Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

miercuri, 22 mai 2013

Legea Efortului Minim - Deepak Chopra

Inteligenţa naturii funcţionează fără nici cel mai mic efort… în armonie, în iubire, fără anxietate. Atunci când cultivăm forţele armoniei, bucuriei şi iubirii, noi putem crea succesul şi bunăstarea fără efort. O fiinţă centrată în Sine cunoaşte fără a se deplasa nicăieri, vede fără să privească şi realizează fără să înfăptuiască. Lao Tse

Această lege are la bază maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon. Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non-rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii. Învăţând această lecţie de la natură, noi putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.

Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe o anumită orbită. 

Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel spus, cea mai slabă intenţie a lui este suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât expresii ale Legii efortului minim.

Inteligenţa naturii funcţionează fără efort, fără fricţiuni, în mod spontan. Ea nu este liniară, ci intuitivă, holistică şi are capacitatea de a inspira. Atunci când suntem în armonie cu natura, când suntem ferm stabiliţi în cunoaşterea Sinelui, putem folosi cu uşurinţă Legea efortului minim.

Efortul devine minim atunci când acţiunile noastre sunt motivate de iubire, căci natura este creată de energia iubirii. Ori de câte ori urmărim puterea şi controlul celor din jur, noi cheltuim energie. Atunci când urmărim banii sau puterea de dragul egoului, noi ne risipim energia urmărind iluzia fericirii, în loc să ne bucurăm de fericirea pe care ne-o oferă momentul prezent. Atunci când urmărim să obţinem bani numai pentru un profit personal, noi ne tăiem singuri fluxul de energie care comunică cu fiinţa noastră interioară, blocând astfel manifestarea inteligenţei naturii. 

Atunci când acţiunile noastre sunt motivate însă de iubire nu se mai produce nici o pierdere de energie. Dimpotrivă, energia noastră se multiplică atunci infinit, generând un surplus de energie de care ne putem bucura, canalizându-l pentru a crea orice dorim, inclusiv o prosperitate nelimitată.

Corpul fizic poate fi comparat cu un aparat pentru controlul energiei: el poate genera, stoca şi multiplica energia de care dispunem. Dacă învăţăm cum să generăm, să stocăm şi să ne multiplicăm energia într-o manieră eficientă, noi putem crea oricâtă prosperitate dorim. Cea mai mare cantitate de energie este consumată de atenţia egoului. 

Atunci când punctul de referinţă interior este egoul, când urmărim puterea şi controlul asupra celorlalţi, sau simpla lor aprobare, noi ne risipim energia într-o manieră distructivă. Dacă această energie este eliberată, ea poate fi redirecţionată şi folosită pentru a crea orice dorim. Dacă punctul de referinţă interior devine spiritul, dacă devenim imuni la critici şi netemători în faţa provocărilor, noi putem cultiva puterea iubirii, folosind în mod creator energia de care dispunem pentru a crea bunăstare şi pentru a experimenta evoluţia spirituală.

În Arta de a visa, Don Juan îi spune lui Carlos Castaneda: „… cea mai mare parte a energiei noastre se pierde în cultivarea importanţei de sine… Dacă am fi capabili să reducem o parte din această importanţă de sine, s-ar putea petrece două lucruri extraordinare. Pe de o parte, noi ne-am elibera energia de blocajul generat de ideea iluzorie a propriei noastre măreţii; pe de altă parte, am beneficia de suficientă energie pentru a… putea surprinde o parte din adevărata măreţie a universului”.

Legea efortului minim are trei componente. Este vorba de trei aspecte pe care le putem pune în aplicare pentru „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. Primul element este acceptarea. Este suficient să ne luăm următorul angajament: „Astăzi îi voi accepta pe toţi oamenii care îmi vor ieşi în cale, toate situaţiile care se vor petrece, toate circumstanţele şi evenimentele care se vor întâmpla”. 

Acceptarea înseamnă sărealizăm faptul că momentul prezent este exact aşa cum trebuie să fie, pentru simplul motiv că întregul univers este aşa cum trebuie să fie. Clipa de faţă – cea pe care o experimentăm chiar acum – este rezultatul şi apogeul tuturor momentelor pe care le-am experimentat în trecut. 

Momentul prezent este cel care este pentru că întregul univers este cel care este. Atunci când ne luptăm împotriva momentului prezent, noi ne luptăm de fapt împotriva întregului univers. În loc să procedăm astfel, mai bine am lua decizia ca astăzi să nu ne luptăm împotriva universului, împotrivindu-ne clipei prezente. 

Altfel spus, acceptarea de către noi a momentului prezent trebuie să fie totală şi necondiţionată. Lucrurile trebuie acceptate aşa cum sunt, nu aşa cum am dori noi să fie în momentul prezent. Este foarte important să înţelegem acest principiu. Noi putem dori ca lucrurile să stea altfel în viitor, dar în acest moment trebuie să le acceptăm aşa cum sunt.

Atunci când ne simţim frustraţi sau supăraţi din cauza unei persoane sau a unei situaţii, nu trebuie să uităm că noi nu reacţionăm de fapt la persoana sau la situaţia respectivă, ci la propriile noastre sentimente legate de persoana sau situaţia în cauză. Ele sunt propriile noastre sentimente şi nu au nimic de a face cu eventuala greşeală a altcuiva. 

Abia atunci când vom înţelege perfect această realitate simplă vom fi pregătiţi să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce simţim şi să încercăm să schimbăm aceste sentimente. La fel, dacă acceptăm o situaţie exact aşa cum este, devenim pregătiţi să ne asumăm responsabilitatea pentru ea şi pentru toate evenimentele prin care trecem şi pe care le considerăm probleme personale.

Primul element ne conduce către cea de-a doua componentă a Legii efortului minim: responsabilitatea. La ce se referă această responsabilitate? Responsabilitatea înseamnă să nu condamni pe nimeni sau nimic pentru situaţia în care te afli, nici chiar pe tine însuţi. Atunci când acceptăm circumstanţele date, situaţia care există, responsabilitatea se transformă în capacitatea de a da un răspuns creativ la situaţia dată (cea care există aici şi acum). 

Orice problemă conţine în sine sămânţa unor noi oportunităţi. Conştientizând acest lucru, putem porni de la momentul prezent, transformându-l într-o situaţie mai bună, mai favorabilă pentru noi.

În acest fel, orice situaţie problematică poate deveni o ocazie de a crea ceva nou şi frumos, şi orice persoană enervantă se poate transforma într-un maestru pentru noi. Realitatea nu este altceva decât o interpretare. Dacă optăm pentru a interpreta realitatea în acest fel, vom constata că în jurul nostru există o sumedenie de maeştri şi nenumărate ocazii de a evolua. 

Indiferent dacă ne confruntăm cu un tiran, cu o persoană enervantă, cu un prieten sau un duşman, important este să nu ne pierdem cumpătul, să rămânem neschimbaţi: „Acest moment este exact aşa cum ar trebui să fie”. Orice relaţii am atras în viaţa noastră în clipa prezentă, ele reprezintă cu siguranţă cele de care avem cea mai mare nevoie acum. În spatele tuturor evenimentelor există o semnificaţie ascunsă, care serveşte propriei noastre evoluţii.

Cel de-al treilea element al Legii efortului minim este renunţarea la apărarea propriilor puncte de vedere, care se referă la o centrare a conştiinţei în starea de renunţare, în lipsa oricărei reacţii de apărare, ceea ce înseamnă că am transcens nevoia de a-i convinge pe ceilalţi de propriul nostru punctul de vedere.

Dacă îi veţi observa pe cei din jur, veţi constata că ei îşi pierd 99% din timp în încercarea de a-i convinge pe ceilalţi de dreptatea lor. Dacă renunţaţi la nevoia de a vă apăra punctul de vedere veţi dobândi o stare de libertate, căpătând acces la un rezervor imens de energie pe care o risipeaţi înainte în încercarea de a-i convinge pe ceilalţi.

Ori de câte ori devenim defensivi, când îi blamăm sau îi criticăm pe cei din jur, când refuzăm să acceptăm sau să ne abandonăm clipei prezente, viaţa noastră întâmpină o anumită rezistenţă. Se ştie că atunci când ne lovim de un obstacol, dacă încercăm să-l forţăm, rezistenţa nu face altceva decât să crească.

Toată lumea cunoaşte parabola cu stejarul care a stat drept şi neclintit în faţa furtunii, rupându-se în două, în timp ce trestia mlădie s-a îndoit în faţa vântului, dar a rezistat. Renunţaţi complet să vă mai apăraţi punctul de vedere. 

Atunci când nu aveţi un punct de vedere de apărat, nu aveţi cum să daţi prilejul unei certe. Dacă veţi practica în permanenţă acest lucru, dacă renunţaţi să vă mai luptaţi şi să opuneţi rezistenţă, veţi putea experimenta plenar momentul prezent, ceea ce reprezintă un mare har. Cineva mi-a spus odată: „Trecutul este istorie, viitorul este un mister, iar momentul prezent este un dar”.

Dacă veţi îmbrăţişa momentul prezent, fuzionând cu el, veţi experimenta o stare incredibilă, sinonimă cu extazul, şi veţi sesiza scânteia de viaţă care există în orice fiinţă vie. Odată cu această experienţă nouă, în care tot ceea ce există în jur capătă viaţă şi vă vorbeşte, în dumneavoastră se va naşte o bucurie nouă şi vă va fi uşor să renunţaţi la teribila povară a resentimentelor, a dorinţei de apărare şi de răzbunare. 

Numai atunci inima dumneavoastră va deveni uşoară, senină, fericită şi liberă. În această stare de libertate dublată de fericire veţi şti în inima dumneavoastră, fără nici o îndoială, că tot ceea ce vă doriţi vă stă la dispoziţie, oricând vă doriţi, căci dorinţa dumneavoastră se va naşte dintr-o lume a fericirii, nu a anxietăţii şi fricii. Nu aveţi nevoie să vă justificaţi în faţa nimănui; va fi suficient să vă declaraţi intenţia în faţa conştiinţei dumneavoastră şi veţi putea experimenta fericirea, împlinirea, libertatea şi autonomia în fiecare clipă a vieţii dumneavoastră.

Angajaţi-vă deci să urmaţi calea non-rezistenţei. Aceasta este calea pe care merge necontenit natura, prin care inteligenţa ei se manifestă spontan, fără fricţiuni sau eforturi. În clipa în care veţi realiza minunata combinaţie între acceptare, responsabilitate şi non-rezistenţă, tot ceea ce veţi trăi vi se va părea uşor şi lipsit de eforturi.

De îndată ce vă veţi deschide faţă de toate punctele de vedere – fără să vă ataşaţi rigid de vreunul dintre ele – visele şi dorinţele dumneavoastră vor curge în sensul dorinţelor naturii. Veţi putea emite atunci intenţiile pe care le doriţi, fără ataşament, aşteptând apoi momentul potrivit pentru ca ele să se împlinească de la sine. Puteţi fi convins că la momentul pe care universul îl consideră potrivit, dorinţele dumneavoastră se vor manifesta. Aceasta este Legea efortului minim.

Aplicarea Legii efortului minim
Voi aplica Legea efortului minim angajându-mă să respect următoarele etape:

1. Voi practica Acceptarea. Astăzi îi voi accepta pe toţi oamenii care îmi vor ieşi în cale, toate situaţiile, circumstanţele şi evenimentele care se vor petrece. Voi urmări să conştientizez tot timpul faptul că momentul prezent este exact aşa cum trebuie să fie, căci ştiu că întregul univers este exact aşa cum trebuie să fie. Nu îmi propun să lupt cu întregul univers împotrivindu-mă clipei prezente. Acceptarea mea este totală şi necondiţionată. Accept lucrurile aşa cum sunt, nu cum mi-aş dori eu să fie.

2. Acceptând lucrurile aşa cum sunt, îmi voi asuma Responsabilitatea pentru situaţia în care mă aflu şi pentru toate evenimentele pe care le consider problematice. Ştiu că asumarea responsabilităţii înseamnă să nu condamn pe nimeni şi nimic pentru situaţia în care mă aflu (nici chiar pe mine însumi). Mai ştiu că orice problemă este simultan o ocazie, iar deschiderea faţă de ocazii îmi va permite să transform momentul prezent astfel încât să-mi aducă beneficii ulterioare mai mari.

3. Astăzi voi rămâne centrat în non-rezistenţă. Îmi propun să transcend nevoia de a-mi apăra punctul de vedere. Nu mai doresc să conving pe nimeni să-mi accepte punctul de vedere. Voi rămâne deschis faţă de toate punctele de vedere şi nu mă voi mai ataşa de nici unul.

Deepak Chopra

Un comentariu:

  1. E adevarat că 99% din timp ne-o petrecem încercând sa-i convingem pe ceilalți de dreptatea noastră. Unii mor cu dreptatea în mână. Ce rost are?

    RăspundețiȘtergere