Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste... Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

luni, 27 mai 2019

BINE și RĂU, DUALITATE sau MĂREȚIA INFINITULUI

de mică am învățat, de la cei care m-au educat și crescut în legătură cu orice știu despre viață și despre mine, să împart totul în BINE și RĂU și să acționez în consecință:
  • să caut SĂ OBȚIN doar pe cele din registru de BINE, să fac ceea ce am învățat că e BINE
  • să EVIT orice din registrul de RĂU, să nu cumva să fac așa ceva - culmea ironiei este că mereu mă cam mânca pielea să fac din alea interzise, sau așa se nimerea de CURIOZITATE și aflam că și asta e RĂU
încet, încet sau pe repede înainte mai totul era RĂU și deci INTERZIS, iar registrul BINE nu știu cum nu mă atragea deloc :) și nici pe prietenii mei :)))

Ce nu am știut atunci este că BINE și RĂU este ceva diferit de la om la om, de la situație la situație!

Din copilărie am constatat diferențele făcute de profesori între copiii cu ochii negri, priviți ca niște mici infractori, drăcușori și cei care aveau ochii albaștri, și care erau asemănați cu îngerii :)

...evident că eu eram din registrul cu oaia neagră :) dar făceam cam ce aveam chef cu riscul că mi-o iau... de fapt mi-o luam oricum: în locul surorii, în locul colegilor, în locul meu !!!

... independența mea îi cam făcea cu capul pe adulți... așa am descoperit că nu sunt deloc flexibili, că abordează totul din șabloane sau PRINCIPII și am ajuns să detest orice îngrădire din spatele principiilor și să văd ce daruri=surprize se ascund în spatele lor.

Provocându-mi orice frică, evident în stilul și ritmul meu, am descoperit că aveam de fiecare dată parte de câte o neașteptată aventură. Era ceva uimitor în spatele fiecărei frici!

Așa am descoperit o lume în care mi-a fost ușor să trăiesc. Ziceam ca ei, făceam ca mine. M-am pus și în pericol de nenumărate ori, am scăpat ca prin urechile acului de moarte. Am început să iau în considerare ce ziceau ei, nu fără să trag cu ochiul după cortina vieții...

Din registrul cu dualitatea am testat și acolo faptul că lucrurile nu sunt așa cum se crede:
Culorile deschise erau preferate celor închise... am dezvoltat și eu preferințe pentru părul blond, și nu doar al meu, ci și al partenerului de cuplu :))

Găseam explicații în faptul că laptele este ALB și hrănește, și crește oameni și animale, nu văzusem vreo floare neagră și florile întruchipau puritatea, crinii albi erau florile pe care le vedeam în mâinile Maicii Domnului deci cu sigurantă această autoritate știa ea de ce prefera ALBul :) nu m-am gândit că nu există crini negri :)

Justificam detestarea NEGRUlui cu explicația că din noi iese ceva închis la culoare, ceea ce nu mai are corpul nevoie, că dracii erau pictați în negru, că se vorbea de cei RĂI ca de oile NEGRE!

La un moment dat când mama m-a auzit că albul e mai bun decât negru mi-a cântat melodia cu:

M-am născut într-un salcâm,
Într-un cuib de cioară
Și de-a naibii ce eram,
Scoteam capu' afară.

Mama mă spăla cu lapte
Ca să mă albească
Dar a dracu de negreală
Prinse să lipească...

Ne distram bine pe moment, însă mama era blondă cu ochii albaștri, și ne dădea de înțeles că ea e cea bună și neînțeleasă, care doar își pierdea controlul justificat de atâtea poveri :) în timp ce tata, care consuma alcool până uita de el era un bătăuș și violent din fabricație :))

Declicul a fost atunci când sora mea cânta la pian și mi-a zis odată: nu îți mai justifica acțiunile nașpa cu faptul că ai ochii NEGRI, fiindcă negrul nu e deloc greșit sau RĂU, fiindcă și clapele NEGRE de la pian fac muzică, și chiar mai faină decât cele ALBE... deci nu mai ține la mine prostia asta a ta cu ALB și NEGRU...

Prostia mea?! Hmmm? Când a devenit A MEA interpretarea că ALB e BINE, NEGRU e RĂU?
De la faptul că era evidentă diferența făcută de adulți:
  • surorii blode îi ziceau adulții ”îngeraș”, iar eu eram ”argint viu” :)) sau pui de drac :)))
  • atribuirea din partea unui vecin de la țară neamului de țigani:  
- Zi-i lu tatu că trec pe la voi!
- Tata nu e acasă, nu locuiește cu noi la bunici la țară.
- A cui ești tu mă?
- E a lu Vironica di pă părău
- Așe neagră cum îi am crezut că-i de-a lui țâganu di pă...
- Să îl ierți fetiță... omul când be vorbește gura fără cap... tu ești o fetiță frumoasă și deșteaptă și nu te lua după toți bețivii...

Poftim?! Eu neagră, de-a țiganilor... mai eram și cu ”îngerița” după mine :))
Nu era nevoie să îmi zică ceva de bine să mă consoleze, știam ce îmi poate pielea...
Uff... adulții aștia ciudați...

- Bă, de vine bună-sa la tine om te-ai făcut... tu ști a cui îi fata? a lu karatiștii mă...
- No, da ce-am zis... îi adevăr că-i neagră...
- Adevăr îi și că tu ești prost! Nu se vorbește așa cu un copil că îs sensibili...

Copiii sensibili?! nu mă simțeam lezată... avea omul dreprate și eram fericită că stăteam la soare cât și când doream și mă înnegream în timp ce îngerița se prăjea și nu dormea nopțile de usturime că avea pielea extrem de ALBĂ și sensibilă...

Partea cu apartenența automată la familia de țigani mi-a dat de gândit... doar pentru că aceștia erau considerați leneși și hoți, iar eu începusem să am principii :)) nu vroiam să fiu etichetată ca leneșă și hoață... chiar o ajutam pe bunica și nu mai furam :)

De ce nu mai furam?! Ei bine o făcusem și pe asta, dar nu am numit-o furt... cu toate astea am ascuns-o în buzunarul de la șorțuleț :))) !?
Bine ... bine... era vorba despre faptul că...

...am luat o jucărie de la grădiniță, iar mama mi-a zis că nu sunt țigancă să fur...
Nu avea noțiunea de împrumut?! pe termen nedeterminat... :)... mă plictiseam repede... i-am spus că aveam de gând să o duc înapoi... poate :) dacă nu o rătăceam printre lucrurile de care mă plictisisem deja... adică un munte!!

Mama mi-a zis că dacă tu furi de la cineva, e RĂU și cineva trebuie să fure de la tine ca să compenseze energia, să restaureze BINEle! nu am crezut până am pățit-o și atunci am creat un fel de ADEVĂR din asta, nu știam că toți copiii sunt tentați de ceva ce nu au acasă sau de lucrurile la care nu au acces :)

Din registrul încălcat toate regulile și obligațiile impuse:

Am încasat o infecție cu papiloma virus după ce am încălcat regula casei și religiei noastre:
”Nu e BINE să faci sex înainte de căsătorie!”
Cum pot adulții să îți refuze așa ceva?! era chiar foarte ok să facem sex, știam regulile jocului cu posibilitatea de sarcini nedorite, dar pe faza cu nunta nu o înțelegeam... mai ales că ai mei divorțaseră, au încercat relații după relații după... deci tot sex și fără inel și acte și nu pățeau nimic!
De ce să pățesc eu?
Pentru că interdicția era și până la 20 de ani :))) că nu sunt formate organele. Da? Atunci de ce pe vremuri fetele se măritau la 14-16 ani, făceau copii... ei ce justificare aveau?!

Cu ocazia asta am aflat că îmi predica mie din repertoriile cu ”nu înainte de nuntă” sau de 20 de ani, mama care m-a conceput înainte de 20 și surpriză, cu o lună înainte de a pune de nuntă...
o mai fi fost virgină la căsătorie... poate în ochii celor care nu trăiau pe această planetă :)))

Hmm? oare de ce să îți înveți copilul ceva ce tu nu ai putut respecta...
...ce consecințe a avut asta asupra ei? nu am întrebat-o, dar am dedus, am cam PRESUPUS că poate ar fi preferat să nu o fi făcut?!
sau poate chiar nu o fi știut informația și a aflat-o mai târziu și i-a justificat suferința?!

Oricum... noroc că am înțeles la un curs unde am mers în echipa de organizare că orice boală trece dacă tu nu mai crezi basmele de la părinți și îți vezi de viața ta și faci ce te bucură. Am făcut după câțiva ani un test Papanicolau și eram foarte ok, fără Papiloma și fără răni sau sângerare.

Mi-am dat seama că sunt BINE când am văzut că nu mai sângeram între cicluri și nu mă mai durea atunci când făceam sex.

Tata citea cărți de tantra și sperase să le aplice cu mama, doar că ea era dusă la biserică și astea erau practici satanice, zicea duhovnicul ei :) iar sexul PĂCAT. Treaba lor, eu am descoperit că îmi place sportul ăsta, că nu îmi trebuie tantra indiferent ce o fi ea, ...nici în păcate nu credeam, așa că mi-am văzut de BINELE meu in timp ce... și i-am lăsat să îți negocieze RĂURILE LOR...

M-am descotorosit de încă o parte din poveștile lor, devenite adevărurile mele.

La un moment dat m-am trezit în timp ce făceam sex într-o baltă de apă, fără miros de urină, cu miros plăcut, consistență de apă!!! mi-am amintit că am auzit-o pe mama care se apucase de tantra după divorț :))) că există ceva elixir de viață lungă produs de femeile ”izvor” și că e ceva magic.

Am sunat-o și când i-am spus ce am pățit era fericită că și mie îmi iese spontan acest lichid pentru care unii se zice că muncesc vieți la rând :))
...era BINE pentru ea, devenea NORMAL pentru mine, am primit detalii tehnice în legătură cu apa asta specială, dar le-am ignorat total...

Nu intenționam să consum așa ceva sau să dau cuiva, eram doar bucuroasă că nu era de RĂU și că am început să urinez în pat la 20 de ani, așa cum auzeam la radio din stația de autobuz ca au unii soluția dacă începi să faci pe tine la 20 :)) DA? care? scutece?!

Am decis că eram perfect normală, chiar dacă într-o lume orientală... deodată am devenit exotică :))
Deci nici tantra nu e nici de BINE, nici de RĂU... indiferent ce o fi tantra :)

Mâncarea a fost iar un subiect de dezbatere legat de ce e BINE și ce e RĂU. Era bine să mâncăm tot din farfurie, mama nu vroia carne să nu se omoare animale pentru noi, bunica ne gătea cu carne și noi mâncam, tata era carnivor, bunicii la fel, doar pentru mama era RĂU și a ales să ne lase în pace după vreo 20 de ani de muncă zadarnică de lămurire...

...de fapt a ABANDONAT când a devenit mai flexibilă la minte și ne-a lăsat în pace, că nu poți schimba pe cine nu vrea și nu poți arăta nimic cui nu vrea să vadă...
...e oare bine că nu s-a resemnat în loc să abandoneze nevoia de a ne controla, că atunci ar fi suferit cu capul și corpul? E oare SUFERINȚA ceva RĂU?!

Ne-au bătut la cap bunicii și cu căsătoria... mai ales pe mine... mai ales după ce au aflat că VOI FACE UN COPIL... ce ciudat sună că voi face, ca și cum aș fi o fabrică... pai dacă noi facem copii de ce la unii e stricată fabrica? Cred că e mai adecvat pentru mine să o formulez ca și a aduce pe lume un copil...

e BINE să mă mărit, căsătoresc etc... ce e cu bunicii?! nu au avut destul experiența copiilor lor care au divorțat din căsnicii eșuate în câte un circ fără bani?! sau unii au avut relații la paralele cu amante sau amanți?! oare poți garanta ceva cu o hârtie când suferi și vrei să se termine o relație?!

E oare așa de important ca experiența lor să conteze pentru noi, valorile lor să fie duse mai departe? de ce vor să trăiască prin noi ce nu au trăit prin ei? Uneori doar vor să nu mai repetăm greșelile lor...

Cu ce rămân oamenii oare dacă dualitatea nu mai există, nimic din ce am aflat vreodată sau am făcut, nimic din prezent sau din viitor nu mai e nici ALB, nici NEGRU, nici BINE, nici RĂU...

Dacă nu aș fi auzit vreodată de BINE și RĂU, cum ar fi arătat VIAȚA MEA?

Simt că vreo 23 de ani am trăit viețile lor pe bucățele, câte o bucată de aici, una de dincolo... e ca și cum aș fi un compozit din alți oameni cu toate că m-am străduit cu disperare să fiu originală...

Reflecând de curând la personajele care se manifestă în viața mea, prin corpul meu, cu gânduri, cu fel de a gândi, cu feluri de a acționa sau reacționa, cu poveștile și interpretările lor atât de diferite, chiar în mintea mea mă certam cu mine pentru ceva ce am făcut sau nu am făcut cu vocea unora dintre cunoscuți sau părinți sau bunici și mi-am dat seama că EU nu prea sunt EU...

Cum pot să mai fiu EU originală, proaspătă, unică, nu o formă de puzzle din nenumărate puzzeluri... Am vreo șansă să văd Realitatea așa cum este ea? Fiecare vedem bucățele și supraviețuim cu ele și vine altcineva și vrea să ne dea o versiune mai bună...

Culmea e că deși nu a funcționat nici pentru ei ce predică, vor cu disperarea unuia care vrea aer când este pe cale să se înnece, să o dea mai departe... NU AM NEVOIE DE NIMIC DIN AFARĂ!

Remarc paradoxul că NIMIC NU E ÎN AFARĂ, nici nu există de fapt ceva în afara conștiinței mele. Fără mine lumea așa cum o văd eu nu există!

Cine are dreptate?! realizez că de fapt toți suntem la fel de amestecături de alții și oare cine e EU care constată că EU SUNT altceva sau altcineva decât vede lumea sau chiar decât pot să percep eu?! Încă un eu?!

Și dacă TOT ce știu despre mine mi-ar fi șters de un accident cum am văzut în filme, EU cine sau ce mai SUNT? Am respirat adânc ideea de a nu mai fi eu, combinația asta de ce știu de la alții și iar s-a făcut TĂCERE...

...o tăcere în care nu îmi lipsește nimic, nu am nevoie de nimic sau de nimeni, care nu va dispărea pentru că nu are cum, dar și asta ajung să o constat când vorbesc sau scriu despre a nu mai fi eu și a fi TOȚI CEI CARE AU TRĂIT, TRĂIESC SAU VOR TRĂI VREODATĂ... și nu doar oameni... nu doar vietăți... nu doar materie...

Ceea ce SUNT e infinit mai mult, însă din nou a apărut un EU care să vrea să descrie, să pună în cuvinte MAGIA INFINITULUI...

SUNT DIN CE ÎN CE MAI MULT TĂCERE... NEMIȘCARE... PREZENȚĂ...

Umblu pe stradă sau stau doar și trăiesc ca și cum aș avea cu mine mereu ceva pe care nu îl pot da, oricât aș vrea, măcar celor din jur, nu se poate da nimănui... e un fel de cel mai mare SECRET, dar care de fapt este un SIMPLU SECRET LA INDEMÂNA TUTUROR și totuși atât de râvnit de unii, de neinteresant pentru alții și de inaccesibil atâta timp cât îl cauți fiindcă este dincolo de căutător, de căutare și de un obiect al căutării!

Am constatat că pe zi ce trece și reajung în INFINITUL GOL PLIN, în viața de zi cu zi sunt mai tăcută, mai liniștită, mai blândă, mai plină de viață, mai senină... e ca și cum aș fi adus o bucată din Mine ca și ESENȚA a TOT ce există UN PIC DIN INFINT...



                                                               va urma


postare preluată de pe https://biologicalballance.blogspot.com/2019/05/alb-si-negru.html 
I-am schimbat un pic titlul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu