Ei bine, povestea de azi este despre cineva care in urma unui infarct miocardic acut, ajunge sa isi directioneze o buna parte din spatiul mental zilnic, catre inima sa, insa nu ca sa ii transmita recunostinta si incredere si iubire si pace si blandete, ci ca sa si-o planga de mila :) si inca o droaie de scenarii fataliste...
Omul se caina, isi plangea de mila si se intreba de ce a ajuns la infarct la inima, cand el credea ca va trai mult si bine, viata curgand peste toate valurile constiintei lui, insa nu a sesizat constient trecerea printr-un conflict de pierdere teritoriala rezolvat de la sine de mama natura... si soldat cu un infarct miocardic acut si cu cateva "complicatii mentale" colaterale, asociate, insa personalizate.
Redau un pic din povestea scrisa de el:
anul acesta...povestea este lunga si de aceea am sa scurtez un pic atat cat se poate intelege... in urma unei perioade de mai bine de 3-4 luni in care ajungeam sa dorm pe la 2-3 noaptea iar la ora 7 dimineata o luam de la capat. In ziua aceea fatidica am dus-o pe sotia mea la birou cu masina, la intoarcere in drum spre serviciu cand mai aveam vreo 5 minute sa ajung la birou am simitit o puternica durere in piept asociata cu arsuri, nu m-am panicat. Am intors masina, serviciul meu fiind undeva in apropierea spitalului xxxxx din Bucuresti, am intrat cu masina in curtea spitalului, bineinteles ca gardienii nu m-au lasat, durerea era infernala sau asa o percepeam eu, noroc cu alt gardian..."lasa-l domnule, nu vezi ca-i este rau!?!...am parcat masina cu greutate si intre timp a venit cineva cu un carucior de la UPU. Am fost pus pe pat, intrebari, unde ma doare, de cat timp ma doare, daca am mai avut dureri...electrozi...cabluri.. .EKG...tensiune...verdict INFARCT MIOCARDIT ACUT STEMI etc, etc...administrat ceva sub limba... venit specialistul cardiolog...acelasi protocol, aceleasi intrebari...concluzie... trebuie sa va montam un stent, am fost urgent transferat in sala de angioplastie iar acolo mi s-a montat un stent pe un vas ocluzie 90% iar alt vas ocluzie 70% dar care nu-mi punea viata in pericol si la indicatia medicului specialist am "rezolvat" dupa o luna si al doi-lea vas. Aici incepe partea dramatica. Dupa primul stent, in luna aceea, nu am avut absolut nimic, faceam activitati usoare, aveam un somn bun. Dupa al doi-lea stent a inceput calvarul. Stare de rau generala, lipsa poftei de mancare (greata la vederea mancarii), dureri de cap frontale si in crestetul capului, insomnii cumplinte, panica, senzatie de lipsa de aer, eu de mic de cand ma stiu cred ca am plans pe la 10 ani de atunci nu am mai plans niciodata. Am inceput sa plang foarte des in special cand imi vad copilul. Starea de rau continua...am un tiuit in urechea stanga...nu mai stiu ce sa mai fac...urmeaza sa-mi gasesc un cardiolog in care sa-mi fac toate analizele pentru ca in spital nu mi-au facut Doppler, nu mi-au facut CT, mereu am senzatia ca mi se va intampla ceva. Povestea este lunga si nu vreau sa va rapesc din timpul pretios. Daca imi puteti da niste pareri, sfaturi v-as fi extrem de recunoscator. Am vazut niste filmari cu dvs., emisiuni, am vazut documentarul cu noua medicina germanica, mie nu-mi vine sa cred, eu sunt un pic mai Toma necredinciosul dar nu as vrea sa las un copil de 10 ani sa se descurce singur pe lume, mama lui este un pic mai dura, este un copil formidabil si ma iubeste foarte mult...nu mai sunt eu, perceptia lumii din jurul meu parca s-a schimbat. Nu am facut excese, nu am baut, nu am fumat, am incercat sa mananc cat mai sanatos, locuim la curte
Avea doua coronare aproape complet infundate. Multumita Dr. HAMER stim acum ca era vorba de un conflict de pierdere teritoriala. Dar oare omul nostru lucreaza cu el si cu viata lui in mod constient ca sa reduca masa conflictuala?
Odata ce se prinde de unde i se trage povestea din corpul fizic se piate ocupa de ea. Altfel? Nu prea. Citand cum descrie momentul de dupa al doilea stent: "a inceput calvarul" vedem cum se programeaza perceptiv la si mai multa suferinta. O descriere simpla, obiectiva a senzatiilor i-ar permite detasarea si salvarea energiei, si mai ales regenerarea structurilor din care provin senzatiile neplacute.
Odata ce i se pune acest diagnostic, trece printr-o interventie si i se prescrie un regim de viata, se autosaboteaza inconstient, suficient cat sa ajunga in ecurs de o luna de zile la 2 stenturi implantate. Odata ce are aceste stenturi si deja cineva a umblat cu instrumentar medical la inima lui de doua ori intr-o luna si l-a mai si speriat ca nu e prea bine, trecem la continuarea scenariului...
Brusc dezvolta:
- stare de rau generala, lipsa poftei de mancare, greata la vederea mancarii: nici un animal normal stresat nu se indoapa si nu se simte bine in general cand are in derulare un Program Biologic cu Sens de Adaptare si Supravietuire, adica o boala. Greata este un alt program instinct pe care il avem si care sa ne protejeze de posibilitatea ingerarii de mancare, act ce ar consuma o energie pe care in acel moment corpul nu o poate pune la dispozitia tubului digestiv, sau poate fi o greata de tip central, data de o suprapresiune intracraniana
- surditatea care provinde de la socul de diagnostic comunicat verbal, si introdus in mentalul omului prin simtul auzului, poate fi pe stanga datorita autoritatii, superioritatii instantei de la care provine, iar aceasta senzatie auditiva a reprezentat un abuz emotional venit prin urechi, impactand auzul
- durerile foarte mari la nivelul fruntii si in crestetul capului imi arata cat de frontal a incasat vestea legata de starea inimii sale si de potentialul aparent mortal al acestei patologii, si mai ales de lipsa lui de control asupra situatiei
- insomnii cumplinte: sunt normale in faza activa de conflict sau in criza epileptoida din faza de rezolvare a conflictului si proportionale cu intensitatea perceputa a dramei, calvarului ca sa folosesc cuvintele lui :) si sa redau un pic cat de mult ne programam viitorul prin formularile si aranjarile cuvintelor noastre, fiindca suntem cel mai adesea inconstienti de faptul ca EU SUNT CUVANTUL MEU...
- panica este criza epileptoida unei anxietati foarte mari, poate fi acompaniata de senzatie de lipsa de aer, care insa e data si de consumul de oxigen prin corp obosit de nesomn, anxietate, stres... solutia e sa respire linistit cat mai mult timp fiindca atunci cand suntem conectati cu respiratia noastra un timp suficient se instaleaza in noi Starea de Prezenta a Viului Etern, pe care ni-l ia o sentinta, un diagnostic in raport cu care nu suntem educati sa ne raportam cu blandete si liniste
- eu de mic de cand ma stiu cred ca am plans pe la 10 ani de atunci nu am mai plans niciodata. Am inceput sa plang foarte des in special cand imi vad copilul. ... vederea copilului ii actualizeaza scenarii de copil pe care se poare sa nu il mai vada in scurt timp sau pentru totdeauna, asa cum ni se pare firesc cand suntem sanatosi, pana ce ne declara cineva, mai ales oficial si obiectiv, ca fiind in posesia unei boli grave, cu potential letal
Solutie: de cate ori isi vede copilul sa respire linistit si recunoscator ca este in viata, sa vada in chipul copilului o sursa de putere si bucurie de viata, de autoresponsabilizare fata de timpul investit in munca si detalii versus timpul investit in relatii cu lectia detasarii la pachet...
In inconstientul colectiv cand ti se umbla cu aroma de chirurgie la inima esti cumva condamnat la o viata limitata ca miscare, ca interactiuni, efort si pentru cineva care deja se suprasolicita, uitand ca viata nu e un loc in care sa venim sa tragem ca boii la jug, ci e gradina raiului, sau oricum alegem sa o privim, poate parea cumplit sa nu poti trage la jugul imaginat al unei vieti pe care ne-o traiesc scenariile si perceptiile altora care ne circula pe vene
Starea de rau continua... cum sa iti fie bine fara aer, cu mintea bulversata si confuza, care are nevoie sa se readapteze la aceasta mica moarte a identitatii lui nemuritoare pentru noua versiune, care poate fi mai eliberatoare fiindca odata ce intelege ca nu poate pierde pe nimeni si nimic, fiindca a avut si va avea in viata parte numai de ce ii daruieste Dumnezeu, si ca nu a castigat nimic si pe nimeni la loto
- am un tiuit in urechea stanga... conflict de auz in faza activa pentru ca nu stie pentru cat timp isi va mai auzi copilul pe lumea asta. Nu suporta ideea ca poate oricand sa faca ceva gresit si natura sa il sacrifice.
nu mai stiu ce sa mai fac...
Atunci cand te afli intr-o situatie fara iesire sau socanta pentru tine, cel mai mare dar pe care ti-l poti face si tie si celor dragi, este sa devi constient de respiratie si sa ramai intr-o liniste din ce in ce mai mare pana cand esti cu adevarat prezent si linistit in senzatiile neplacute ce acompaniaza intotdeauna o situatie dramatica.
Aceasta liniste permite musculaturii sa se relaxeze, fasciile, ligamentele, articulatiile, tesuturile de sustinere se destind, respira liber si astfel iti permiti accesul la solutii minunate din Constiinta ta profunda, din Inconstientul Colectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.