Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

marți, 6 noiembrie 2012

Adevăratele semnificaţii ale măştii lui V, devenită peste noapte simbol al protestelor populare

În ultimii ani, la majoritatea mitingurilor şi demonstraţiilor de protest împotriva sistemului, care au izbucnit în întreaga lume, participanţii au început să poarte din ce în ce mai des o anumită mască, devenită curând un simbol. Primii care au apărut având această mască, cunoscută de cei mai mulţi din filmul „V for Vendetta”, au fost hackerii din gruparea Anonymous. Ideea a fost preluată apoi de numeroase alte mişcări, cum ar fi mişcarea Occupy, militanţii polonezi împotriva ACTA, revoluţionarii egipteni ai aşa numitei „primăveri arabe”, sau de personalităţi precum Julian Assange, fondatorul site-ului Wikileaks. De la necesitatea de a-şi ascunde identitatea, protejându-se de persecuţii sau chiar de rigorile legii în cazul hackerilor Anonymous, la intenţia de a simboliza unitatea protestatarilor din întreaga lume împotriva elitei criminale, gestul a înglobat multiple semnificaţii; încet-încet masca personajului numit simplu „V” s-a cristalizat ca un simbol al libertăţii.
Dar oare ce semnificaţii are de fapt această mască stranie ce afişează un zâmbet sardonic şi ce fel de libertate simbolizează ea?
V, care la o privire superficială pare un erou salvator, personifică în realitate unele idei pe care cei mai mulţi dintre protestatari par să nu le cunoască.

Să începem cu cel care a creat acest personaj, scriitorul englez Alan Moore, cunoscut în primul rând pentru cărţile sale de benzi desenate – „romane grafice”, cum le numeşte el. Alan Moore este unul dintre cei mai apreciaţi autori ai genului, printre operele sale numărându-se „Watchmen”, „From Hell”, „The League of Extraordinary Gentlemen”, „V for Vendetta”. Despre cea din urmă, care a stat la baza filmului cu acelaşi nume, vom vorbi pe scurt, puţin mai jos.
Din punct de vedere al personalităţii, Alan Moore (foto) poate fi considerat un individ cel puţin excentric, fiind un mare susţinător al anarhiei (concept ce contestă şi refuză orice formă de organizare socio-statală, orice autoritate instituţională, politică sau religioasă, şi proclamă nesupunerea individului faţă de o colectivitate organizată şi implicit indisciplina, dezordinea, dezorganizarea, haosul) şi adept al aşa-zisei religiiThelema, „religie” creată de dezaxatul magician negru şi francmason Aleister Crowley.
Preceptul de bază al acestui straniu curent ocult este „Fă ceea ce vrei şi fie ca aceasta să fie întreaga lege” - ideea centrală a „Cărţii legii” ce i-a fost transmisă lui Crowley de către o entitate demoniacă numită Aiwass. Acest precept luciferic, ce caricaturizează liberul arbitru şi absolutizează voinţa personală, înlătură complet preocuparea de a fi în acord cu voinţa plină de înţelepciune a Divinului, de a respecta şi de a fi integraţi în ordinea şi armonia plină de sens a universului. Totodată, el constituie şi o evidentă pervertire a mesajului Sfântului Augustin, „Iubeşte şi fă ce vrei”. De altfel, faptele odioase la care s-a dedat părintele thelemei, Aleister Crowley i-au determinat pe cei din vremea sa să îl numească „cel mai malefic om din lume”. (Crowley însuşi se autointitula Marea Fiară 666.)
Simpatia lui Alan Moore faţă de aceste idei ciudate nu este una superficială. El le-a integrat activ, urmărind să-şi structureze viaţa în jurul lor, lucru pe care l-a mărturisit în repetate rânduri. Iată ce declara el referitor la anarhie: „Anarhia este şi dintotdeauna a fost o romanţă. Anarhia este foarte clar cel mai bun mod – şi singurul mod sensibil din punct de vedere moral – de a conduce lumea.”
În ceea ce priveşte preocupările sale „religioase”, la aproximativ 40 de ani, Moore a început să se dedice îndeletnicirii de magician ceremonial (cel care oficiază ritualuri de magie neagră), considerând aceasta „un pas logic de final al carierei mele de scriitor”. El povesteşte că ideea i-a venit în timp ce scria cartea de benzi desenate „From Hell” („Din iad”), carte plină de simboluri sinistre masonice şi oculte. De altfel, Alan Moore asociază foarte mult scrisul cu magia, după cum el însuşi mărturiseşte: „Arta este, ca şi magia, ştiinţa de a manipula simboluri, cuvinte sau imagini, pentru a induce schimbări în conştiinţă... Într-adevăr, a arunca o vrajă este pur şi simplu a formula în mod precis, a manipula cuvinte, a schimba conştiinţa oamenilor...”
Moore a declarat chiar că este posedat de către o entitate demoniacă pe care a invitat-o în fiinţa sa printr-un ritual de magie neagră. „M-am decis să devin un magician… deodată m-a trăsnit. Totul a devenit un pic cam ciudat. Pentru câteva luni după aceea, mă uitam înapoi – probabil în vreo stare schizoidă. Eram foarte paralel… Te bâlbâi o perioadă… Te bâlbâi ca un idiot… Trebuie să fi fost de nesuportat pentru două sau trei luni. Am integrat acum aceasta în viaţa mea.”
Iată deci că Alan Moore este şi el – la fel ca idolul său Aleister Crowley – un sclav al Forţelor Întunericului, ce acţionează mai mult sau mai puţin conştient aşa cum acestea îi dictează. Iar prezenţa simbolurilor şi a mesajelor demoniace ori satanice în operele sale nu este deloc vreo scăpare bizară, ci un act deliberat.
Vom vedea în continuare că personajul V, a cărui mască o vedem tot mai des în rândurile protestatarilor din întreaga lume, este el însuşi un simbol al diavolescului.
Acţiunea cărţii de benzi desenate „V for Vendetta” se desfăşoară în viitorul apropiat în Marea Britanie. Conform scenariului, în acele vremuri puterea va fi în mâinile unui partid de factură nazistă care conduce ţara prin teroare. V este un personaj mascat, misterios, care reuşeşte să-i omoare rând pe rând pe cei aflaţi la conducere şi inspiră populaţia să se revolte împotriva tiraniei, făcând aceasta chiar cu preţul vieţii.
Aparent, V este un erou ce se sacrifică pentru binele celorlalţi, dar în realitate – aşa cum se petrece de multe ori în aceste vremuri – el nu este decât un „lup în blană de oaie”.
Principala sursă de inspiraţie a lui Moore în crearea luiV este Guy Fawkes, unul dintre cei care au plănuitComplotul Prafului de Puşcă din 1605. Complotiştii, un grup de restauraţionişti catolici, despre care se crede chiar că ar fi fost agenţi iezuiţi, vizau să reintroducă catolicismul în Anglia. În opinia lor, violenţa era singura soluţie. Prin urmare, şi-au propus nici mai mult nici mai puţin, decât să arunce în aer clădirea parlamentului englez în timp ce înăuntru se aflau Regele James I şi întreaga nobilime protestantă. Planul lor nebunesc a eşuat, fiind descoperit doar cu o oră înainte de a fi pus în practică. La vremea respectivă, acest fapt a fost privit ca o intervenţie miraculoasă a divinităţii pentru a-l salva pe rege, astfel că, în memoria acelor evenimente, pe 5 noiembrie s-a introdus o sărbătoare numită Noaptea Focului sau Noaptea lui Guy Fawkes.
Portretizare a acestor idei extremiste, V nu este nicidecum un simbol al luptei paşnice pentru libertate, împotriva unui regim opresiv, ci un simbol al terorismului, al crimei şi al anarhiei. (De altfel, cuvântul vendetta, cel de la care V îşi trage numele, înseamnă răzbunare sângeroasă, ură puternică sau sete de răzbunare nestăpânită.)
Guy Fawkes nu este, însă, singura sursă de inspiraţie a lui Alan Moore pentru personajul său V, aşa cum putem observa din replicile acestuia. O alta este un cântec faimos al trupei rock Rolling Stones, numit Sympathy For The Devil (Compasiune pentru Diavol). Piesa se vrea un monolog rostit ironic de către Satana, în care el aminteşte despre diverse momente de-a lungul istoriei în care şi-a băgat coada. Versurile de început sunt: „Allow me to introduce myself / I am a man of wealth and taste” (Permiteţi-mi să mă prezint/ Sunt un om bogat şi cu bun-gust), iar dl. Moore a fost foarte atent ca, în romanul său, personajul V să se prezinte chiar în acest fel, ceea ce sugerează că acest personaj – prezentat în mod semnificativ ca erou salvator – ar fi chiar diavolul sau un instrument al acestuia. Să avem în vedere că romanul este scris în 1982, iar cântecul a fost lansat în 1968, deci nu există loc pentru coincidenţă (sic!). De altfel, ilustraţia de mai jos înlătură orice dubiu în această privinţă.
În imaginea din dreapta, pe capul lui V se pot observa două coarne
De asemenea, printre dialogurile cărţii regăsim legea infamă a lui Crowley - „Fă ceea ce vrei şi fie ca aceasta să fie întreaga lege!” – ca îndemn adresat de V protejatei sale, cea pe care o „formează” pentru a-i continua mesajul.
În concluzie, V nu este nicidecum un simbol al dreptăţii – aşa cum cred unii sărmani ignoranţi – ci un simbol al „libertăţii” luciferice şi al anarhiei, introdus într-un mod dibaci pentru a deturna încă din start acţiunile benefice de protest împotriva tiraniei şi a nedreptăţii impuse de elita satanică. Cei iniţiaţi ştiu că simbolul deţine o mare forţă – fiind o poartă către realităţile subtile, nevăzute, el face să se manifeste, acolo unde este prezent, aspectele pe care le desemnează. Prin urmare, atunci când oamenii inconştienţi se afişează cu strania mască a lui V, se deschide o poartă pentru tendinţele anarhice, luciferice, ceea ce perverteşte aspiraţiile lor sincere către autentica libertate şi nonviolenţă (care sunt exact la polul opus).
Sperăm ca, semnalând aceste jocuri diabolice din umbră, cei care vor protesta împotriva nedreptăţilor nu se vor mai lăsa păcăliţi şi vor renunţa să folosească aceste măşti demoniace, acţionând în continuare cu mult curaj, dar şi cu un necesar discernământ.
Un material minunat de pe yogaesoteric scris de Victor Mihail. Multumim.
Citiți și:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu