Fiecarea clipa are spectaculozitatea ei, insa pentru aceasta este nevoie de un martor, de un observator detasat in fata maretiei care se desfasoara clipa de clipa, la fiecare pas...
Dar ca sa se minuneze si cei care au nevoie de minuni manifestate in lumea fizica, de spectacol, am simtit sa va relatez una dintre ultimele minuni: la interviul pentru cursul de formare povestea o minune de femeie despre faptul ca fiica ei s-a aruncat de la etajul 5 si doctorii ii mai dadeau cateva ore de trait...
Minunea de femeie si mama, vazuse in ceva postare de aici de pe blog, cum l-am resuscitat pe fiul meu care se inecase. Cum am facut aceasta? pe scurt: prin detasare, acceptare a ce vedeam tinand in brate copilul cianotic de la lipsa de oxigen, fara puls si fara respiratie. Peste acest tablou la care m-am uitat doar o fractiune de secunda, am suprapus in mintea mea, ce versiune alegeam eu pentru acel moment din banca de date si posibilitati a Universului, a Tatalui Ceresc, si pentru toate momentele ce urmau pana in momentul in care copilul era in deplina siguranta si sanatate.
A acceptat ce vedea ca pe o imagine de moment si schimbatoare, scena complet dependenta de observator si tot timpul l-a investit in a o vedea sanatoasa, fericita, acasa... si dupa 7 zile a iesit din coma desi era zdrobita bine pe partea dreapta pe care cazuse... apoi a ajuns acasa, spre uimirea doctorilor carora nu le venea sa creada cate de incredibila fusese regenerarea ei.
Ce minune a facut?
Nici una si toate minunile lumii la un loc: a refuzat sa se comporte ca o victima, a refuzat sa accepte fatalitatea doctorilor altfel decat pe o parere si a ales sa suprascrie ADN-ul fetei accesand din el puterea nemarginita a vindecarii si regenerarii care se intampla in prezenta CONSTIINTEI DE SINE!
Iisus a spus ca daca avem credinta vom face minuni mai mari decat cele facute de El! Ce a facut Acesta: a inviat morti, chiar si pe el insusi, a vindecat bolile incurabile ale vremii in care venise, a exorcizat minti labile, a trezit constiinte...
Nu se referea la nimic abstract. Mintea umana este cea careia ii place sa caute si sa gaseasca sau sa inventeze sensuri ascunse ca sa isi justifice comoditatea si ignoranta :)
Diferenta dintre cei carora le iese sa implineasca ce isi propun este de antrenament in a crede in ei, in viata ca posibilitate nelimitata de manifestare, in darul divin al desavarsirii umane...
Si cand zici ca tu nu poti sa crezi, de fapt crezi!
Diferenta consta in faptul ca tu crezi ca nu poti, ca nu meriti, ca nu esti destul de bun, ca nu este posibil, ca nu ai genele potrivite, ca depinde de altcineva rezultatul... in timp ce altii cred exact pe dos: ca traim in vremurile tuturor posibilitatilor!
Suntem la un click distanta de a implini aceste minuni, atunci cand nu ne impiedicam de rusine, vinovatie, frica, aroganta, manie... ego si ale stari de frecventa joasa, care reprezita conditia pentru densificarea materiei si nu pentru vindecare.
Cand ne prindem ca solutiile vin odata cu eliberarea de frica, la pachet cu speculatiile ei despre trecut si viitor, cand ni se usureaza astfel inima si traim in Acum clipa de clipa, nu mai exista nici o minune prea mare pentru noi.
Multi se intreaba de ce cand intalnesc pe cineva sau cand scriu cuiva spun: Buna, Minune!
Uite de asta! Pentru ca stiu ca fiecare fiinta este geniala, desavarsita, ca in spatele fiecare actiuni oricat de nasoale exista o intentie pozitiva!
Si criminalul si sinucigasul au intotdeauna intentii pozitive cand actioneaza?
DA!
Doar pentru ca de la noi nu se vede intentia lor pozitiva, ei actionand isi rezolva cel putin o problema: criminalul obtine bunuri, scoate un dusman din lumea asta, se razbuna etc, sinucigasul se autoelimina dintr-o lume ostila, se scuteste de suferinta, de ce nu poate accepta sau cuprinde in intelegerea sa...
Treaba mea este sa observ, sa accept, sa permit si chiar daca eu aleg sa actionez diferit, sa inlocuiesc judecarea a ceea ce este diferit de filmul meu, de parerea mea, de stilul meu cu flexibilitatea in a intelege ca tot ce face celalat este justificat de traseul lui prin viata.
Parerea mea este doar o parere! Nu este adevarul absolut, este doar versiunea actuala a intelegerii mele. Este ceva schimbator, flexibil, adaptativ.
Suntem atat de intelepti pe cat de mult punem la indoiala tot ce stim si toata autoritatea in domeniu celor de la care stim!
Stiu ceva?! De unde stiu ca este asa? De la cutare instanta... Si oare mai e de actualitate? Oare cum ar fi si ce devin daca privesc asta complet pe dos si daca accesesz toata paleta de posibilitati dintre cele doua variante diametral opuse?
Daca apare in pasul meu cineva este cu un rost, e o rezonanta ce ne aduna!
Biletul situatiei este sa fiu acolo cat mai flexibila, mai atenta, mai vie, mai prezenta si sa permit fluxului vietii sa se desfasoare, sa ma cuprinda, avand incredere totala si sa traiesc in abandon in raport cu nevoia de control a egoului pentru versiunea observatorului!
Daca crezi ca aduce valoare in viata ta acest material simte-te liber/a sa il distribui mai departe minunilor dragi din viata ta!
Multumesc ca Existi!
Te Iubesc!
Un Alt Tu,
Crina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.