Alegerile Electorale ale Iadului Interior si Exterior

O să încep cu un banc:
Un tip moare şi ajunge la Sf. Petru care îi spune: azi poţi să alegi unde mergi, în Iad sau în Rai.
Omul neîncrezător zice:
- Bine Parinte dar eu cum sa aleg dacă nu am mai fost pe acolo încă şi tot ce ştiu sunt convingerile altora.
Sf. Petru îi lasă să meargă în vizită în Rai unde vede ape limpezi, linişte peste tot, păsărele, oameni liniştiţi.
După omul nostru era mare plictiseala...
Merge omul în Iad unde vede petrecere, băutură gratis, fum, mâncare peste tot, muzică dată tare... Aici e de el.
Se întoarce la Sf. Petru şi acesta îi dă actele oficiale cu rezultatele alegerii sale: Iadul.
Se întoarce omul la poarta Iadului şi acolo dă de Şeful lor care îl trimite să îşi un loc în Iad. Merge omul la locul unde ştia din timpul alegerilor că era un bar pe mintea lui şi când deschide uşa vede 3 cazane cu smoala. Cel negru si cu coarne care era de serviciu îi spune:
- Bine ai venit! Treci la smoală!
Omul confuz îl intreabă:
- Cum adică la smoalăă... este o greşeală cu siguranţă. Înainte când am fost să văd cum e la voi şi în Rai aici era un bar potrivit nevoilor mele. Dacă atunci era aici acum de ce e smoală.
Vine şeful mare dinspre poartă şi îi spune: Atunci era campanie electorală. Noi te-am câştigat.
Aşa că treci la smoală!...

La fel e în viaţa reală: avem impresia că reclamele ne ajută să facem alegerile potrivite, însă alegem alimente care nu ne fac bine, relaţii disfuncţionale din ignoranţă faţă de iubire şi fugind după avantaje şi ambalaje, şi muncim ca pe plantaţii pentru un dram de libertate de mişcare în care ne pierdem sănătatea fiindcă după un concediu ne întoarcem iar la jug.
Avem în permanenţă alegeri electorale.
Până mor oamenii uită că sunt în mijlocul unui joc al Alegerilor Electorale, iar cei pe care îi aleg să le conducă viaţa nu sunt oameni fericiţi în vieţile lor, ci reprezentanţi ai unor fiinţe chinuite sau multinaţionale al căror interes nu este sănătatea ci cronicizarea bolilor, nu sunt relaţiile bazate pe iubire ci inchisori pe viaţă sub frica de Dumnezeu şi nici vorbă de abundenţă că prea multă libertate ar însemna trezirea conştiinţei şi falimentul lor...