Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

joi, 5 noiembrie 2015

Bucati din consilierea cu cineva care rezolva devalorizarea de sine sa rezolve Limfom Hodgkin

FIINDCA NU APUC SA SCRIU O CARTE DIN CAZUISTICA M-AM GANDIT SA PUN PASAJE PE BLOG DIN CONSILIERI, MAI ALES CELE SCRISE, PE CARE IMI E USOR SA LE COPIEZ DIN MAIL SAU FB SAU SKYPE :))

Bună ziua,

Am fost consultat de dvs. 
Am fost diagnosticat cu Limfom Hodgkin grad A, stadiul 2, în decembrie 2014 în Indonezia și confirmat în România la începutul lui februarie 2015. 

Mai jos vă povestesc cam ce s-a mai întâmplat de atunci.

Mi-am amintit în conversația pe care am avut-o că mi-ati spus că nodulii vor crește cât vor crește și apoi vor da înapoi si ca să nu mă mai gândesc la ei și să îmi văd de viață. 
Așa că mi-am văzut de viață, dar și de dieta vegană pe care începusem să o țin din ianuarie 2015 și de tratamentul homeopat prescris de dna dr Bușneag pe care îl făceam. În timpul tratamentului am făcut și 2 sau 3 sedinte de theta-healing.

La un moment dat am primit o oferta de job în Londra, ca inginer software, ofertă care mi s-a parut foarte bună pentru mine și sincer să spun suna ca cel mai bun job pe care l-am avut până atunci, așa că am plecat din București pe 20 mai. Am fost acceptat la interviu și m-am stabilit în Londra. Am simțit că mi-a prins bine această schimbare si m-am simțit mai liniștit aici față de București si mai încrezător în mine. De asemenea, a venit și prietena mea aici pe care nu o mai văzusem de 7 luni, fiindcă ea rămăsese în Indonezia. Acest lucru mă ajută să am o stare de spirit pozitivă și cred că este un lucru important pentru vindecarea mea.

Înainte să plec (in mai) mi-am făcut o tomografie, ca să știu că nu s-au întins mai mult nodulii în corp. Comparativ cu cea făcută cu două luni în urmă (in feb) nu se schimbase nimic. De atunci nu mi-am mai făcut alte analize si simt că nodulii de la subrațul drept au mai crescut față de când am ajuns în Marea Britanie (adică în ultimele 5 luni). M-au durut de câteva ori. În ultima săptămână s-au mărit foarte mult, foarte vizibil și am început să mă îngrijorez. Din această cauză m-am gândit să vă scriu si să vă cer sfatul.

Eu cred în continuare că nu voi păți nimic rău și că la un moment dat nodulii vor reveni la forma normală. Totuși, pentru că s-au mărit considerabil în ultima perioadă, am început să am îndoieli. Oricum, nodulii au oscilat ca mărime. La un moment dat s-au mai mărit, apoi s-au mai micșorat. Dar acum sunt destul de mari.

Emoțional vorbind, luna august a fost puțin mai stresantă și obositoare pentru că am și muncit și a trebuit sa caut și chirie în același timp, iar căutatul de chirii aici este un proces foarte greu și solicitant... La serviciu am avut 3 luni de probă pe care le-am trecut cu brio, cu toate că uneori am avut gânduri de genul ”dacă nu mă accepta mai departe cum voi face cu chiria, costuri etc.”

De când sunt aici nu am racit niciodată până când, de cateva zile încoace, m-am simțit slăbit și mi-a fost frig. Am presupus că poate creșterea nodulilor este din acest motiv. Oare aceasta sa fie cauza?

V-am atașat rezultatele analizelor pe care le-am făcut în București dacă va pot indica ceva si daca doriti să le revedeți, cât și două fotografii cu nodulii de la gât și de la axilă (cu toate că din fotografie nu ies atât de bine în evidență).

Am încercat să fiu cât se poate de succint în acest e-mail, dar vă pot da mai multe informații dacă doriți.

Mulțumesc mult, C

Raspuns:

Abia acum am ajuns la mail si iti amintesc ca la baza ggl este conflictul de devalorizare.
Unde e increderea in tine?
Jurnal ai facut? Sa avem concret pe ce lucra... sa identificam povestea, iluzia, pacaleala si realitatea, adevarul

............. 

Bună seara,

Am întârzat cu răspunsul pentru că n-am ținut un jurnal... așa că am încercat să îmi monitorizez gândurile care mi-au venit zilele trecute.

Știu că la baza problemei pe care o am stă un conflict de devalorizare.

Totuși de când mi-a apărut prima umflătură pe gât (adică martie 2014) și până acum mi s-au întâmplat mai multe lucruri care m-au făcut să mă văd mai frumos, mai valoros.
  • am reîntâlnit-o pe cea de care mi-a plăcut în grădiniță, iar acum suntem împreună;
  • am mers în Indonezia unde am stat 3 luni jumătate. Nu m-am gandit niciodată ca aș merge atât de departe, deși îmi place să călătoresc;
  • apoi am primit acest job în Londra și m-am stabilit aici. Deja au trecut 5 luni.

Să vă spun acum câteva gânduri pe care le aveam înaine, dar de care am început să îmi dau seama că nu sunt adevărate și pe care am început să le ignor:
  • nu mă place nimeni (în special fete sau ele sunt mai bune decât mine);
  • mi-a fost teamă să îmi exprim opiniile (fie bune, fie greșite) de teamă sa nu fiu corectat / contrazis / părăsit;
  • n-am avut încredere în mine în privința job-urilor, că îmi pot avea parte de un mediu plăcut la muncă, că voi fi plătit mai bine, că voi putea lucra în altă țară;
  • teama de a fi părăsit / înșelat.

Acum nu imi mai e teamă să îmi exprim lucrurile în care cred chiar și cu riscul de a fi parăsit. E normal să cred în anumite lucruri și ceilalți trebuie să accepte asta. Nici de teama de a fi înșelat nu mai e la fel de puternică. Nu e cazul acum. Îmi dau seama că orice s-ar întâmpla Cineva acolo sus mă iubește și voi ieși la liman.

Săptămâna trecută am pierdut telefonul de serviciu în metrou. Acest lucru poate fi catalogat ca o problemă de securitate, pe lângă faptul că telefonul e destul de scump. Mi-au venit mai multe gânduri cum că: sunt dezorganizat și că de asta l-am pierdut, că sunt neserios, că cei care m-au angajat au încredere în mine și i-am dezamăgit. Oare mă vor penaliza, oare vor nota acest lucru în dosarele de la HR? Am încercat să alung gândurile acestea și să îmi spun că ce s-a întâmplat s-a întâmplat, e important să îmi văd de treabă și să le arăt că eu sunt concentrat pe muncă și nu să îmi fac griji pentru poziția mea. Am reușit să îmi alung teama din minte, nu mi s-a mai strâns inima ca în trecut, dar totuși am stat încordat să văd ce urmează să se întâmple. Și până la urmă am primit alt telefon și momentan nu m-au sancționat.

Mă bucur că am plecat din România. Simțeam că mă apasă toate problemele pe care guvernul le creează sau ignoră, că mă apasă pesimismul, răutatea și nesimțirea unor oameni.

În Londra, deși e un oraș mai mare și mai aglomerat, nu mă mai simt așa de apăsat. Am început să cred că am dreptul să trăiesc frumos și nimeni nu are voie să intre în sufletul meu. Îmi place când mai multe naționalități coexistă la un loc. 

Îmi pare rău de ce s-a întâmplat în Colectiv zilele trecute și mă simt cumva ca unul care a plecat și a scăpat, iar alții au rămas să sufere acasă. Cumva ca românul plecat din țară de dinainte de 89. Dar știu că trebuie să mă fac eu bine mai întâi și că acestă gură de aer a venit la momentul potrivit ca să mă liniștesc

Mi-am văzut de viață, de noul serviciu, de lucrurile care îmi fac plăcere. Uneori aș vrea ca problema pe care o am să se rezolve de la sine. Mă mai întreabă prietenii dacă mi-am mai făcut analize, cum mai sunt cu sănătatea. Ei mă îndeamnă să nu las lucrurile așa, să mă interesez, să îmi fac analize, să fac ceva ca să mă fac bine. Dar cumva cred că nu voi păți nimic rău, că totul se va îndrepta spre bine. Totuși nu știu dacă ar trebui să mă îngrijorez mai mult...

Aș avea acum câteva întrebări:

  • Ce ar trebui să urmăresc în continuare în jurnal, pe ce gânduri să mă concentrez? Ați putea să îmi dați o direcție sau câteva întrebări care să mă ajute să depistez sub ce formă se ascunde conflictul de devalorizare? Lucrurile pe care le-am înșirat mai sus sunt destul de ușor de evidențiat, dar mă gândesc că acest conflict poate avea nuanțe mai subtile de care nu îmi dau seama acum.
  • Cunoașteți din întâmplare vreun medic / clinică specializat/ă pe medicină alternativă aici în Londra? Mă gândesc că totuși ar trebui să îmi fac o tomografie la un moment dat...
  • Uneori simt că nu îmi dau seama exact ce să întreb. Ați putea să îmi veniți în ajutor cu niște întrebări din care să vă dați seama mai bine despre situația mea?     Mulțumesc mult, C

Raspuns:

Buna C
Dupa cum ai formulat ce ai scris esti pe drumul cel bun. Stai pe ce e real si e garantia sanatatii fizice si psihice. In plus anuleza identitatea din memorii care era devalorizata, tu erai desavarsit, perfect dintotdeauna si vei fi doar ca ai fost pacalit de mintile lumii, de cei ce au format corpul si mintea ta ca parinti directi sau dresori, educatori... dar asta nu a afectat ce esti tu, nu poate, nu va putea nicicand, fiindca noi suntem desavarsiti precum si tatal nostru care este in ceruri desavarsit este... pana ne o asumam ca identitate credem altceva si beneficiem de versiunea limitata cu optiuni limitate... bucura-te de intregul care esti... lasa prostiile si memeoriile unui limitat, esti si ai fost dintotdeauna sanatate de la interior la exterior si asa vei fi... doar alege odata si ramai acolo, reinventeaza-te cand simti, fa ce te face fericit tot mai mult
Numai bine
Crina

2 comentarii:

  1. Fericirea ta nu are nevoie de validarea nimanui inafara de tine, Mr.C
    Pentru jurnal, acorda atentie gandurilor la care revii repetat. Da-ti voie sa afli ce gand ascuns te saboteaza spunandu-ti: "imi dau voie sa stiu, pot gestiona ce-o sa aflu cu calm".
    Consuma-ti emotiile aparute in timpul zilei pana la capat, nu le inabusi pe la jumatatea lor.
    Spune-ti de mii de ori pe zi: sunt sanatos si multumesc Doamne pentru toate di constientizeaza ca ai pentru ce multumi.
    Crezi in ceea ce simti, adica ca esti bine.
    Iarta-te pe tine cel din trecut pentru tot si pentru toate.
    Iubeste-te!
    Noi cei din jur te vom iubi atata vremesi atat de tare cat ai nevoie pana cand vei reusi sa te iubesti si tu.
    Te imbratisez cu mult drag,
    O.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere