Cum poti ajuta cel mai bine corpul cand ai cancer sau alta boala?

Pornind de la definitia bolii in Noua Medicina Germanica=NMG, ea reprezinta doar un program biologic de adaptare si supravietuire, cu sens al Naturii noastre celulare.

Cum stim ca suntem bolnavi?

Intotdeauna ca sa sesizam prezenta bolilor este nevoie ca in corpul nostru sa sa intample ceva diferit decat era in starea noastra de bine, la nivel de senzatii sau ganduri obsesive.

Evident ele apar in urma unor socuri pe care le incasam la nivel psihic, in creier si in biologic.

Uneori nu suntem constienti ca s-a intamplat ceva care sa ne dea viata peste cap.

Am avut o consiliere cu cineva care stia si practica NMG de catva timp si mi-a povestit cum la 37 de ani avea deja grija de o matusa bolnava de 2 ani. Facea zilnic naveta cu trenul pana in localitatea matusii, ii ducea mancare, o spala, o misca din pat, ii dadea de mancare si ii lasa mancare la indemana, ii lua hainele si lenjeria si le ducea la spalat...

A incercat sa mai antreneze cateva persoane din familie insa nimeni nu ii mai raspundea la telefon si s-a trezit ca de doi ani este singura care se ocupa de matusa, mai ales ca nici nu avea un contract ca o ingrijeste si ii ramane averea matusii ca sa merite efortul.

Pentru ea merita faptul ca isi iubea matusa, care nu era o fiinta bogata, insa era sora tatalui ei si simtea ca nu o poate lasa neingrijita si nici nu isi permitea sa o duca la un azil.

Intr-o zi, in timp ce alergase de la serviciu acasa si cu gandul la matusa si ce sa ii mai duca si acesteia, are brusc o revelatie asupra faptului ca matusa este bine mersi destul de tanara avand 53 de ani, doar ca era paralizata, si ca putea lejer sa mai traiasca asa inca 20-30 de ani.

Imi spune cum, inainte sa termine gandul acesta care ii paraliza mintea, brusc a simtit ca nu mai poate face nici un pas, ca se prabuseste de pe picioare la gandul ca toata tineretea ei se va duce sa ingrijeasca aceasta matusa si nu mai are timp de viata ei, nu mai mersese in concedii ca nimeni din familie nu mai contribuia la ingrijirea matusii, vazand cat de bine se descurca ea singura.

In secunda urmatoare vede autobuzul ca vine, paseste, cade si isi rupe piciorul stang. Stie despre lateralitati, despre conflicte si nu se sperie.

Ajunge la ortopedie unde medicul ii propune operatie, ea refuza, cere sa i se puna oasele la loc si stie cu toata fiinta ei ca se va recupera foarte repede deoarece intre timp intelesese rostul fracturarii piciorului stang.

Intre timp sotul ei trimite mesaje la 20 de rude din familie, ca sa mearga cineva la matusa, ca nevasta lui si-a rupt piciorul si e in spital.

Cand a sunat ea sa vada cine a mers in locul ei, si-a dat seama ca ajunsesera acolo 16 persoane :)))

Atunci a luat decizia ca ei i-a fost suficient cat a mers singura si ca va merge doar neanuntata, iar de acum ceilalti 16 sa se imparta cum stiu ca sa o ingrijeasca pe matusica.

Intr-adevar piciorul s-a recuperat atat de repede incat medicul curant era uimit ca nu mai vazuse asa ceva.

Una din tehnicile pe care le folosea in afara jurnalului si a rugaciunii de iertare si iubire fata de corp si picior, fata de minte pe care o abuzase inconstient, frustrata fiind ca nu o ajuta nimeni si ca nu se gandise mai de mult sa le dea mesaje ca nu mai poate merge la matusa zi de zi, fara sa fi stiut sa comunice nonviolent cu ei, a fost observarea detasata a senzatiilor fizice.

A ales sa ceara foarte putine calmante si chiar deloc deoarece de cate ori aparea o senzatie de tractiune, presiune, arsura, racoare, intepatura etc, ea doar le trecea prin urmatorii pasi:

1. Urmarea localizarea cat mai precisa in suprafata, adancime a senzatiei.
2. Identifica senzatia fata a o numi durere vreodata, ci doar tractiune, presiune, intepatura... etc
3. Masura pe o scara de la 0 la 10 cat de intensa este senzatia si daca este la fel de intensa pe toata suprafata si in toata profunzimea locului in care se manifesta
4. iar daca odata disparuta senzatia intr-o parte din corp aparea oa alta senzatie neplacuta undeva in corp multumea creierului pentru aceasta noua senzatie care aparuse la propunerea creierului, insemnand pentru ea ca odata aparuta o senzatie oricat de neplacuta insemna ca are si resursele, sau capacitatea de a le rezolva Atunci, pe loc, in acel moment al vietii ei.

Starea de observator detasat, de cercetator care studiaza un fenomen, a permis resurselor biologice sa fie alocat punctual si specific sa sa aiba loc regenerarea.

Ea stia deja de la curs si din taberele de NMG ca atunci cand reactionam, de fapt opunem rezistenta fata de senzatia care este deja acolo la comanda creierului, si acest lucru face ca in loc sa obtinem vindecare sa obtinem agravare, fiindca am fost educati, dresati sa reactionam fata de senzatii neplacute si sa dam mintii de furca fiindca noi consideram ca nu ar trebui sa fie acolo.

Ne trezim noi cu mintea noastra care foloseste sub 2% din creier constient sa ii transmitem biologicului, ca niste experti in biologic, ca nu e bine ca o senzatie se manifesta intr-un anumit fel in corpul nostru, ca si cum noi, cu mintea noastra suntem mai destepti decat milioanele de ani de evolutie si adaptare la realitatea vietii de pe pamant pe care le au memoriile noastre celulare. :)

Fata noastra stia bine acest lucru si ca tot ce se intampla in corp este la comanda creierului ei, primita de la subconstient, ca este in favoarea ei sa se intample aceste senzatii si ca treaba ei este doar sa observe fara sa reactioneze la ele.

Cei care ati participat la cursuri ati vazut cum senzatii de 10 ca intensitate, adica de maxim posibil sa dispara in mai putin de 5 minunte de autoobservare detasata.

Sper sa reusesc sa decupez din ultima filmare de la Bucuresti, fragmente cu cateva persoane care au facut asta in timpul cursului sau taberei ca sa vedeti pe filmare cat e de simplu.

Odata ce nu mai reactionam castigam resurse de energie care sa ne vindece si sa ne regenereze.

Si aceasta regenerare este posibila deoarece in fiecare secunda 600 de milioane de celule din corpul nostru mor si tot atatea se nasc. Starea in care se nasc noile celule este de adaptare la realitatea pe care le-o furnizam.

Iar daca noi consideram, doar pentru ca avem senzatii pe care le etichetam prin educatie ca fiind rele, ca se petrece ceva gresit cu noi, atunci si nasterea si cresterea acestor celule se face defectuos, la fel de imbolnavitor pe cat de grav credem ca e ce interpretam noi din inertie fara a fi macar adevarat.

Cum stim din medicina germanica, simptomele "bolii" apar adesea in faza de rezolvare a conflictelor, si in loc sa fim recunoscatori, sa multumim, ne sinucidem interpretand gresit senzatoile ca fijnd ceva rau si directionand astfele regenerarea celulara spre o imbolnavire reala, comandata de mintea noastra.

Cel mai virulent virus posibil este o IDEE, vezi si filmul Inception. Odata implantata in cap o interpretare gresita a unor simptome si repetata toata copilaria si voata noastra, devine adevarul nostru dogmatic si toate comportamentele noastre vor valida aceasta versiune de realitate.

Cu alte cuvinte ne autocondamnam la imbolnavire si la imposibilitatea vindecarii pana ce nu schimbam felul in care ne raportam la realitatea interioara si exterioara.

Pentru aceasta avem nevoie sa vedem ca alte fiinte umane functioneaza in alta paradigma decat noi, sa o verificam pe noi fiindca e mai eliberatoare, sa o integram pas cu pas, ceas de ceas...

Peste noapte este dificil sa facem muschi de aceeasi calitate cu cineva care sapa santuri sau merge la sala special pentru aceasta.

In timp, antrenandu-ne pentru viata, putem elimina din structurile noastre mentale toate programele virusate de societate si sa ne eliberam de ele, sa fim sanatosi si sa folosim sanatatea ca pe un mijloc de a fi fericiti in loc sa avem ca scop mentinerea sanatatii intr-o lume bulversanta.

Sta in puterea noastra sa fim fericiti: Fiti dar Voi Desavarsiti, precum si Tatal Vostru din Ceruri, Desavarsit Este.

Spor la autovindecare.

MULTUMESC CA EXISTI!

Te iubesc!