BUN VENIT în lumea așa cum o văd eu...

ca lumea MEA să existe la un anumit început au fost părinții mei...
                 înaintea lor, ca ei să se nască, să crească și să aibă o lume a lor au existat alte ființe...
                                   înainte ca prima Ființă să se nască, unii cred că și atunci a Existat CINEVA!
Care o fi Adevărul?
OUL sau GĂINA?

Când eram copil lucrurile erau simple, trăiam într-un RAI INCONȘTIENT de responsabilitățile pe care și le-au asumat cei doi furnizori de material genetic și Furnizorul de VIAȚĂ :)

Pe măsură ce am crescut am constatat că încet încet, din ce în ce mai repede, NIMIC din ceea ce doream nu mai era accesibil deoarece:
ERA RUȘINOS
       era păcat
ERA URÂT
       era periculos
ERA INTERZIS... De cine? De cei mari! De ce? Că așa ziceau ei! Cu ce autoritate? Nu știam atunci să le pun această întrebare...

RAIUL MEU A DEVENIT IAD!
Am fugit de acasă... degeaba! Sau poate nu... măcar unul dintre ei a realizat că ceva era greșit... nu neaparat cu mine... !!!
TATA a ajuns la capătul lumii... plecase din țară să trăiască în lumea care i-ar fi oferit CEEA CE ÎȘI DOREA și nu putea obține în țară: CIVILIZAȚIE!
Acea civilizație pe care o căuta în afară a avut un efect bun: l-a făcut să renunțe la VICII... și nu puține :)

Mama era prea atașată de loialitățile familiale, de poveștile și basmele despre viață pe care i le imprimaseră părinții...

A încercat și ea fuga de acasă în adolescență... degeaba! Nu avea unde fugi de ea însăși și oricum în acele vremuri nu puteai ieși din țară... ar fi fugit în India, unde auzise ea că deși oamenii erau săraci erau FERICIȚI!

Credea că FERICIREA este O STARE pe care o poți accesa doar într-un loc în care TE POȚI EXPRIMA, în care NIMENI nu îți interzice NIMIC, unde primești toate explicațiile pentru TOATE ÎNTREBĂRILE LEGATE DE VIAȚĂ!

Înapoi acasă și-a continuat școala, a făcut facultăți peste facultăți, copii peste copii, boli peste boli, relații peste relații... MAMA!

Chiar dacă ea a fugit de toate viciile întrupate de tata și de cei din neamul ei, îl avea instalat în minte pe viciul cel mai mare: JUDECATA!
Da! Judeca lumea ca noi toți după OCAUA EI!
Ea numea asta BUN SIMȚ :)) dar nu se întreba dacă avem toți aceleași simțuri!???

Fiecare cu ocaua lui! Era bine intenționată, însă nu știa că și ceilalți din jur aveau și ei BUNELE LOR INTENȚII incluse în COMPORTAMENTELE și ACȚIUNILE LOR!

Pe lângă acești minunați FORMATORI DE IDENTITATE UMANĂ, am avut parte de numeroși alții care au contribuit la CINE AM AJUNS SĂ CRED CĂ SUNT...
ACUM MI-A CAM TRECUT...

Am fost educată să cred că SUNT CEEA CE SE VEDE ÎN OGLINDĂ... chestia aia mai mica, cea mare era MAMA :)

Am ajuns să cred că tot ceea ce turnaseră toți în capul meu: idei, imagini, păreri, povești sunt GÂNDURILE MELE, iar felul în care am ajuns să îmi povestesc fiecare experiență este MODUL MEU DE GÂNDIRE.
Al cui al MEU? Care EU CREEZ GÂNDURILE MELE dacă sunt făcute din bucăți de idei adunate de la alții?
Dacă nu aș fi avut părinți care să mă crească și mă pierdeau în pădure și aș fi supraviețuit cine m-ar fi învățat să gândesc?
CE AȘ FI FOST ATUNCI?
CINE?
Eram fără nume, fără CNP, fără cineva ca mine cu care să mă oglindesc...
Nu degeaba povestea mea preferată era CARTEA JUNGLEI...
SUPRAVIEȚUIREA ar fi însemnat adaptare... la acea REALITATE!

Până nu de mult am SUPRAVIEȚUIT prin ADAPTARE, adoptând:

• idei, percepții, interpretări, reprezentări mentale = GÂNDURI... despre ORICE și ORICINE
• SENZAȚIIlLE din corp am început să le ASOCIEZ cu EMOȚII...
• reacții, acțiuni = COMPORTAMENTE
• ca să îmi ating SCOPURILE și să obțin REZULTATELE DORITE...

Ei bine strategiile învățate m-au dus la același rezultat ca și pe ei: LOTERIE EMOȚIONALĂ!

M-am surprins că trăiam aceleași povești de viață ca și ei, doar că am luat de la fiecare de toate: anestezierea prin vicii de la tata, crizele existențiale ale mamii...

Dar de fapt nu erau ale lor: viciile acestea le aveau și părinții mamei, nu doar tata... părinții lui detestau viciile la fel ca mama...
Oh! oh! Ups! Aștia doi s-au luat împreună SĂ ÎȘI RECREEZE MEDIUL DE ACASĂ!
Au trecut de la un cuib la altul...
...se disperau când își APĂSAU din necunoaștere PE BUTOANELE pe care le apăsaseră părinții și de care fugiseră...
...se iubeau când obțineau VALIDAREA de care aveau nevoie APĂSÂND PE BUTOANE DE PLĂCERE FIZICĂ și MENTALĂ...
dar ei nu știau că aveau astfel de BUTOANE!!!
Credeau că celălalt o face INTENȚIONAT... ca și cum ar VREA SĂ ÎȚI FACĂ RĂU!

...am luat și din părțile lor bune, dar le-am amestecat cum am avut chef: amândoi sportivi de performanță, am băgat și eu școală de sport, tata s-a distrat toată viața și a făcut ce a vrut, a chiulit cât a putut - am avut și eu parte de distracție cu prietenii din plin cu chiulangită cronică, și pentru că mama prinde și integrează repede orice informație și are memorie buuună, și mai face și copii frumoși - am folosit asta să îmi iau examenele învățând pe ultima sută de metri și am tras doi copii :) de fapt unul e încă în marsupiu :)))
și ca să fie și tata mulțumit, dacă mama și-a dorit fete ca să nu fie ce vrea el și fete am ieșit, eu am negociat cu barza și a scos din tolbă doi băieți
Oare am împrumutat și întrupat parțial poveștile lor de viață, valorile și nevoile lor...?!
Oare PARTENERUL MEU DE AUTOCUNOAȘTERE ce fișiere dă copiilor ?! :))) Oh! Oh!
Surprize - Surprize!
Sper că ne vom distra de minune, că sigur copiii ne vor da ocazia să ne VEDEM mai BINE!

M-am întrebat CINE sau CE RĂMÂNE DIN MINE, dacă pun deoparte ceea ce cred că știu despre mine și tot ceea ce cred că sunt.
Am stat un pic în liniște cât dormeau cei doi omuleți și mi-am simțit corpul, picioarele unflate, burta întinsă la maxim, spatele curbat, pieptul se mișca cu regularitate, aerul intra și ieșea prin nări și parcă cel care intră e mai rece decât cel care iese, realizez cum observ toate acestea și cum în același timp SUNT și CEA CARE OBSERVĂ, și OBSERVAREA ca proces, și OBIECTUL OBSERVĂRII.

Am simțit cum nu mai sunt nici corpul pe care îl numisem al meu, nici senzațiile din el, nici gândurile care rulaseră în minte... toate au dispărut ca și cum s-ar fi dat deoparte o cortină și am ajuns să realizez că de fapt nu mai există nici un EU... și că SUNT CONȘTIINȚA, ESENȚA, ENERGIA, VIAȚA, LUMINA, CONSISTENȚA ÎN CARE ARE LOC TOTUL!

E LINIȘTE! E SPAȚIU! E CEVA CE NU V-A DISPĂREA NICIODATĂ!

Asta o fi ceea ce căuta tata în artele marțiale, ce căuta mama în rugăciune, apoi arte marțiale, apoi în meditații? ILUMINAREA și ELIBERAREA DE ILUZII...

EI AU CĂUTAT CEEA CE A FOST, ESTE ȘI VA FII MEREU ACOLO...
și nu ai cum găsi atâta timp cât o cauți...
că de fapt nici unul dintre ei nu are cum să știe ce caută!

Ce înseamnă ILUMINAREA pentru tata!? Cum va ști el că a atins-o, a găsit-o sau indiferent cum crede el că o va accesa?!
Cum se va ELIBERA mama de iluzii? Cum ar putea trăi Eliberarea ca permanență?
Ea nu poate fi trăită fiindcă CEEA CE SUNT nici măcar nu mai presupune un EU CARE SĂ FIE!

PARADOXUL este că deși folosesc cuvinte pentru a descrie CE SUNT, nu poate fi descrisă, nici măcar traită, e dincolo de trăire... când încep să îi spun SPAȚIU, LUMINĂ, ADEVĂR, LINIȘTE e ca și cum aș pune LIMITE INFINITULUI...



                                                                   va urma

de pe Blogul: https://biologicalballance.blogspot.com/2019/05/bun-venit-in-lumea-asa-cum-o-vad-eu.html