte, ei si-au epuizat unul dintre miturile lor despre cum trebuia Dumnezeu sa actioneze în viata lor: eu fac asta si Dumnezeu trebuie sa faca aia. Daca sunt fata buna si-mi urmez calauzirea, atunci rasplata mea ar fi ca trebuie sa reusesc în toate. Si, mai departe: merit un card „Gata cu suferinta”, pentru ca m-am saturat de suferinta pamanteasca. Crizele de mit sunt printre cele mai intalnite Ziduri de protectie. Undeva în mintea lui, fiecare are un mit despre Dumnezeu, iar printre cele mai populare si, prin urmare, cele mai puternice, sunt cele cu Dumnezeul „rasplatei si al pedepsei” si mitul „suferinta e rasplatita cu comori”. Nu exista un Dumnezeu în afara planetei, care actioneaza potrivit regulilor pamantesti ale concursurilor show, cum ar fi: „Tu faci asta si eu voi face aia”. Noi actionam pe baza acelor reguli si le-am proiectat asupra miturilor noastre despre Dumnezeu, bazandu-ne pe felul în care ne-ar place noua ca Dumnezeu sa se comporte: Exact ca Noi, doar ca mai bine si la scara mai mare. În acel fel, putem face ce ne place mai mult sa facem - adica sa controlam totul, inclusiv natura lui Dumnezeu. Calea spirituala se refera la renuntarea la miturile tale despre Dumnezeu – actul suprem de capitulare. Atunci cand i-am spus femeii din prima relatare: „De fapt, deruta ta imi spune ca faci totul bine”, la inceput, a fost dezorientata. Statea în fata Zidului ei de protectie. Voia ca mitul ei despre Dumnezeu sa fie adevarat si sa inceapa sa-si faca efectul. In realitatea ei spirituala ideala, urmarea faptului de a-si fi urmat calauzirea primita trebuia sa fie rasplatita cu oportunitati clare si cu solutii la problemele ei financiare si emotionale. De fapt, se astepta ca va aparea cineva, care sa o sustina în vreun fel. Pentru ea, acesta era raspunsul la rugaciunile ei. Faptul de a nu vedea pe nimeni aparand la orizont, a facut-o sa fie derutata si intr-o forma deloc mai buna fata de situatia pe care o parasise. Unde gresise? Am intrebat-o daca era dispusa sa-si analizeze miturile despre Dumnezeu, drept urmatorul ei pas. Daca se afla exact unde trebuia sa fie, iar urmatorul ei pas era sa nu se astepte sa apara cineva în calea ei? Ce ar fi vrut sa faca mai departe? Conversatia mea cu aceasta femeie a fost mult mai complicata decat acest rezumat – dupa cum sper ca va puteti da seama – dar, din fericire, rezultatul a fost ca ea a inteles ca se agata de un „mit disfunctional”, de care era nevoie sa se elibereze. Oriunde s-ar fi mutat, ar fi fost nevoita sa se confrunte cu acel crez. Nu s-a mai gandit ca poate ca s-a mutat în orasul nepotrivit sau ca si-a luat serviciul nepotrivit. Inca se mai gandea ca Universul ii datora „ceva deosebit”, pentru ca isi urmase indrumarea primita. Din fericire, în cele din urma a strapuns Zidul de protectie si s-a eliberat de acel mit impovarator. Pentru tine: Calea spirituala este un sir neintrerupt de strapungeri ale Zidurilor noastre de protectie, de inlaturare a miturilor disfunctionale si de dobandire a unei viziuni clare despre cine suntem si despre legile care guverneaza viata. Ea nu are legatura cu gasirea unui drum lipsit de probleme sau a unei cai de a dobandi mai multe lucruri de acumulat. Asta nu te face decat sa-ti doresti si mai multe lucruri. Hranirea acelei fiare nu are sfarsit. Iata cateva puncte pentru tine, legate de munca ta interioara:  ·         Daca consideri ca esti pe o cale spirituala, atunci etapele de „purificare, iluminare si uniune” sunt active în viata ta. Asa cum nu poti opri procesul de imbatranire, nici pe ele nu le poti opri. Prin urmare, fii atent la ele. Suntem purificati de frici, de iluzii si de aspectele umbrei noastre. Un proces de purificare se poate manifesta sub forma de dureri repetate de cap, renuntare la dependente, boala, tipare disfunctionale de credinta sau orice alte tipare repetate, ce intrunesc calitatile de Ziduri de protectie. Identifica-ti Zidurile de protectie si cerceteaza modul de a razbate prin ele. ·         Spiritualitatea nu inseamna a citi carti de auto-dezvoltare; ea inseamna rugaciune, reflectare asupra alegerilor din viata ta si contemplarea deciziilor morale, etice si intelepte. Viata ta spirituala se refera la accesarea adevarului si nu la indepartarea de el.  O rugaciune pentru Vindecarea noastra necontenita:  „O, Doamne, atunci cand cobor în adancurile fiintei mele, da-mi o lumanare a Spiritului. Arata-mi lucrurile ascunse, creaturile din visele mele, depozitul de amintiri si rani uitate. Du-ma la izvorul vietii mele si spune-mi natura si numele meu. Da-mi libertatea de a evolua, astfel incat sa pot deveni acel sine, samanta pe care ai plantat-o în mine, la facerea mea. Din adancuri, strig catre Tine, O, Doamne!”. Din “Prayer at Night: A Book for the Darkness/Rugaciune în noapte: o carte pentru nestiinta”, de Jim Cotter    Multumm Ana Nicolai  pentru traducere.