Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

miercuri, 18 iulie 2012

Atentie la teste si incercari! din Aimen Klimmeron – Ce rost am?


Implinirea unei meniri presupune in mod cert anumite calitati, deprinderi, cunostinte, pe care trebuie sa le dobandim. Apoi vin momente in care trebuie sa demonstram ca le-am dobandit. Intram in examen. Exact ca la scoala, unde, inainte de a ni se da diploma si a fi indreptatiti sa profesam o activitate care cere un anumit nivel de pregatire, trebuie sa dam niste teste.
Tot astfel, inainte ca viata sa ne puna in fata circumstantele concrete prin care putem trece la realizarea anumitor proiecte din menirea noastra, in mod obligatoriu suntem pusi la incercare, prin anumite „teste de verificare’’.
Acestea de regula iau forma unor aparente obstacole, sau greutati de care trebuie sa trecem, ca sa putem merge mai departe. Daca nu trecem aceste teste, inseamna ca nu suntem pregatiti nici pentru menirea noastra.

Testele pe calea implinirii menirii au un dublu rol:

1. Sa ne evidentieze eventuale lacune de pregatire cu scopul de a ne dinamiza sa le eliminam.
2. Sa previna eventualele efecte nefaste ale actiunilor noastre cauzate de lipsa de pregatire.
Exista teste majore pe care, odata picate, nu mai avem sansa sa le reluam sau avem, dar numai dupa ce am facut eforturi imense pentru transformare. Exista insa si teste gen „verificare pe parcurs”, care ne evidentiaza lipsurile si ne indeamna sa le depasim.
Iata cateva asemenea teste de viata, frecvente si valabile pentru orice fel de menire.

1. Testul perseverentei

Odata ce ne-am identificat corect sarcinile menirii, trebuie sa fim hotarati sa mergem pana la capat. Pentru a ne testa perseverenta, Viata ne va pune la incercare, mai ales la inceput, prin tot felul de greutati, obstacole, care tind sa ne descurajeze. Daca intentiile noastre sunt anemice, riscam sa ne lasam descurajati, iar acesta este, desigur, semnul ca nu suntem inca pregatiti pentru misiunea noastra.
Asemenea incercari vin adesea chiar din partea celor apropiati: prieteni, familie, iubit, iubita, seful nostru… Daca un strain ne spune ca suntem dusi cu pluta, ridicam din umeri si mergem mai departe, dar daca tovarasul nostru de viata recurge la artileria grea a santajului sentimental, invocand „iresponsabilitatea noastra fata de familie, copii, parinti…” lucrurile devin mai complicate.
Incepe sa ne macine indoiala, iar asta ne toaca energia si ne vine s-o lasam balta. Este bine sa fim atenti la parerea si reactiile celor din jur, s-ar putea sa fie juste, s-ar putea sa ne atraga atentia asupra unor lucruri pe care nu le-am observat, dar in acelasi timp sa ascultam si propria noastra chemare launtrica si sa actionam conform ei, chiar daca unii vor avea neplaceri din cauza deciziilor noastre.
Daca deciziile noastre sunt divin integrate si corecte, si totusi unii sufera de pe urma lor, asta se datoreaza imaturitatii, lipsei lor de intelegere. Este lectia lor de viata pe care trebuie si ei s-o invete.
Dar daca in asemenea situatii vom renunta la planurile noastre doar ca sa incercam sa-i crutam de aceasta suferinta vindecatoare, nu le facem un bine. Va fi doar un compromis, iar compromisul nu este niciodata o solutie.
A gasi o varianta armonioasa pentru toate partile implicate este solutia inteleapta.
Dar a face compromisuri inseamna sa compromitem propria menire si sa ne tradam propriul suflet.

2. Testul rabdarii

Uneori lucrurile se construiesc incet si treptat, factorul timp nu poate fi neglijat. Nerabdarea de a vedea cat mai repede rezultatele, ne poate face sa luam decizii gresite. Ne impinge sa fortam lucrurile.
A actiona prompt la momentul potrivit este o calitate, dar a face actiuni pripite este daunatoare. Este semn de prostie sa ne aruncam intr-o actiune pentru care nu suntem inca pregatiti sau sa vrem sa schimbam lumea cand ceasul schimbarii nu a batut inca.
Ne vom distruge toporul incercand sa spargem stanci si nu-l vom mai putea folosi atunci cand ne trebuie ca sa taiem busteni.

3. Testul puterii interioare

Adesea lucrurile devin dificile. Obstacole multe, refuz din partea celor din jur, lipsa ajutorului din partea celor care ne asteptam sa ne ajute, lipsa interesului celorlalti pentru cauza noastra nobila – toate ne testeaza puterea interioara de a sustine lucrurile pentru care ne-am asumat o anumita responsabilitate.
Ne cuprinde indoiala: oare este bine ce facem, din moment ce aproape toate lucrurile se intorc impotriva noastra? Ne simtim singuri si neputinciosi. Intr-o asemenea situatie cel mai mult ne ajuta, daca inlocuim constient increderea in sine cu increderea in SINE
Adica increderea in fortele proprii, care ne-a ajutat pana la acel moment cu increderea in Sinele nostru Divin, ale carui puteri sunt intr-adevar nelimitate.

4. Testul curajului

Cel caruia ii este frica de esec, frica de consecinte, frica de conflicte, frica de autoritati, frica de presa, frica de gura lumii, frica de pierderea bunurilor materiale, a prieteniilor, a iubirilor, este inca nepregatit pentru implinirea menirii sale.
Pentru a trece acest test este nevoie sa-ti cultivi, prin toate mijloacele posibile, curajul: curajul de a fi ceea ce esti cu adevarat, curajul de a afirma cu tarie ceea ce crezi, curajul de a renunta la falsa siguranta, curajul de a te avanta in necunoscut.
5. Testul discernamantului

Pentru orice decizie corecta este necesar sa vedem dincolo de suprafata, dincolo de valul care ascunde realitatea din fata privirii omului superficial. A avea discernamant inseamna sa fii capabil sa vezi si sa judeci lucrurile asa cum sunt, si nu asa cum par sa fie, inseamna sa patrunzi dincolo de valul iluziei.
Discernamantul ne ajuta sa putem distinge adevarul de ceea ce este fals, valoarea de nonvaloare, sa vedem ce este potrivit si ce este inadecvat intr-o anumita situatie concreta, sa putem sesiza momentul optim pentru a incepe sau a finaliza o actiune, sa putem alege oamenii potriviti pentru sarcinile potrivite.
De multe ori testele de discernamant apar sub forma unor tentatii: ale puterii, ale bogatiei, sau chiar ale fericirii in cuplu. Multi au renuntat la menirea lor pentru ca li s-a oferit o slujba bine platita, o pozitie sociala care le magulea orgoliul si le umfla imaginea personala, numita cu un termen la moda si foarte inselator: „self-esteem” .
Altii si-au tradat menirea pentru ca si-au legat soarta de o fiinta care parea ca-i va face fericiti pe viata…
Toate acestea sunt doar tentatii, teste, pentru ca omul inteligent si hotarat stie sa gaseasca modalitatea prin care sa aiba o viata prospera, sa fie alaturi de fiinta draga si in acelasi timp sa-si implineasca menirea.
De prea multe ori insa, cand doi oameni se indragostesc, se impiedica unul pe celalalt sa mearga pe drumul propriu.
Desi rostul unei relatii de iubire sau de prietenie este tocmai ca ei sa se ajute, sa se sprijine reciproc in implinirea vietii fiecaruia.
Un proverb intelept spune: „Leaga doua pasari impreuna, desi vor avea patru aripi, nu vor putea zbura”.
Acestor oameni le lipseste discernamantul, nu pot distinge ceea ce este valoros de cea ce este tentant, nu pot distinge iluzia unei satisfactii de moment de fericirea reala traita abia in momentul in care esti in armonie cu fiinta ta profunda, cu cei din jur, cu intregul Univers si cu Creatorul ei.
Dezvolta-ti puterea de patrundere a privirii, capacitatea de a percepe esenta lucrurilor. Formuleaza-ti intrebari exact in legatura cu lucrurile care ti se par cele mai evidente. Iti vei dezvolta astfel discernamantul.
Lucrurile sunt ceea ce Sunt si nu ceea ce par a fi. Aceasta afirmatie sa te ghideze.

6. Testul umilintei

Rezultatele obtinute ne vor spori increderea in fortele proprii, iar daca nu suntem atenti, asta ne poate trezi orgoliul. Multi artisti, oameni de stiinta, oameni de afaceri sau politicieni, desi pana la un moment dat isi fac menirea, datorita amplificarii orgoliului isi pierd contactul cu fiinta lor profunda, cu inspiratia divina si se abat de la calea proprie.
O privire mai atenta vede ca si atunci cand asemenea oameni continua sa lucreze, sa creeze, nu-si mai duc viata in armonie, nu mai sunt „inspirati”.
Testele de orgoliu apar pe tot parcursul implinirii menirii si in special in preajma clipelor de succes.
De aceea cultivarea continua a umilintei este de mare trebuinta.
Exista in traditia spirituala indiana o forma de yoga numita Karma Yoga care ne invata cum trebuie sa ne raportam la actiunile si roadele actiunilor noastre, in asa fel incat sa ne mentinem in constanta legatura cu Divinul, consacrandu-i in permanenta toate actiunile noastre, precum si toate fructele si rezultatele acestora.
Asta presupune sa nu uitam nici un moment, ca de fapt Dumnezeu este cel care actioneaza prin noi. Aceasta atitudine, in care nu ne mai consideram autorii actiunilor noastre, ne fereste de tentatia orgoliului si ne mentine in contact cu scanteia divina din inima noastra spirituala. Studiul aprofundat si practicarea constanta a sistemului Karma Yoga sunt recomandate celui care e hotarat sa-si duca la implinire menirea.

7. Testul bunului simt

Este posibil ca atunci cand ne simtim plini de importanta menirii noastre, sau cand treburile ne coplesesc, sa devenim nerabdatori, recalcitranti sau nepasatori cu oamenii din jurul nostru, sa-i ignoram, sa-i refuzam cand ne solicita ajutorul, sub pretextul ca avem lucruri mai importante de facut.
O asemenea atitudine arata ca nu suntem demni de menirea noastra. Trebuie sa ne cultivam aspiratia de a face bine in orice situatie, dar atentie, este vorba de binele divin, care de multe ori nu concorda deloc, cu ceea ce oamenii considera a fi „bine” pentru ei.
Constanta conectare la armonia divina, ne va ajuta sa putem sesiza exact cand, unde si in ce mod putem fi de folos altora la modul divin integrat. Atunci vom fi capabili sa manifestam bunul simt autentic, pentru ca vom simti bine de fiecare data, ce avem de facut.
Toate aceste teste apar cand nici nu ne asteptam, iar in majoritatea cazurilor nici macar nu ne dam seama ca suntem testati. Este o trasatura specifica examenelor spirituale.
De exemplu, intr-o conjunctura care ne pune la incercare curajul nu vom putea rationa la modul: „Aha, stiu! Mi-am dat seama! Acum imi este testat curajul si ca urmare trebuie sa adopt o atitudine curajoasa, ca sa pot trece examenul.”
Inteligenta divina concepe testele in asa maniera, incat in situatia de viata respectiva genunchii si pantalonii or sa ne tremure inevitabil, daca nu ne-am amplificat curajul suficient de mult in perioada premergatoare testului. In zadar stim ca ar trebui sa dam dovada de curaj, frica ne va coplesi.
Testul nu e conceput sa verifice ceea ce stim, ci ceea ce suntem.
Asa ca intelept e sa ne dezvoltam constient toate aceste calitati pe timpul semestrului de invatare, iar vremea sesiunii de examene sa ne gaseasca suficient de pregatiti si maturi pentru a ne permite sa ne asumam urmatoarea misiune a vietii noastre.

Verifica rezultatele!

Capacitatea de a aprecia corect rezultatele, atat cele partiale, cat si cele finale ale actiunilor noastre este indispensabila.
Sa verificam in permanenta daca ceea ce am obtinut…

1…corespunde scopurilor noastre initiale, daca nu am fost cumva deviat pe parcurs de la telul nostru, fara sa observam.
Am intalnit o persoana, care in tinerete a pornit pe o cale spirituala alaturi de un maestru spiritual indian. La indemnul lui a inceput sa publice la un moment dat lucrarile acestuia in limba tarii sale. Datorita valorii lor, cartile s-au vandut bine, si el a obtinut anumite fonduri pe care apoi s-a gandit sa le reinvesteasca pentru a publica si alte carti, pe care le considera valoroase. Afacerea a luat amploare, el era din ce in ce mai ocupat cu munca de editor. Nu prea mai avea timp sa mearga in India pentru a se intalni cu maestrul lui. Ca sa sustina afacerea s-a vazut nevoit sa caute si sa publice carti care se vand bine.
Calitatea spirituala nu mai era un criteriu. Treptat a uitat si de practica spirituala si de calea spirituala si de maestrul alaturi de care a pornit la drum. La ora actuala a devenit un mare om de afaceri, putred de bogat, are cea mai mare editura de carte ezoterica din tara respectiva, care rar mai publica cate o carte valoroasa, in rest bestselleruri de pe piata americana.
Omul acesta de 55 de ani mi-a destainuit intr-un moment de sinceritate si deschidere: „Stii, am senzatia ca am fost deturnat. Desi sunt considerat un om de succes, simt ca n-am facut ceea ce trebuia.” Am fost de acord cu observatia lui si am discutat chestiunea de mai multe ori, dar tot nu a facut nimic sa schimbe situatia. Mi-a spus ca de acum e prea tarziu, viata a trecut, vrea macar sa se bucure de rezultatele materiale ale vietii sale. Am incercat sa-l fac sa inteleaga ca nu este prea tarziu, ca inca isi poate constientiza menirea si poate munci pentru a si-o implini… pana intr-adevar nu va fi prea tarziu. A avut un moment de luciditate in care s-a hotarat sa faca schimbari majore in viata lui, dar dupa ce s-a intors la afacerile lui, a uitat din nou. Lucreaza in continuare pana la epuizare pentru ca afacerea sa mearga bine, se confrunta cu tot felul de boli si este nefericit, chiar daca doar in anumite momente recunoaste aceasta.

2. …se ridica la nivelul asteptarilor noastre, sau am realizat ceva in directia respectiva, dar prea putin. De exemplu, in cazul in care din menirea noastra facea parte sa realizam un mare centru terapeutic, si noi deocamdata am incropit un biet salon de masaj, din care ne asiguram traiul si atat, inseamna ca nu ne-am implinit rostul.

3. …servesc scopului pentru care ne-am mobilizat si daca rezolva acele probleme pe care ne-am propus sa le rezolvam. De exemplu: scopul nostru a fost sa gasim o solutie pentru reducerea somajului in orasul nostru si ne-am gandit ca pentru aceasta sa organizam niste cursuri de pregatire si reprofilare. Cursurile au avut succes, sute de oameni au beneficiat de aceasta pregatire, noi am fost foarte apreciati, dar datele statistice arata ca rata somajului n-a scazut deloc… Inseamna ca totusi nu ne-am implinit sarcina. Poate metoda nu a fost cea adecvata. Intr-un asemenea caz trebuie sa cautam alte metode.

4. …ne-a ajutat suficient de mult in a ne transforma, in a ne scoate la lumina potentialul nostru, inzestrarea noastra divina, daca intr-adevar simtim ca suntem mai mult decat am fost cand am pasit pe acest drum. Sa vedem, daca avem mai mereu sufletul trezit, daca simtim ca suntem in armonie si fericiti, daca avem in continuare elanul si entuziasmul pentru a face lucrurile utile pe care le avem de facut pentru a ne continua menirea.
Aceste verificari ale rezultatelor trebuie facute cat mai des, nu doar la atingerea rezultatului final. Verificarile pe parcurs sunt extrem de utile. Ne ajuta sa nu deviem, sau daca parasim pentru o vreme drumul nostru sa ne dam seama la timp, cand inca ne mai putem intoarce.
Sa nu mai ajungem in situatia in care ne intrebam „Ce rost are viata mea?” ci sa putem exclama cat mai des, plin de uimire si recunostinta: „CE ROST (extraordinar) ARE VIATA MEA!!!”

Aimen Klimmeron – Ce rost am?, Editura MIX

5 comentarii:

  1. Deosebit! Numai când ne găsim adevăratul Sine,vom sti si menirea noastră, indiferent de testele care apar.

    RăspundețiȘtergere
  2. multzumesc de articol, de cateva zile mi-am pierdut elanul spre ceea ce trebuie sa fac; defapt am intrat intr-o indiferentza crasa fata de spiritual; speranta imi spune ca nu-i prea tarziu, discernamantul imi cere sa termin cu prostiile si sa ma apuc de treaba; lenea si dubiul nu ma lasa. Dar din fericire am eu leac de cojocul ei: intelegerea si ajutorul divin. Cata rabadre sa mai fie pentru cineva care nu are rabdare!? o zi buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. Atata doar ca Fiinta noastra care nu uita niciodata ca are tot timpul din lume are rabdare cu noi, cu ritmul nostru care uneori e mai lent decat viteza de deplasare a placilor tectonice, dar pentru Fiinta merita! Cand e cazul ne imboldeste ea, am toata convingerea ca la momentul potrivit gaseste instrumentele sa ne arate ca nu suntem aici sa alegem, ca am ales deja si ca suntem aici sa intelegem de ce am ales ce am ales...
    Asta cred eu despre Ajutorul Divin!

    RăspundețiȘtergere
  4. Din ce zici inseamna ca nu avem cum sa gresim pentru ca nu exista greseala ci doar experienta vietii; ca totul a fost gandit de dinainte, cand eram pe deplin constienti. Ca am ales razboiul, defrisarile de padure, lupta pentru putere, incertitudinea, experienta trufiei si a lacomiei; etc, am ales astea pentru a invata ce e bine si ce e rau. Nu pot sa imi explic cum puteam alege asta daca eram constienti de ce inseamna raul? de ce sa uiti ceea ce ai stiut candva si sa alegi al experimenta din nou? Nimeni nu vrea sa sufere, si totusi alegem asta!? (...) Si chiar asa este. Am vrut ceva si am ales (fara sa stim ce alegem) sa suferim devenind mai cunoscatori. Eu cred ca in momentul cand ne-am pierdut constiinta, nu eram constienti de ce inseamna raul; iar acum avem liber arbitru pentru a alege in deplina cunoastere a ce inseamna raul: a fi sau a nu fi. A fi inseamna sa recunosti ca fara Ajutorul Divin care vine de la Tatal nimica din ceea ce facem in numele nostru nu dureaza; a nu fi inseamna sa repeti greseli si pacate, sa te crezi Dumnezeu, sau sa-l ignori pe Dumnezeu. Sa ai pace.

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar nu cred ca as putea cu adevarat gresi, pacatui... O vreme am crezut asta si am trait un adevarat Iad. Apoi am abrogat aceste convingeri, m intrat pe fagasul acceptarii, invatarii, iubirii, iertarii fata de mine ca am crezut astfele de convingeri si iertarea fata de cei care m-au educat limitata de greseli, pacate, imperfectiuni, care nici ei nu stiau sa fie fericiti si am ales sa fiu responsabila de alegerile mele, de rezultatele lor. Acum experimentez un Rai Constient si sunt recunoscatoare fiecarei clipe pe care am trait-o, fiindca m-a invatat ceva minunat despre viata si despre mine. Cu cat mai degraba in viata invatam sa lipim eticheta greseala pe o experienta sau situatie din care avem de fapt de invatat, cu atata mai dificil e sa iesim din iluzii si sa ne permitem sa fim fericiti.
    Nu ma cred Dumnezeu decat in masura in care toti ceilalti sunt Dumnezei, egali mie, unici si irepetabili, minunati si simpli, liberi sa iubeasca sau sa fie ce aleg ei sa manifeste. Sunt din acel moment in aproape toate clipele si visele impacata, am pacea sufletului si imi doresc ca toate fiintele simtitoare sa impartaseasca, daca doresc, pacea mea, armonia mea, fericirea mea, bucuria mea... Fie ca toate fiintele sa se bucure de adevarata pace si adevarata fericire!

    RăspundețiȘtergere