Românul care face apa să ardă, a descoperit combustibilul viitorului....

După 3 ani de studii intense şi încercări, Radu Marin, un fost antreprenor pasionat de inventică, este de părere că a făcut una dintre cele mai importante descoperiri în domeniul combustibililor. 

Acesta a realizat o instalaţie care, alimentată cu apă de la robinet, 

produce hidrogen, combustibil ecologic, inepuizabil şi care are toate 

şansele să devină noul pas în ceea ce priveşte alimentare 

automobilelor şi încălzirea locuinţelor.

Interesat de avantajele pe care această instalaţie o poate aduce, 

Ministerul Economiei l-a informat pe inventator, în urmă cu câteva 

zile, de faptul că potenţialul de aplicabilitate al invenţiei în 

termocentralele care funcţionează cu gaz metan va fi studiată de 

Termoelectrica SA Bucureşti şi Electrocentrale Bucureşti. Specialişti 

din domeniu, profesori universitari şi membri ai Academiei Române, 

susţin realizarea lui Radu Marin şi se arată încrezători că în cel mai 

scurt timp se vor obţine şi resursele financiare necesare producerii 

acesteia pentru consumul în masă.

EVZ: Cum v-a venit ideea de a crea o instalaţie de producere a hidrogenului? Ce anume v-a motivat să acţionaţi în această direcţie?

Radu Marin: "Povestea" hidrogenului obţinut de noi a început cu mai 

bine de trei ani în urmă. Pe atunci, noi, cei de la Centrul de 

Cercetare pentru Materiale Macromoleculare si Membrane (CCMMMM) din 

Bucureşti, căutam să obţinem biocombustibili, de bioetanol si 

biodiesel, folosind noi "reţete tehnologice" de mare randament, ceea 

ce am şi reuşit să facem. Dar încă de pe atunci am sesizat conflictul 

inevitabil dintre culturile de plante pentru biocombustibili şi cele 

pentru cereale şi plante agricole, conflict care azi s-a confirmat şi 

se află la ordinea zilei. În contextul cererii tot mai mari de produse 

alimentare, o prioritate absolută în situaţia în care populaţia 

globului creşte, am realizat că biocombustibilii nu au viitor, că ei 

constituie doar o soluţie de moment pentru criza energetică care ne 

ameninţă civilizaţia. Aşa stând lucrurile, viaţa însăşi m-a obligat 

să-mi concentrez atenţia asupra hidrogenului, pe care, cu mai bine de 

un secol în urmă, Jules Verne l-a considerat ca fiind "combustibilul viitorului".

Care a fost pasul următor?

Din acel moment m-am documentat şi am ajuns, relativ repede, la 

concluzia că mii de cercetători din întreaga lume, cu preocupări în 

acest domeniu, mergeau pe un drum greşit. Toţi au mizat pe "pilele de  

combustie", acele instalaţii în care hidrogenul produs, transportat şi 

depozitat în afara lor este combinat cu oxigenul, obţinându-se astfel 

curent electric. Se procedează la fel ca acum 150 de ani, singurul 

avantaj fiind noile tehnologii şi materiale. În consecinţă, după ce am 

"analizat" foarte bine lucrurile am hotărât ferm: "fără pile de

combustie! Fără transport şi depozitare!" După mai bine de trei ani de 

cercetări şi experimentări am reuşit să obţinem hidrogenul aşa cum 

ne-am propus.

Care sunt avantajele folosirii hidrogenului drept combustibil?

Hidrogenul se obţine din apă şi, prin ardere, se transformă tot în 

apă. În consecinţă, sursa sa este inepuizabilă. 

Hidrogenul nu poluează mediul înconjurător, iar cel obţinut prin 

instalaţia concepută de mine şi realizată în institutul nostru este la 

un preţ de câteva ori mai mic decât al benzinei, motorinei sau gazelor 

naturale. Întruneşte, deci, toate condiţiile unui combustibil ideal.

Cum funcţionează această instalaţie revoluţionară?

În momentul de faţă, invenţia mea este protejată doar la nivel 

naţional, urmând ca în circaşase luni să obţinem protecţie şi la nivel 

internaţional. Secretul oricărei invenţii trebuie păstrat pe cât 

posibil, altfel, inventatorul poate să rămână fără ea. De aceea, acum 

vă pot oferi numai informaţiile care nu o pun în pericolul de a fi 

descifrată. Deocamdată, utilizăm apa de la robinet pentru producerea 

hidrogenului. Nu este exclus, însă, ca într-un viitor nu prea 

îndepărtat să se utilizeze şi o altfel de apă, una "specială", 

capabilă să-i mărească randamentul. Curentul electric utilizat este 

mic, iar cantiatea de hidrogen obţinut este foarte mare, aceasta 

datorându-se faptului că principiul de funcţionare al instalaţiei, în 

totalitate original, nu se bazează pe hidroliză, ci pe ceea ce am 

putea denumi ca fiind, poate impropriu, electrocataliză membranară, la 

care am ajuns utilizând cunoştinţe din mai multe domenii, cum ar fi 

fizica, chimia, biochimia şi altele.

În ce stadiu se regăseşte instalaţia: testare, omologare, pregătire 

pentru producţie?

Instalaţia se află în stadiul de model experimental şi urmează ca în 

scurt timp să realizăm primul prototip pentru centrale termice şi 

autoturisme.

Ce presupune, pentru un viitor client al instalaţiei de încălzire cu 

hidrogen, achiziţia acesteia, din punctul de vedere al costului, al  

spaţiului necesar, al condiţiilor de securitate?

Pentru centralele termice de apartament şi aragazuri, ca şi pentru 

automobile, instalaţia este compusă dintr-un singur modul de 

dimensiuni reduse, căruia i se poate găsi uşor un amplasament. După 

estimările noastre, costul acesteia este relativ mic, de circa 1.500 

de lei. În ceea ce priveşte siguranţa în exploatareşi securitatea 

utilizatorilor, ambele condiţii sunt îndeplinite pe deplin. Hidrogenul 

se autoaprinde şi explodează în contact cu aerul în plaja de puritate 

cuprinsă între 4% şi 75%. În instalaţia noastrăacesta este de înaltă 

puritate, de peste 98%, şi cum este ars imediat ce ia contact cu 

aerul, pericolul de autoaprindere şi de explozie este în totalitate 

exclus. Desigur, după omologare şi intrare în producţia de serie, 

fiecare instalaţie va fi însoţită de un manual de utilizare care va fi 

pus la dispoziţia utilizatorului. Ca pentru orice aragaz, de pildă.

Cum poate fi adaptată pe maşini? Presupune, cumva, unele modificări 

ale acesteia? Elimină complet folosirea benzinei sau a motorinei?

Pe automobile, instalaţia noastră înlocuieşte rezervorul de 

combustibil, pe care îl elimină. Motoarele automobilelor dotate cu 

această instalaţie nu mai folosesc nici benzină, nici motorină, nici 

alt carburant, ci numai hidrogenul şi nu necesitămodificări esenţiale.

Totul se rezolvă prin reglajul corespunzător al debitului de hidrogen.

Luând însă în considerare faptul că puterea calorică a hidrogenului 

este mai mare decât a combustibililor clasici, s-ar putea ca în 

perpectivă motoarele cu ardere internă să suporte unele mici 

modificări, menite să le îmbunătăţească randamentul şi durata de 

utilizare. Aceste modificări ar putea fi operate la pistoane şi la 

cilindri, mai precis la camera de ardere, pentru construcţia căreia ar 

putea fi utilizate materiale mai rezistente.

Care este impactul aceste instalaţii asupra industriei petroliere şi 

care este strategia dumneavoastră de a evita ca invenţia pe care aţi 

realizat-o să fie achiziţionată de grupuri de interese care să 

împiedice comercializarea, în ideea de a menţine "dependenţa" de 

combustibilii obţinuţi din hidrocarburi?

Apariţia pe piaţă a hidrogenului nu trebuie să-i sperie nici pe 

deţinătorii de resurse petroliere şi de gaze, nici pe cei care produc 

şi comercializează derivatele acestora ci, dimpotrivă, să-i bucure. 

În 

primul rând, aşa cum susţin specialiştii din domeniu, în circa 30 de 

ani rezervele de hidrocarburi se vor epuiza. Şi ce vor mai face atunci 

producătorii şi cei care comercializeazăderivatele acestora? N-ar fi 

mai bine pentru ei să-şi concentreze încă de pe acum atenţia şi asupra 

hidrogenului, mai ales că tot cam atâta timp îi va fi acestuia necesar 

până să-şi câştige statutul de combustibil principal. 

În al doilea 

rând, trebuie să vă informăm că instalaţia noastră poate să 

producă hidrogen şi din benzină, motorină, bioetanol, reducând consumul 

de carburanţi clasici cu circa 30%, iar poluarea, la zero, obţinând ca 

reziduu carbon de înaltă puritate, care poate fi utilizat la rândul 

lui. Hidrogenul nu este o ameninţare nici pentru petrol, nici pentru 

gazele naturale. Dimpotrivă, va prelungi existenţa în timp a  

rezervelor de hidrocarburi şi va permite utilizarea mai eficientă a 

hidrocarburilor în petrochimie. Practic, hidrogenul va merge braţ la 

braţ cu petrolul şi cu gazele naturale, într-o lume cu poluare din ce

în ce mai redusă, ceea ce va fi în beneficiul tuturor, inclusiv în cel 

al producătorilor de combustibili clasici.

Ce îmi puteţi spune despre demersurile pe care le-aţi realizat către

autorităţi? Care sunt planurile dumneavoastră în ceea ce priveşte 

comercializarea acestei instalaţii?

Sunt conştient de valoarea deosebită a invenţiei mele, atât pe plan 

naţional, cât şi internaţional. Pe mine mă interesează ca de 

avantajele ei să beneficieze, în primul rând, ţara mea. O variantă de 

instalaţie bazată pe principiul mai sus menţionat constituie o temă 

principală din Programele Naţionale de Cercetare, dar la care 

finanţarea a fost sistată, prin măsurile luate de Guvernul României de 

a aloca doar 0,18% din PIB activităţii de cercetare. Tocmai de aceea 

am făcut toate demersurile posibile în această direcţie. Am 

prezentat-o tuturor factorilor de decizie din ţară, Preşedinţiei

României, Ministerului Economiei, Primăriei Capitalei şi 

preşedinţilor unor partide politice de la guvernare sau din opoziţie. 

Probabil că nu  le-a venit să creadă că aşa ceva a putut fi realizat 

la noi, de către noi, şi nu prin alte părţi ale lumii, de către alţii.

Dacă în 1989 România avea un număr de 90.000 de cercetători şi 9.000 

de cereri de invenţie, în anul 2008 numărul acestora a ajuns sub 

9.000, iar cel al cererilor de brevetare a invenţiilor, la doar 900. 

Majoritatea cercetătorilor români  emigranţi 

au succes pe toate meridianele globului, situându-se în elita mondială 

a acestora, ceea ce demonstrează că inventivitatea este una dintre 

trăsăturile de bază ale românilor. Iată de ce în noi, cercetătorii 

români, care dorim să slujim în continuare România, din interior, 

suntem profund afectaţi de măsura aberantă a guvernului Boc, prin care 

acesta a diminuat drastic fondurile de cercetare, expunându-ne, 

practic, la foamete şi la umilinţă, întrucât ei consideră cercetarea 

ca fiind ineficientă.

Opinia specialiştilor

 * Ion Brad, profesor universitar, doctor, biochimist şi membru al 

Academiei Române. 

"Este vorba espre un catalizator anorganic, asociat cu un curent 

electric în cantităţi extraordinar de mici, motiv pentru care costul 

este foarte scăzut în raport cu cheltuiala. Pe de altă parte, 

randamentul caloric este mai mare şi este o treabă fantastică. Cu un 

preţ absolut derizoriu se obţine un combustibil ideal. Amestec de 

oxigen cu hidrogen, care se transformă, prin ardere, în apă.

Fără dioxid de carbon. Astfel, nici nu poluează şi salvează omenirea 

din viitoarea criză de cărbune şi de petrol. Şansele producţiei în 

masă ar trebui să fie absolute, pentru că realizarea sa este 

inegalabilă la nivel mondial. Ca atare, dacă nu se aplică, se va face 

o mare greşeală".

 * Constantin Antohi, profesor la Universitatea Tehnică Gheorghe 

Asachi din Iaşi. 

"Am văzut instalaţia realizată de domnul Radu Marin şi pot spune că 

hidrogenul este energia viitorului, categoric. Acesta va revoluţiona 

tot ceea ce înseamnă energie. Se deosebeşte de tot ceea ce a mai fost 

până acum prin simplitatea execuţiei, al sistemului care pune în 

valoare această energie".

 * Viorica Pârvulescu, cercetător ştiinţific 1, Institutul de 

chimie-fizică al Academiei Române. 

"Eu am făcut analizele gazelor care se obţineau. Şi astfel, vă pot 

spune ce a depins mai mult de mine. În formula aceasta, care este 

acum, rezultatele sunt chiar spectaculoase, în sensul că analizând 

concentraţia de hidrogen care se obţinea, din probele aduse, am 

constatat o puritate mare a hidrogenului. Din punctul meu de vedere, 

aceasta este o chestie extraordinară, pentru că se pot obţine diverse 

alte componente în afara hidrogenului. Comparând cu ceea ce am mai 

văzut prin literatură, capacitatea instalaţiei şi viteza cu care se 

obţine acest hidrogen şi condiţiile de temperatură sunt superioare, în 

sensul că nu se lucrează la temperaturi ridicate şi nu este nevoie de 

un consum energetic semnificativ. Se obţine un hidrogen foarte pur, în 

condiţii de consum energetic nesemnificativ, iar cantitatea cu care se 

obţine cantitatea de hidrogen este foarte mare, astfel că ar fi o 

sursă foarte bună de energie".

 * Ioan Pop, profesor universitar la Universitatea Tehnică din Cluj. 

"Ceea ce s-a realizat pare interesent şi de perspectivă. Am fost la ei

în vară, unde am văzut instalaţia în stadiul ei experimental, şi 

merge. Acum depinde de modul în care se va pune în practică. Eu am 

auzit că pe plan mondial, în acest domeniu, există o invenţie care a 

fost pusă sub secret de peste 20 de ani, pentru cămarile firme nu au 

interes să schimbe tehnologiile. Cred ca fi ceva foarte interesant în 

momentul în care va fi aplicată, mai ales pentru automobilele de oraş. 

Cred că are perspective."

Cine este Radu Marin?

Data şi locul naşterii: iulie, 1958, judeţul Dolj

Studii:

Academia de Ştiinţe Energo informaţionale Moscova (2005-2007) - Doctor 

în ştiinţe juridice.

Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Facultatea de Ştiinţă şi 

Ingineria Alimentelor(2003-prezent) - Doctorand în chimie.

Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Mecanică (2002-2004)

- Doctor în inginerie mecanică.

Universitatea Politehnica, Bucureşti, Facultatea IMTS (2002-2006) - d

octor în inginerie industrială.

Universitatea din Craiova , Facultatea de Mecanică (1978-1983) - Licenţă

Autor: Ana Zidărescu