Depresia și Fanteziile - material preluat de pe blogul BiologicalBallance

Aud în jur de persoane deprimate, care nu văd nici un sens al vieții, care experimentează sentimente de zădărnicie și neputință, de lipsă de scop și energie...

Depresia are ca sursă o COMPARAȚIE între fanteziile cuiva despre diverse aspecte ale vieții sale și realitatea care este total diferită.

Unii s-au zbătut îndelung să obțină o versiune imaginară de viață și pentru că nu au obținut-o au încercat și cu alte și alte aspecte la care lucrurile nu au ieșit cum își dorea și au concluzionat că e IM-POSIBIL de atins, iar cum fericirea lor depindea de circumstanțe exterioare erau condamnați de soarta nefastă la nefericire, suferință...

Unii au obținut ce își doreau, au dorit alte și alte versiuni în viață și la care au ajuns însă s-au plictisit, nimic nu îi mai stimulează sau mulțumește fiindcă au încetat să se bucure și lumea pare că nu mai are de oferit ceva care să îi tenteze sau provoace cu ceva...

Dacă unii au fantezii față de care sunt infatuați, ceilalți au lipsă de stimulare, provenită tot din fantezii față de care se simt prea puțin provocați, motivați ca să mai miște vreun mușchi.

Când cineva fantazează în imaginația sa o versiune de viață ideală și intangibilă, dar care totodată nu e în controlul său sau în puterea sa de a fi realizată, apare suferința.

Depresivii presupun că viața ar fi fost mai frumoasă în acea versiune și vor să se disocieze de realitatea actuală, care li se pare că îi face dismorfici, distorsionați și blocați, neinteresați ceea ce face ca să nu mai aloce resurse pentru a merge mai departe.

Adesea comparații i se adaugă un proces de GENERALIZARE.

Chiar dacă la început este posibil ca fantezia și realitatea să fie foarte diferite în ce privește relaționarea cu cineva, sau cu ei înșiși, sau doar la nivel financiar, sau de job, sau spiritual, sau o neîmplinire familială sau în legătură cu aspectul lor fizic, treptat este posibil ca această stare de eșec localizat să se extrapoleze la toate domeniile vieții și să acapareze întreaga sferă mentală și emoțională.

Percepția asupra unui domeniu sau a unui registru dintr-un domeniu ca fiind un eșec ajunge să fie translatată ca sumă de eșecuri în multiple domenii și aspecte ale vieții până la sentimentul cumplit de a fii persoana ceva greșit, o întrupare a eșecului și de aici fluviul de eșecuri.

Revenirea din depresie se face prin echilibrarea minții, prin evitarea infatuării față de o versiune de realitate imaginară, asumarea și acceptarea realității curente, față de care a manifestat anterior aversiune, căutarea și găsirea de soluții care să fie în posesia și puterea persoanei care vrea să schimbe ce nu îi convine sau ar dori să fie diferit.

Cei care nu se mai simt provocați de viață, plictisiții-depresivi au posibilitatea de a ieși din starea lor de hibernare prin a își muta atenția de pe a realiza ceva pe a fi deplin conștienți de fiecare aspect al vieții și prin a îi vedea potențialul, prin a învăța să fie alături de cei cărora nu le ies lucrurile, prina se deprinde să de bucure de bucuria altora și a înceta să se compare cu cei care aleg să se simtă stimulați conștient de realitate și darurile fiecărei clipe.

Odată ce mintea reajunge în echilibru ceea ce ai în realitatea ta este perfect în regulă, nu mai produce suferință, ceea ce până acm nu te mai stimula devine din nou o jucărie interesantă căreia deliberat ai învățat să îi cauți valențe noi, iar fericirea devine o calitate intrinsecă și nu mai depinde de stimularea exterioară.

Când o persoană începe să își pună întrebări despre starea sa, despre cauzalitatea suferinței personale, adresând întrebările potrivite are șansa de a ieși din depresie, de a își asuma propria fericire și nefericire, de a realiza că fiziologia, starea corpului fizic depinde de starea minții, fiindcă asupra ”cuvintelor” sale este locul în care poate interveni.

O întrebare deșteaptă care conduce la recăpătarea puterii asupra realității mele este să mă întreb cum contribuie de fapt starea actuală la a mă susține în a îmi atinge potențialul maxim, în a duce la îndeplinire ceea ce este cel mai important și valoros pentru mine în viață în momentul de față.

Odată ce vezi cum starea actuală de fapt te asistă să accesezi cea mai înaltă viziune a ta despre tine și pentru viața ta, depresia nu îți mai stă în cale ci poate fi privită ca un moment de acumulare de energie și resurse și cunoștințe și abilități care să te susțină pe calea ce ai ales-o.

Dacă mă refer la o situație concretă pe care am auzit-o recent la o prietenă, care mereu s-a gândit doar la dezavantajele pe care le-a avut în viață fiindcă mama ei a părăsit-o, la victima absolută care era, la faptul că și psihologul ei i-a spus că asta îi va dicta întreaga viață, ca o condamnare, am întrebat-o ce crede că i-a lipsit pentru că mama a abandonat-o.

Mi-a dat câteva răspunsuri: x, y, z, w... Am întrebat-o dacă a fost cineva, una sau mai ulte persoane care să se fi ocupat ca ea să aibă parte de x, y, z, w... care să îi împlinească acele nevoi și spre surprinderea ei a găsit pentru fiecare câte cel puțin o persoană. Apoi a căutat și atceva care să îi fi lipsit, dar de fiecare dată realiza tot mai repede că cineva se ocupase de acele aspecte și nevoi ale ei, chiar daca nu o făcuse mama ei.

La un moment dat a avut revelația faptului că dacă nu ar fi fost abandonată de mamă, de una singură mama ei nu ar fi putut să îi ofere toate acele lucruri, că mama ar fi fost incapabilă să îi acopere toate acele nevoi și cu uimire mi-a spus că își dă seama că de fapt pentru ea a fi fost abandonată de mamă a fost și un lucru bun și a devenit recunoscătoare pentru că a avut parte de toate acele beneficii, chiar dacă au ajus la ea de la alte ființe și nu de la mama ei.

Pentru o clipă s-a oprit, iar privirea i s-a umplut de lacrimi la gândul că nu mai avea nevoie să fie o victimă, să fie lovită de soartă, să fie o continuare a vieții unei mame care nu a putut să își crească copila și a dat-o, ci o benerficiară a bunătății lumii, a abundenței vieții, a recunoștinței față de mama care a ales să o dea pentru șansă mai bună în viață decât i-ar fi putut oferi ea și i-a comunicat asta si psihologului :))

Altă victimă din anturajul meu după ce cu greu și pe maxim de preț al pieței și-a luat o super casă pentru care de 5 ani se tot plânge că nu mai poate acoperi costurile cu casa și creditul, că în casă ajunge maxim pentru 2-3 ore treaz, apoi e mort de somn și dimineața iar la job, și-a folosit perioadele de concediu ca să facă bani pentru a ajunge la liman și că abia așteaptă să scape de nenorocitele de credite...

...ei bine a ajuns să i se desființeze postul, a venit banca și i-a luat casa la pachet l-a eliberat de plata la creditele pentru casă!

Ce a văzut omul? Nu mai am nici casă, nici jobul bine plătit. S-a angajat în scurt timp însă acum blestema băncile că nu îi mai dau credit decât pentru o sumă foarte mică. Când i-am arătat că în realitate a scăpat de creditul imposibil de plătit ca să mai aibă loc și de trăit și de concedii și de viață socială, că acum poate cumpăra sau închiria o casă mai adaptată nevoilor reale, cu costuri decente, cu rate decente, că poate deveni bun platnic la creditul mic și în timp să ia credit mai mare...

... a realizat că de fapt băncile i-au făcut un mare bine la care de bunăvoie nu ar fi putut renunța... că silit de împrejurare a scăpat de credite, are timp pentru viața socială, pentru el, pentru mici concedii, pentru o relație de cuplu, pentru o casă în care datorită noului job, cu program mai decent, poate să se simtă acasă...

S-a prins singur că în loc să muncrească pentru a plăti banca și a acoperi costurile cu casa de care nu se putea bucura și nici nu vedea perspective în vreun viitor apropiat, a ajus să muncească din nou pentru el însuși, pentru ceea ce cu adevărat îl face fericit și a renunțat la iluzia că odată ce banca îți ia casă trebuie să fi și mai devastat, să experimentezi o stare și mai nasoală :))

Starea de victimă a sistemului bancar și al pieței muncii a devenit sursă de recunoștință, de bine, de resurse, a înțeles pe pielea lui că băncile nu sunt case de binefacere, că au un interes când împrumută, problema nu sunt băncile, care pe de o parte l-au asistat să aibă ditamai casa și înainte, nu pe gratis evident, iar acum tot banca îl ajută să aibă o casă mai potrivită, cu cheltuieli mai mici, cu rate mai reduse, pe care să le poată plăti relaxat...

...problema nu a fost nicicând în afara lui, problema a fost lăcomia și supraestimarea posibilităților, fapt care acum reprezintă o utilă lecție de viață!

Adesea oamenii ajung să vadă la ce le-a servit o perioadă grea, de suferință din viață abia după ce au ajus la bătrânețe sau la o maturitate deplină... ceea ce este diferit pentru generația noastră este că nu e nevoie să asteptăm să treacă viața pentru a ajunge la aceste concluzii ci avem posibilitatea de a căuta răspunsurile la această întrebare pe parcursul apariției provocărilor și astfel viața noastră nu va mai avea deloc probleme ci doar surse de recunoștință și antrenare a rezilienței. 

Atunci când mintea devine echilibrată ajunge să conștientizeze ordinea ascunsă din spatele a ceea ce la un momentdat avea tendința să numească eșec și care devine sursă continuă de recunoșință și iubire și pace... recunoscând posibilitatea de transformare în tipar de conștiință a ceea ce era până de curând tipar de adicție la suferință :)

Depresia apare din lipsa de exercițiu al stării de adaptabilitate a percepțiilor și interpretărilor, și convingerilor la situația actuală cu resursele ei, cu darurile ei, și prin focusare pe ceea ce nu este sau pe ceva ce ar trebui să ne facă să ne simțim cât mai inadecvați în relația de cuplu, cu banii, la job, cu oamenii, în familie, cu corpul nostru etc...

Cuvintele noastre sunt însoțite de semnificații. Beneficiile pe care le are cineva din a nu acționa, din a fii așa zis depresiv/ă, îl/o împiedică să iasă din această stare devenită identitate.

Căutând cu sinceritate aceste beneficii: atenție, suport, resurse etc venite din afară sau de la sine reprezintă calea către ieșirea din depresie și intrarea în regatul vieții asumate, în armonie, în echilibru, în bucurie :)

Fie ca fiecare Ființă să se Bucure de Sine, de Corpul, Familia, Mintea, Jobul, Finanțele și Abundența din Viața sa, de Relațiile cu semenii, de Esența sa de Lumină și Energie și Viață, să realizeze că eu și fiecare dintre noi este la fel:

Eu Sunt Calea Adevărul și Viața!

Noapte de Lumină, Suflet Drag! pentru cei care citesc acest mesaj acum la culcare, și O zi în Lumină! celor care ajung să citească aceste rânduri pe timpul zilei...


 Material preluat de pe https://biologicalballance.blogspot.com/2019/07/depresia-si-fanteziile.html