De când venim pe lume ne jucăm. Jocul nostru este de fapt o reiterare a Jocului Cosmic, în care Dumnezeu Crează, apoi își Susține Creația și apoi o Distruge, reabsorbindu-se pe Sine din Ea, eliberându-se pentru a crea altceva.
Inițial, prin uimirea și calitatea noastră de exploratori descoperim realitatea materială, apoi o susținem lipind pe ea etichete, iar în final distrugem etichetele și schimbăm din nou ochii privitorului, când copacul nu mai e copac, când muntele nu mai e munte, când pamantul nu mai e pământ, cand apa nu mai e apă, când aerul nu mai e aer, dar toate prin din nou viață, strălucire, retraim mirarea, uimirea prin conștientizarea realității așa cum este ea fără etichete, fără a o mai ține închisă în șabloane, în idolatrie prin cuvânt.
Actorul crează personajul în sine, îl susține pe scenă, apoi revine la identitatea lui de dinaintea spectacolului. la fel, clipă de clipă, conștienți sau inconștienți, indivizii joacă roluri, cu mască sau fără mască, dar joacă un personaj în a cărui piele intră, iar când personajul nu mai corespunde momentului, circumstanțelor, intră în pielea altui personaj.
Dincolo de personajele comune, din Matrice, din Lumesc, există personajele arhetipale și Persoana Unică a Divinului. Această Persoană Unică poate lua diverse forme, umane sau non umane, dar deplin conștiente de Jocul Cosmic pe care îl joacă, prin Conștientizarea identității cu Divinul Absolut (Eu Și Tatăl UNU Suntem), susține piesa prin Legămintele unui Boddhisattva de a pătrunde întreaga Cunoaștere, de a Fii aici si acum pentru a facilita Eliberarea din Iluzie a fiecărei Ființe,... și în finalul Marii Opere Alchimiștilor, cel Eliberat se resoarbe pe Sine din Creație...
va urma :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.