Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

vineri, 23 decembrie 2011

ULTIMA FIINTA TRIMISA INAPOI... Multumesc. Moşule!

Ultima dată când am rămas însărcinată am povestit mai mult cu fiinţa care intrase în mine printr-un şiretlic. 

O fiinţă simpatică şi pusă pe şotii. Adormisem după ce făcusem dragoste cu continenţă (a face dragoste ca o meditaţie conştientă, cu contact sexual dar fără ejaculare) în perioada ovulaţiei şi simţeam nevoia de a face o baie după, simţisem că ceva e neobişnuit, eram foarte obosită şi am adormit, ca niciodată după maithuna, un somn profund din care m-am trezit brusc cu prezenţa unei fiinţe despre care îmi era clar că în acest timp se cuibărise în mine. Alesese spermatozoidul potrivit care să fecundeze ovulul în timp ce noi adormisem. Îşi construia deja un corpuşor cu care să exploreze forma cât mai condensată a materiei, pe cale să devină om. 

Îmi era clar că eu nu mai doresc să aduc pe lume o altă fiinţă, având deja 4 fiinţe cărora le-am deschis poarta spre această lume şi de care aleg să mă ocup, şi nu înţelegeam de ce fiinţa aceasta intrase în matricea mea şi nu mai vroia să plece. De obicei pleca destul de uşor la o explicaţie sau rugăminte. De data aceasta nu am fost chiar diplomată şi am cam bruscat în abordare fiinţa care nu a vrut să plece de când i-am cerut prima dată. 
Eram prea ocupată cu nimicuri şi nu mă incomoda prezenţa fiinţei care continua să îşi vadă de plaurile ei, mă  deranja ideea că deşi am emis dorinţa de a nu mai aduce pe lume un copil, aceasta mi se părea mie că nu fusese respectată, însă programul era făcut pentru a nu mai aduce pe lume o altă fiinţă care nu însemna că nu mai pot rămâne însărcinaţă la fiecare ovulaţie. M-am distrat de minune de perfecţiunea Universului şi a programelor, am înţeles că programul scris de mine pentru computerul personal din carne şi oase nu avea şi afirmaţia conform căreia nu mai vreau să fiu însărcinată, iar Natura ne învaţă să fim cât mai specifici cu dorinţele noastre, cu programele noastre. 


Ajunsesem cu această fiinţă la a mă vizualiza avortând în clinică, deşi în mintea mea nu eram convinsă că aş putea face un astfel de gest nici măcar cu o prezenţă fizică a unei fiinţe care abuziv faţă de alegerea mea ar fi rămas în pântecele meu până să vină pe Pământ să se nască. Ca să o conving de cât de serios simţeam că îmi încălcase programul am căutat şi un ginecolog care să fie dispus să facă un avort, dar pe de altă parte îmi dădeam seama că ceva nu se potriveşte. Orice am ales conştient să îmi întâmplu în viaţă până acum a funcţionat şi dacă ar fi rămas m-aş fi întrebat care fusese înţelegerea prealabilă cu fiinţa şi care este necesitatea Universului astfel încât să îmi şunteze alegerea de a nu mai aduce pe lume copii. NU îmi ţunta nimeni nimic, în Creaţia mea programul avea o breşă, o scăpare care a putut fi speculată şi folosită pentru clarificarea mea în raport cu dorinţele mele legate de copii. 
Mi-a luat câteva zile de stres necesar fiindca abia când m-am oprit din nimicuri foarte urgente şi am analizat situaţia ca un observator detaşat am înţeles cum fusese posibilă această situaţie şi mi-am amintit de un prieten cu care avem obiceiul să râdem bine de toate aceste scăpări menite să ne înveţe despre noi şi să putem face haz de ceea ce nouă ni se părea un necaz. Şi am râs de această situaţie pe care am creat-o, de fricile pe care le mai aveam legate de a nu avea destul timp pentru fiecare copil atât cât mi-aş fi dorit eu. 
M-am întrebat, ca de fiecare dată când am trimis înapoi o fiinţă venită prin spărtura din programul nu mai vreau să aduc pe lume copii, cum ar fi fost acest copil, ce i-ar fi plăcut să facă în viaţă, ce fel de piesă de puzzle ar fi fost, ce ar fi fost: fetiţă sau băiat, ochii, înălţimea detalii despre un prieten necunoscut. 


Din punct de vedere fizic plecare a fost însoţită de contracţii uterine cu destinderea bazinului similar unei naşteri. Îşi dorise să simtă cum e să ai o inimă care bate în trupul unei viitoare mame, dar fără a merge până în momentul naşterii, ce senzaţii, percepţii ai acolo în uter şi i-am furnizat câteva zile această experienţă în linişte. Înainte nu am fost deloc primitoare cu această fiinţă deoarece prezenţa ei o percepusem ca pe un abuz, dar ea folosise oportunitatea de a fi aici prin scăpările din exprimarea mea legată de copii. Cu atât mai mult cu cât maternitatea în faza de graviditate a fost minunată pentru mine de fiecare dată. I-am mulţumit că am împărtăşit această experienţă împreună, ne-am întâlnit în lumea viselor şi în diverse benzi de frecvenţă de conştiinţă ca să   îi facilitez reintegrarea în lumea din care venise pentru a nu rătăci între lumi. 


Mie mi-a prins foarte bine această experienţă pentru a simţi în toată fiinţa cum sunt mai mult decât corpul meu fizic, să cunoasc şi să cuprind cât mai mult din această Sursă a Vieţii. Interiorizarea îmi e foarte utilă fiindcă uneori nimicurile şi iluziile aparent urgente şi aparent importante ale lumii acesteia îmi mai fură peisajul şi ma trezesc identificată cu un mine limitat la corp şi interacţiuni lumeşti în anturaj. Această intervenţie mi-a folosit în Percepţia Viului, a Vieţii care Vieţuieşte în fiecare din noi şi astfel mi-am vindecat o stare conflictuală de moarte, fiindcă atunci când nu suntem UNU cu tot ce există este ca şi cum am muri câte puţin în fiecare clipă. Separarea îm Natură înseamnă moarte, la fel este şi în lumile subtile. 

A plecat lăsând armonie între noi în momentul în care eu m-am liniştit, i-am facilitat câteva experienţe din ce înseamnă a fi om, femeie, mamă şi în primul rând OM VIU, o simţire completă a fiinţării, a trăirii. Am ajus împreună în lumea din care venise. Acolo, le-am mai căutat şi pe celelalte fiinţe pe care le-am trimis înapoi pentru a fii împăcată cu ideea că sunt liniştite şi să facem cunoştinţă pentru a nu rămâne doar nişte prieteni necunoscuţi care inconştienţi şi-au facilitat nişte experienţe.


Cei trei pe care i-am trimis înapoi sunt deja întrupaţi, unul dintre ei are acelaşi tată pe care l-ar fi avut dacă l-aş fi adus eu pe lume, iar ceilalţi doi sunt gemeni şi la un moment dat ne vom reîntâlni şi în această lume. Cel care a plecat fiind geamănul băieţelului pe care l-am născut avusese între timp şi alte tentative de întrupare nereuşite, dar nu din cauza mamelor ci din frici ale lui care acum par să nu îl mai incomodeze să se întrupeze, a trecut prin sarcini cu vărste din ce în ce mai aproape de naştere, ultima dată plecând din trup la naştere. Refacerea să după aceste experienţe este din ce în ce mai rapidă, este o fiinţă care a experimentat îmainte alte forme de viaţă decât cea umană. Sarcina pierdută în lift rătacise o vreme între lumi, a fost recuperată de una dintre colegele mele în timpul programului de Lifeline că venise spre mine însă ea fusese mai liberă atunci eu recuperând în acel moment pe altcineva. Acum ne-am întâlnit şi am făcut acel transfer total de fiinţă, ne-am bucurat de Prezenţele noastre atât de vii şi luminoase.


Mă bucur mult că am avut parte de această experienţă în pargul Crăciunului deoarece nusimţisem nicicum Spiritul Crăciunului, Simbolismul lui, dar era acolo acest minunat cadou pe care doar Bătrânul Zilelor ni-l poate da, el dăcadouri fiecăruia pentru vârsta sufletească pe care o are, aduce bucurii fiecăruia în funcţie de ce îi impresionează fiinţa.


Mulţumesc, Moşule!

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. rar am trait momente de o asemenea deschidere, bucurie, senin. multumesc din suflet
    ma numesc radu si sunt mai fericit/mai complex/mai aproape de mine dupa ce am citit aceste randuri

    RăspundețiȘtergere