In jurul identitatii noastre rezumate la "eu" graviteaza toate asteptarile care s-au inscris vreodata in inconstientul si constientul colectiv.
Eu vreau bani, vreau recunoastrere, vreau respect, eu merit cutare sau cutare, eu ar trebui sa fiu... ASTEPTARI care vin la pachet cu nefericire, neimplinire, lipsa de exprimare de sine, lipsa de conexiune, boala...
Daca vrei iubire pentru tine, cei de la care o vrei pot sa nu ti-o dea, insa atunci cand tu iubesti, si vrei sa daruiesti iubire sta in puterea ta nemarginita sa iubesti si atunci cine te poate opri?
Cand vrei sa ai bani, bunuri pentru tine si ceri asta de la Dumnezeu e posibil sa nu primesti, insa atunci cand tu alegi sa dai bani, bunuri cuiva, cine te poate opri?
Cand vrei sa primesti respect si validare sociala este posibil ca asta sa nu se intample, insa cand tu decizi sa respecti, sa validezi existenta cuiva sau pe a ta, cine te poate opri?
NIMENI NU STA IN FATA PUTERII TALE NEMASURATE DE A TE DARUI
Cine te poate opri in acest secol, in aceste timpuri in care nu mai esti impiedicat sa dai lumii ceva de valoare din valoarea pe care ai construit-o in tine, prin ceea ce esti la nivel de informatie, de cunoastere?
Cine te poate opri sa ai totul cand in vremurile noastre nu mai conteaza nici conditia sociala, nu mai esti limitat de mostenirea genetica, nici de cate pamanturi sau de cati bani au mama si tata?
Cine te poate opri in aceasta lume in care orice pusti prost imbracat si supraponderal poate obtine orice?
Care este elementul care face diferenta intre cel care sta si asteapta si cel asemeni lui la chip, sau chiar mai prost imbracat, de conditie sociala mai umila, cu venituri mai mici, cu educatie mai putina, cu structura fizica mai fragila sau mai dezavantajoasa si care ajunge peste noapte sa construiasca imperii?
Ei nu au haruri speciale, nu sunt supradotati ca sunt dezavantajati fizic sau social, singurul element care face diferenta este Starea de a Actiona in directia pe care aleg sa mearga.
Odata pusi pe directie nu au altceva de facut decat sa mearga mai departe sa isi implineasca visul. Nu se impiedica de convingeri, de limite, de experiente personale sau familiale, ei doar actioneaza, desi au aceleasi informatii sau poate chiar mai putine ca cei care stau si asteapta momentul oportun, vantul schimbarii...
Cu totii comunicam non stop. Nu putem sa nu comunicam!
Valoarea unei comunicari este data de rezultatul obtinut! Daca nu iti place rezultatul, fa altceva.
Nu exista greseala, exista doar experiente de invatare din care culegem feed-back despre eficienta comunicarii noastre si ce am putea face diferit ca sa functioneze mai bine data viitoare.
Putem invata de la cei care au reusit. Cu cat petrecem mai mult timp studiind oamenii de succes din domeniul nostru de interes, cu toate structurile lor de gandire si actiune, cu atat mai mult creierul invata ca este posibil si pentru tine.
Pentru unii comunicarea duce la mutat muntii din loc, iar pentru altii comunicarea inseamna folosirea puterii pentru a gravita in jurul lui "eu" si ce i se cuvine acestuia.
Cand interesul este strict pentru "eu", "mie", "al meu", si ne folosim de oameni pentru a satisface nevoile interminabile si de nesatisfacut pe deplin ale eului nu putem face nici o actiune in afara acestei sfere si comunicarea noastra nu are rezultatele asteptate.
Dupa ce comutam discursul, comunicarea de pe eu, pe noi sau ceilalti, si actiunea este pentru a da ceva de valoare celuilalt-celorlalti, valoarea se intoarce spre noi.
Nu are importanta ca nu ai fost educat de mic sa gandesti asa! Nici macar asta nu mai conteaza! Conteaza cum te educi tu clipa de clipa sa comunici cu tine si cu ceilalti!
Suntem in era in care conteaza cat de mult comunicam, cat altruism avem, si libertatea de exprimare este nelimitata, puterea de a impini tot ce vrem este nemarginita...
Atunci cand invidiem succesul cuiva, creierul invata ca acea persoana care are succes este naspa, este atat de nasoala, si va face tot ce poate sa impiedice succesul tau pentru ca asta ar echivala cu a deveni tu atat de naspa pe cat ii vedeai pe cei de succes, si creierul tau nu poate supravietui crezand ca tu vei ajunge sa te uiti la tine cum te uiti la ei: ca la un "naspa".
Comunicarea eficienta, care da rezultatele dorite, se simte inspirata de succes, invata din strategiile celor de succes si evita orice fel de evaluare, etichetare defavorabila catre cei de succes.
Cine te mai poate opri cand reusesti sa iti convingi creierul ca te vei uita la tine ca la cei pe care ii admiri atunci cand succesul este peste tot in viata ta?
Cine te mai poate opri acum?
Frumos! Multumesc!
RăspundețiȘtergere