Descarcari de conflicte de la un grup de suport NMG. Conflicte cu parintii, cu copiii, cu diverse rude sau prieteni, frici, simptome, interpretari, rezolutii...

Sunt in tara cateva grupuri de suport pentru cei care doresc sa aiba un cadru organizat in care sa descarce conflictele acumulate recent sau mai vechi, constientizate sau care devin constientizabile prin povestile celor din sala si care lucreaza cel putin odata pe saptamana cu situatii concrete de viata, de la boli la relatii.

La rugamintea unora dintre cei care nu au parte de asa ceva in orasul lor inca (ma gandesc sa le facem accesibile on line in direct si inregistrabile si sa pun pe integistrari ce situatii sau boli s-au discutat ca sa stie cei interesati daca investesc timp sa le audieze sau nu acum, dar sa stie ca le pot accesa la nevoie si de unde, intentionand sa facem o baza de date cu ele, fara nume, doar audio si doar solutiile si interventiile de la sala. Pot servi de ghidaj in lucrul cu tine insuti sau daca vrei sa te impkici in organizarea unui grup pe care sa il ghidezi)

Am inceput prin a investi pe cineva din sala ca moderator in locul meu si ea s-a simtit pedepsita, desi totul e o binecuvantare ca iti provoaca limitele si oricum ii creasem un cadru de sustinere in care sa se joace.

Apoi se povestea despre copii si frica de a nu ii vaccina sau de a nu le administra tratamentele conform unor protocoale medicale si era o singura persoana in sala care inca nu se putea desprinde de educatia de a delega orice simptom cuiva din lumea medicala oficiala.

Noi ceilalti am creat cadrul in care ea sa invete din relaxarea noastra dobandita in timp, cu tatonare, ca sa isi onoreze fricile, sa faca pasi de furnica in ritmul ei, sa invete din detasarea noastra constienta, din faptul ca daca noi am avea un dram de disconfort in raport cu ce ni se petrece noua sau copiilor am apela la medic si ca nu am aruncat medicina si medici la gunoi, ci doar am dobandit discernamant in legatura cu situatiile in care avem inca nevoie sa mai apelam la serviciile si competenta lor.

Au adus in discutie si motivatia de a face un jurnal si de a ne tine de el.

S-a discutat despre ce faci concret cand ai o problema cu un prieten si ajungi sa nu il mai suporti si sa iti vina sa te iei de el.
Am disociat persoana de comportamente.
Am cautat oglinda pe care o scoate din tine: ce vezi in persoana cealalta? manipularea, falsitatea, rautatea.
Unde manipulezi tu lumea? unde esti tu falsa? unde esti tu rea, daca nu cu altii cu tine?

Am cautat definitii despre prietenie...
Unii au singur prieten de o viata, altii au mai multi prieteni pornind de la faptul ca in timp au facut o diferenta intre cunostinte si oameni cu care daca nu te vezi ani de zile iei povestea cu drag de unde ai lasat-o fara asteptari, fara ca timpul sa altereze intensitatea si profunzimea si increderea reciproca

Am aflat cum colega noastra din grup a fost socata ca la ziua unor prieteni comuni aceasta amica i-a adus cadou lentru ziua ei acre tocmai trecuse, cum a devenit ostila fata de aceasta prietena din momentul acela si cum in acest sf de saptamana nu fusese invitata alaturi de alte cupluri din grup sa ia parte la ziua celei de la care primise cadoul.
A vazut cum cativa din sala ar fi facut la fel cu cineva drag: i-ar fi dat cadoul pentru ziua ei cu prima ocazie. ea a simtit asta ca pe o manipulare, nu te-am chemat sa ma sarbatorim ca eram plecat din tara, si mi se pare aiurea sa vi sa imi dai cadou la ziua unui alt amic comun.
Era uimita sa vada ca noi facem la fel ca prietena ei cand tinem la cineva si si-a dat seama de cateva perceptii, opinii disfunctionale in raport cu aceasta prietena pe care o considera manipulatoare...

N-am jucat cu doua esarfe sa simbolizam relatiile dintre noi. Daca avem o esarfa groasa care sa reprezinte relatia pe care am construit-o si de acre tine ambele persoane, atunci cand dintr-o parte vine o esarfa subtire de ispitire a egoului poti sa alegi sa o prinzi, iar prinderea celei de-a doua esarfe inseamna un mic sau un mare razboi.

Concret s-a povestit de situatia in care nasii de nunta din partea sotului veneau sistematic la ei acasa si nasa se lega de obiectele pe care le aveau si le comparau cu cele de la ei de acasa:
Daca musafirii admirau candelabrul, nasa spunea "sa vedeti eu ce candelabru am acasa"... si se dovedea in timp ca avea un chici vechi si ieftin, si desi musafirii simteau interventia aiurea a nasei, gazda punea la suflet ce spune nasa din nevoie de validare si stima de sine scazuta

Cireasa de pe tort a fost cand la ea acasa vine nasa cu copilul si ii spune copilului ca baiatul gazdei este prost crescut si cel mai rau copil din lume si ca e asa datorita proastei educatii, desi afirmativ copilul nasei il provocase sistematic pe al gazdei...
Oricum nu conteaza cine a inceput fiindca doar corpurile de durere ale fiecaruia si-au scos rezonantele la interval si ei si-au facut numarul de scena ca niste marionete ale adictiei la suferinta
Gazda nu mai vrea sa interactioneze cu nasa, desi nasu e un tip de gasca si un om echilibrat, iar sotul ei se straduie sa ii bage familia nasilor pe gat... ca deh sunt nasii lor de cununie si nasii de botez ai copilului pe care il desconsidera nasa evident in raport cu copiii lor, care sunt niste genii in viziunea nasei, iar viata ei este perfecta, in timp ce a lor e un fiasco... presiunea sociala ca TREBUIE sa ne vedem cu nasii, desi ea e asa cum e!

Universul face sa se vada zi de zi la scolile copiilor unde se saluta politicos, dar pastreaza distanta afectiva si nu se mai intalnesc ca inainte.
Uneori e o solutie pana te maturizezi sa ti la distanta oameni pe care nu ii poti cuprinde afectiv in inima si viata ta. Iti asumi ca atata pot acum si ma respect si ma iubesc pentru aceasta.

Am jucat un joc de rol pornind de la principiile comunicarii nonviolente, cu povestea cu nasa si discutia despre copilul gazdei, in care vorbeam cu nasa depre relatia pe care mi-o doresc cu ea, una de prietenie si sustinere reciproca si apoi despre felul cum ma simt la mine acasa cand ea vorbeste asa despre copilul meu si de fata cu acesta care este prea micut sa se apare, insa destul de mare sa poata intelege ca este agresat de ce debiteaza nasa, pe care tata vrea sa o aiba in anturaj, si ii solicit nasei sa imi spuna ce ar face ea daca ar fi in situatia mea si eu m-as lega la ei acasa de copilul ei si i-as adresa apelativele cu care i s-a adresat ea fiului meu...

In functie de raspuns ne rezervam dreptul de a exclude temporar sau definitiv fiinte din viata noastra. Insa pentru aceasta cel mai util lucru este sa devenim aliniati in noi insine, sa trecem dincolo de impartire lumii in bine si rau, sa invatam sa facem gol in noi sa ii putem intelege pe ceilalti nu sa ii provocam cu rezonantele noastre, sa invatam sa fim recunoscatori tuturor celor care scot toti dracii din noi, ca nu ii pot scoate de unde nu sunt :)))))

Ei ies din noi in prezenta comportamentelor si rezonantelor unor fiinte fiindca le avem, si este momentul cel mai potrivit sa le onoram lectia ce viata pe care au venit sa ne-o livreze si sa le multumim, sa mergem mai departe mai maturi si vindecati emotional si fizic, daca nu mai platim facturi inconstiente unor rezonante sabotoare.

Cineva a povestit ca ea cand era mica a patit la fel cu niste musafiri in fata carora parintii ei nu i-au luat apararea si ea s-a simtit vinovata pentru acuzatiile nefondate si deconectata complet de parintii care nu spuneau nimic in favoarea ei, desi era nevinovata, ca sa pastreze niste conexiuni sociale superficiale.

S-a povestit despre cineva care e sfatuitoare pentru toti colegii in afara de un coleg de la job, care in prezenta ei si a celorlalti colegi joaca rolul social de hot, ia obiecte lasate nesupravegheate de altii, este violent fizic si verbal si ea se simte, mai ales ca are de partea ei sustinerea colegilor, indreptatita sa il sanctioneze pentru ce face.

Desi colegii ei vad ca ea IL TAXEAZA MORALIZATOR SOCIAL si ii dau ei dreptate, a inteles ca nu se poate sa inceteze meciul dintre ei atata timp cat tu promovezi binele asa cum il intelegi tu.

Este firesc sa ti-o dea universul pentru ca nu ai impartialitate si nu esti ecuanima, echidistanta fata de tot si sa privesti totul ca pe un dar divin, ca si cum el e un tampit care nu are il el fond moral deloc si trebuie sa apari tu din afara sa ii ti predici de moralitate :))

El e in oglinda la fel de agresiv cu ceilalti cat de agresiva devii tu protejandu-ti realitatea de catifea sociala si relationarea superficiala cu tine, masca de fata buna, cand tu ii asculti pe ceilalti si cand ar trebui sa iti faci treaba si ei nu sunt constienti ca stau pe timpul tau moca si nu fac ceva suficient de important sa compenseze timpul pe care li-l acorzi si nici nu isi dau seama de faptul ca desi vorbesti frumos pe fata cu colegul antisocial, tu simti ca scoate toata rautatea din tine si l-ai rani pentru ce face, l-ai pedepsi...

si ca iti arogi drept de judecator si executor, justitiara de seviciu... si ca nu te rogi pentru el si nici pentru tine sa se rezolve rezonantele din tine care atrag violenta din exterior si actele lui antisociale care sa te deranjeze pe tine destul de tare, ci vrei sa stergi si sa rescri proiectia de pe ecran a filmului care de fapt ruleaza in tine!!!

A mai povestit cineva din grup, care era plina de frici in legatura cu aproape orice si oricine, de boli, de esec, de suferinta, despre faptul ca pentru prima data in viata, a auzit la fiecare convorbire cu parintii ei din saptamana in curs cat le este de frica unul pentru altul, pentru aspecte ale vietii materiale, si ca aveau minim 5 frici pe conversatie si vorbea cu ei de minim doua ori pe zi, de o viata intreaga...

Revelatia e ca pentru prima data a cautat cu adevarat sa gaseasca sursa, dorindu-si sa dea copilei ei o alta mostenire emotionala, un alt scenariu de viata.

Insa stim ca pana la 4 ani sunt fricile parintilor pentru copil, apoi e concubinaj intre ce transmit parintii si ce asuma copilul, iar de la 7 ani este deja ce a asumat si integrat copilul ca fiind parte din el.

Aceasta structura mental-fizica se va construi de a lungul vietii plecand de la premisele programelor de pornire in viata si de la interventile constiente sau inconstiente din jur, unii mergand spre eliberarea de frici clipa de clipa, altii spre extrema inmultirii si consolidarii fricilor prin teorii, stiinta, ignorand realitatea celor care se elibereaza de frici.

Mecanismul este acelasi cu cel pe care semeni nostri din secolul 17 il aveau instalat: credeau in vraji si vrajitoare. Ei sunt pe acelasi calapod emotional crezand orbeste in medicina ca stiinta si considerand vindecarile spontane ca fiind miracole inaccesibile lor.

Gradele de libertate pe care si le permit cei din jur, sau chiar ca este o nebunie cum o numea ea, predand unor grupuri de tineri care din punctul ei de vedere erau complet rupti de realitate si miserupisti...

Desi rolul lor era sa ii ofere solutia universului la problema fricilor ei, desi are aceasta solutie dintotdeauna a ignorat pana acum sa o vada, iar versiunea ei despre realitate sa fie cea valabila si studiata si validata de instante la fel de suferinde ca si ea :)

Am aflat de la una din colege care a inteles la intalnirea trecuta ca are o atitudine ostila fata de mama ei si ca aceasta o iubeste in felul ei sa ca nu isi vorbesc in limbaje de iubire in care sa existe si comnunicare, a meditat la acest lucru, a plans si apoi a discutat cu mama ei a doua zi, a plans si mama si au stabilit noi premise de la care sa isi traiasca relatia de prietenie dintre mama si fiica.

De aceasta data a ajuns mai tarziu si nu stia ca nu eu sunt moderatorul. Vorbea cu mine despre o sitiatie pe care o incepusem cu cineva din sala care se trezise frustrata ca alti angajati noi in firma, desi iesisera din perioada de invatare, continuau sa o solicite de cateva ori pe zi sa le rezolve ea spetele pentru care ei erau angajati, dat fiind faptul ca in perioada de invatare ea le solutiona cazurile.

Desi ii invatase cum sa rezolve si ce sa caute nu a verificat vreodata faptul ca ei si stiu sa faca asta zinguri, se frustra ca era solicitata sa le rezolve si scurta timp rezolvand ea si asteptand ca ei sa isi asume RESPONSABILITATEA pentru soltutii gasite de ei in baza unor criterii cat se poate de clare.

EA FIIND UN OM CARUIA II PLACE SA IA DECIZII SI SA SI LE ASUME, A PRESUPUS CA TOTI CEILALTI FINCTIONEAZA CA EA... si nu a verificat daca uneori sau chiar adesea ei ajung la concluzii deiferite decat solutia ei si de asta nu isi asuma nimic si prefera sa le faca ea treaba, sau nici nu s-au gandit sa o faca, iar daca o faceau ajungeau la raspunsurile ei si dobandeau incredere in demers si nu o mai bateau la cap... lipsa de comunicare nonviolenta

Ea analizand situatia vedea doar ca: astia noi au iesit din perioada de invatacei, sunt platiti sa faca treaba asta, sa isi asume deciziile, solutiile si ca ei nu isi faceau treaba, veneau la ea cu o speta si de 3 ori, si cu mai multe pe zi, acumulase frustrare pentru ca evaluase situatia ca rea vointa, indiferenta, lipsa de asumare, dar nu isi constientizase nevoia de a clarifica motivul pentru care ei se comportau asa, cu ce a contribuit ea ca ei sa vina la ea mereu pentru solutii si sa le raspunda abia dupa ce ii determina sa vina cu versiunea lor argumentata pe legislatie sau ordini interioare, care sa ii arate ei ca si-au asumat "teoria" si nu le da mura in gura solutii ca si parintii care le fac temele copiilor si acestora le devine mai comod sa spuna zi de zi nu am inteles si sa se scuteasca de a isi face singuri temele si de a gandi. Principiul minimului de efort pentru maxim de rezultate.

Cea care ajunsese dupa inceperea intalnirii grupului a venit cu versiunea ca avusese o situatie asemanatoare in care sefa ei i-a spus ca nu se va descurca niciodata singura sa dea solutii si ca trebuie sa mearga la ea ca sefa sa ii dea solutii pentru orice.

Ea a asumat ca sefa e mai desteapta pe acel domeniu in mod inconstient, pana cand a gasit cateva solutii mai bune decat ale sefei. Chiar daca toti colegii erau de partea solutiilor ei, sefa ii taia orice argumentatie, facea tot cum vroia numai ca sa nu fie ca si colega noastra, care de prima data cand a gasit o solutie mai buna, mai eficienta s-a grabit sa ii arate sefei, cu egoul cat Casa Poporului, ca a Gresit. Si evident ca si-a luat-o peste tupeul de a ii trage sefei o palma, chiar a facut gestul in sala cand am intrebat-o cu ce atitudine te-ai dus la ea si a tras brusc un "pleosc" pleznindu-si mainile.

Am simtit energia cu care ii raspunde inapoi ca lupta de putere si mamei. Inainte sa discutam de energia pe care o punea acolo vroia sa spuna ceva, insa moderatoarea si-a isit din rol, a intrat pe o problema personala similara si intreba in paralel cu ea ignorand-o si avand un ton care ii acoperea vocea celei care fusese acoperita de sefa.

La un moment dat a acumulat destula fristrare si i-a spus moderatoarei ca se baga peste ea, ca acum ea vorbeste si ca nu poate gandi ca o acopera cu vocea ei si isi pierde ideile. chiar daca tonul era de razboi si lupta de putere si a uitat ce avea sa spuna din nou, si-a acordat liniste, am continuat povestea iar inainte sa plece a fost capabila sa scoata din ea pleznitul de palme ca stare si energie cu care se raportase la sefa ei si poate ca la multe alte personaje cu care se lupta pentru validare.

Am remarcat de cateva ori cum cei care vorbesc atunci cand uita sa fie atenti la libajul corporal si vornesc despre conflict arata punctual zonele aflate in suferinta. Degetele functioneaza ca niste laseri si proiecteaza in corp, in locul atingerii energiile de frustrare, frica, neputinta, furie etc

Prima persoana am observat cum inconstient si-a tot pus mana pe creier ca si cum comportamentele celor despre care vorbea aveau puterea de a o lovi direct in creier, bilateral pe zonele de proiectie a conflictelor teritoriale.

Altcjneva cand vorbea punea mana pe gat si avea diagnostic de tiroidita autoimuna. Altcjneva gesticula punandu-si mana pe sani, unde avea de peste 20 de ani noduli.

Indicam inconstient unde proiectam noi reactiile fata de interpretarile pe care le dam realitatii in raport cu educatia noastra in a le percepe.

Exact pe organul bolnav punem mana fiecare atunci cand vorbim de conflicte. Daca am deveni observatori detasati, asemeni unei camere video portabile care ne filmeaza gesturile, mimica am intelege de ce suntem bolnavi. Nu e nevoie decat sa ne ascultam si sa ne observam fara sa ne bagam interpretarile mintii peste ce se inregistreaza de catre organele de simt.

Ne-am actualizat felul in care observam senzatiile din corp astfel incat sa devenim liberi de ele si sa obtinem vindecarea organelor implicate. Am atasat mai jos link-ul spre aceasta postare.

Una din fete a povestit cum de multe luni avea o problema cu gatul, a ajuns la laringita, iritatie permanenta in gat. Am lucrat cu ea data trecut pe observarea detasata a senzatiei din gat, masurarea acesteia, respiratia linistita chiar daca aceasta se intampla si chiar daca nu avea sa mai treaca vreodata, acceptarea realitatii acestei situatii si cum de a doua zi dimineata s-a trezit fara urma de raguseala si fara un dram iritatie in gat. Era uimita de cat de simplu fusese si de cata frustrare, suferinta, disperare, neputinta, furie, deznadeje si alte emotii disfunctionale si dezadaptative investise in toate lunile anterioare intalnirii noastre de acum 5 zile.

Am mai ajustat si clarificat cum ne facem jurnal si ce facem cand ne dam Stop, din toate activitatile pentru a ne scana corpul fizic si mintea si emotiole sa vedem macar odata pe ora cu ce contribuim noi ca sa fim bolnavi si speriati de viata, sa identificam interpretarile pe care le dam fenomenelor, desi psihologii au demonstrat ca dupa 6 luni de la un eveniment acuratetea pastrarii informatiilor este de sub 10%

In acest moment al Stopului, in care o aplicatie de pe telefon iti spune sonor sau vibrant ca a mai trecut o ora din viata ta, ai ocazia sa vezi cum ai trait aceasta ora si care e impactul trecutului tau in acest moment prezent observabil prin senzatiile, gandurile si emotiile tale inregistrabile si observabile si masurabile ca intensitate si localizare in momentul acum.

Daca la scanarea intregului corp gasesti liniste si implinire, daca energia curge prin tine fluid si armonios atunci iti poti continua treaba.

Dar daca peste 10 minute sau oricand in intervalul pana la urmatoarea oprire experimentezi, simti vreo senzatie grosiera placuta sau neplacuta undeva in corp, ai ocazia sa nu mai alimentezi vechile stocuri de dorinta fata de senzatiile placute sau de aversiune fata de senzatiile neplacute si sa ramai observator detasat al senzatiilor pe care le experimentezi disecandu-le si analizandu-le ca in postarea anterioara.

Fa un angajament fata de rine ca de cate ori apare in tine o senzatie grosiere si o constientizezi sa te opresti 2 minute sa iti acorzi atentie si odata facut acest lucru se activeaza in tine un efect al bulgarelui de zapada care construieste constiinta de sine in loc sa mai acumulezi stocuri de reactii inconstiente, automate de suferinta.

Si placerea cu senzatiile ei determina aparitia suferintei deoarece odata ce experimentezi ceva placut, tendinta mintii este de a tanji dupa ele, de a se teme sa nu le piarda, de a le asocia cu cineva sau ceva exterior vara sa le priveasca detasat ca pe o gratie, ca pe o binecuvantare, ca pe ceva schimbator, trecator constientizand singura lor realitate: si aceasta se va schimba, si aceasta va trece !!! in altceva, la fel de viu si adevarat ca si senzatia anterioara. vezi sa fii acasa in tine sa onorezi acest fapt universal.

http://autovindecarea.blogspot.ro/2016/11/cum-poti-ajuta-cel-mai-bine-corpul-cand.html

Daca simti ca materialele de pe acest bolg i-ar ajuta si pe prietenii si cunoscutii tai, pe colegi sau membrii ai familiei, simte-te libera/ liber sa le dai mai departe si altora, ca dar din dar se face Rai :)

Multumesc ca Existi!

Te Iubesc!