Despre Radu Marin care a descoperit sau nu combustibilul viitorului....

Pentru a fi impartiali este de dorit sa postez si comentarii contradictorii fata de bomba informationala legata de minunea de combustibila facut din apa...

Stefan Gongu din Bailesti era banuit in anul 2003 de politistii bucuresteni ca a desfasurat activitati ilegale cu alcool, prejudiciind bugetul statului cu 84 de miliarde de lei. De la Bucuresti, Gongu parea unul dintre maharii alcoolului, care actiona pe mina cu arabii irakieni, care se evaporau pe loc cind dogoreau prea tare Finantele publice in cautarea darilor obligatorii catre stat. In acelasi timp, adevaratii magnati ai alcoolului din judetul Dolj, fratii „Tuica“ si celebrul de acum Boerica, se dadeau oameni de afaceri respectabili care, desi nu plateau nimic statului, isi vedeau linistiti de treburi. In urma cu doi ani, cind politistii si mascatii i-au facut o vizita in apartamentul sau din Bailesti, Gongu ar fi trebuit sa fie mindru ca a fost plasat in ierarhia evazionistilor, pentru ca la acea vreme politia era surda si oarba cind venea vorba de afaceri cu alcool. La vizita politistilor bucuresteni, Stefan Gongu a fost nevoit sa raspunda cu o contravizita in arestul politiei, unde oamenilor legii le-au trebuit citeva ore ca sa inteleaga ca Gongu nu era decit ceea ce este si acum, un mare naiv de semnatura caruia au profitat Radu Marin, actionarul unic de la Bere Bailesti, si Florin Cioroianu, director intr-o vreme al fabricii, care l-au aruncat pe amarit in bratele invizibile ale mafiei specializate in facutul si spalatul banilor in alcool, convingindu-l sa semneze o procura prin care era desemnat administrator pentru o luna la SC FRANCHI SRL.

Un comunicat de presa al Politiei Capitalei anunta, in aprilie 2003, ca bailesteanul Stefan Gongu, de 52 de ani, si irakienii Yousif Isaac Helo, de 36 de ani, si Namel Abdrabbo Ahmed Nassar Mahmoud, de 24 de ani, sint cercetati pentru o evaziune fiscala de 84 de miliarde de lei atribuita firmei SC FRANCHI SRL, prin derularea unor afaceri cu alcool rafinat prin punctele de lucru din judetul Dolj. Potrivit sursei citate, reprezentantii firmei au comercializat, in perioada 7 mai 1999-18 februarie 2000, fara sa inregistreze in evidentele contabile, un milion de litri de alcool etilic, prejudiciind statul cu sume uriase. Comunicatul politiei a saltat dintr-o data orasul aproape mort, care era Bailestiul, la rang de teatru al masinatiunilor financiare din domeniul afacerilor cu alcool.

Afaceri prospere pe banii statului

In 1994, fostul inginer mecanic de la Intreprinderea Mecanica Bailesti, Radu Marian, si-a deschis o afacere in localitatea Bailesti. In jurul acesteia au gravitat mai tirziu cele citeva zeci de miliarde de lei frauda fiscala, pe care statul o pune in circa unui amarit pe care nu-l duce capul nici sa gaseasca gara daca-l lasi in mijlocul orasului. Pasionat de inventii si inovatii, Radu s-a hotarit sa faca o fabrica de bere si ceva afaceri cu alcool. Inginerul Radu s-a asociat cu Cooperativa Victoria si cu alti doi-trei bailesteni si a dat drumul afacerii, care a insemnat SC Bere Bailesti. Dupa ce a incercat, fara prea mare succes, sa produca bere, Radu a trecut la productia de alcool rafinat, mult mai profitabila daca nu plateai accize si impozite statului. In tot acest timp avea grija ca o parte din banii pe care-i stringea sa ajunga catre persoane din Bucuresti, care-l girau fara sa stie setea lui de parvenire. Rind pe rind, asociatii lui Radu au plecat din firma pina cind omul a ajuns asociat unic. Cu un autoturism de productie autohtona l-a platit pe ultimul sau asociat, care nu voia sa plece pe degeaba si nici nu se dedulcea la bani negri. Speculind prostia Cooperativei Victoria, inventatorul Radu a reusit, cu ajutorul instantei de judecata, sa treaca in patrimoniul societatii Bere Bailesti o cladire cu care cooperativa venise in asociere, reusind performanta sa stirneasca o confuzie intre un birou (piesa de mobilier) si o cladire pentru birou. Asa a ajuns Marin Radu, din Giurgita, sa devina proprietar pe cladirea care i-a apartinut pe vremuri lui Barbu Stirbei, cel de la care fusese nationalizata. Nu a mai contat faptul ca respectiva cladire a fost intotdeauna a statului si niciodata a cooperativei, care o avea doar in administrare. Ca orice capitalist, o data ramas singur, a incercat sa se extinda. Inginerul Radu a inchiriat o coloana de rafinare a alcoolului de la fostul IAS Dunareni. Cind IAS Dunareni a fost scos la privatizare de Agentia Domeniilor Statului, s-a constatat ca activul inchiriat nu mai putea fi recuperat, pentru ca Radu l-a adaugat, ca si in cazul Cooperativei Victoria, la proprietatea sa. SC Bere Bailesti cumpara alcool brut de la BIOSIN Calafat si de la SC SPIRT BERE Severin (care mai tirziu a intrat in ograda lui Boerica) si-l rafina prin coloanele proprii, dupa care il revindea la diferiti agenti economici din judet, si nu numai.

Dupa multe prostii financiare, Radu a schimbat macazul

Inginer mecanic de meserie, Radu a incercat sa cistige bani dindu-se mare constructor de coloane de rafinat alcool. Cu doi-trei ciocanari, s-a deplasat la Orastie, unde a prostit un intreprinzator, promitindu-i ca-i face pe comanda o coloana moderna de rafinat alcool. Coloanele lui Radu aveau tehnologia anilor 1870, fiind atit de primitive incit era mult mai profitabil sa faci alcool cu cazanelul decit cu coloana inventatorului. Ing. Radu Suma, expertul Finantelor doljene care cunoaste indeaproape tehnologia aplicata de Radu Marin, spune: „Coloanele de la Bailesti aveau o tehnologie la nivelul pionieratului in rafinarea alcoolului. Daca vreti un an de comparatie puteti scrie anul 1870. Erau niste porcarii, iar lui Radu Marin, daca se da specialist in astfel de lucruri, sa-i spuneti ca nu stie ce vorbeste. Nu era nici un fel de tehnologie de ultima ora. Acolo, la Bailesti, am fost de mai multe ori si stiu instalatia pe dinafara. Omul ala nu stiu unde a ajuns acum, dar in nici un caz nu cred ca este ceva in domeniul chimiei, pentru ca de meserie este inginer mecanic“, a spus ing. Suma, unul dintre inspectorii care au sigilat de mai multe ori coloanele de rafinat alcool de la societatea lui Marin Radu. Dupa ce berea pe care a reusit sa o faca in Bailesti n-a avut nici un un fel de succes, Radu s-a reprofilat pe rafinat alcool si fabricat coloane de rafinat alcool. In tot acest timp acumulase datorii la bugetul statului pe care nu mai putea sa le plateasca. Pentru trei miliarde de lei a reusit sa obtina de la Ministerul Finantelor reesalonarea datoriilor. Pentru ca nu a platit nici de aceasta data, a pierdut reesalonarea. Finantele i-au sigilat coloana de rafinat alcool. Pentru o perioada de sase luni, Radu a disparut de la firma si din Bailesti, intorcindu-se in calitate de director al Institutului de Cercetari Macromoleculare Bucuresti. „In spuma Bucurestiului“, cum ii place sa spuna, Radu a intilnit partenerii de afaceri ideali, arabii cu care a venit la brat in Bailesti ca sa dea cu tifla Finantelor locale, stresate de tot felul de reclamatii si sesizari la care inspectorii trebuia sa dea cu subsemnatul.

Vin arabii in Bailesti!

Punindu-si in miscare toti neuronii, Radu, dupa mai multe sigilari si desigilari de coloane de rafinat alcool, a cerut ridicarea sigiliului de pe coloana de rafinat. El a facut dovada ca una dintre cele doua coloane de rafinat alcool a vindut-o societatii FRANCHI SRL din Bucuresti pentru suma de doua miliarde de lei. Proprietarul lui FRANCHI era arabul Ysaac Helo, care s-a facut partener de afaceri cu Radu din Bailesti si care zicea ca a cumparat de la acesta o coloana de rafinat alcool. Dupa o luna, Radu a stornat factura si iar era proprietarul coloanei, dupa care s-a razgindit si iar i-a vindut arabului coloana. In realitate, cele citeva miliarde care s-au plimbat pe hirtie de la Radu la arab nu au fost niciodata evidentiate in contabilitatea societatii Bere Bailesti sau a lui FRANCHI SRL din Bucuresti. Mai mult, FRANCHI isi declarase sediul pe strada Cutezatorii nr. 10 din Bucuresti, sectorul 6, iar in acel sector nici nu exista strada cu pricina. Firma arabului era fantoma, iar Radu stia, pentru ca a verificat acest lucru prin oamenii sai. In momentul in care FRANCHI se juca de-a vindutul si cumparatul coloanei de rafinat alcool cu Bere Bailesti, trebuia retrasa autorizatia de producere si comercializare a alcoolului pe care o dadea atunci, ca si acum, Ministerul Finantelor. Tot Ministerul Finantelor ar fi trebuit sa faca o verificare minima ca sa constate daca arabul avea macar adresa firmei corecta. Ca sa poata sa actioneze in voie, Radu impreuna cu directorul societatii Bere Bailesti si Gongu Stefan, care era muncitor la societatea bailesteana, au mers la notar si au intocmit o procura prin care Gongu Stefan era declarat administrator de catre arabul Helo, pentru o perioada de aproximativ o luna. Adica din 6 aprilie pina pe 15 mai 1999. Pe banda rulanta, FRANCHI SRL a inceput sa achizitioneze alcool brut de la Bere Spirt Drobeta Turnu Severin si BIOSIN Calafat, pe care-l rafina la Bailesti in spatiile lui Radu Marin, ajuns director general la Institutul de cercetare macromoleculara si membrane Bucuresti. Din cadrul acestui institut, o anumita doamna respectabila, Popa, primise mai multe zeci de milioane de lei de la Radu, sub forma de plata a consilierii pe care i-o acorda pentru cercetarile pe care le facea Radu in paralel cu rafinatul alcoolului. Dupa ce a rafinat 50.000 de litri de alcool, pe care l-a achizitionat firma „Luciana“ din Craiova, FRANCHI a disparut din Bailesti. Finantele din oras o tineau una si buna ca Radu trebuie sa plateasca datoria care stat si iar au sigilat coloanele. Dupa arab, a venit la Bailesti o alta firma, KREMLIN, ce parea dupa nume condusa de rusi. Nici pomeneala! Actionarul era o cunostinta mai veche a politistilor, craioveanul Andrei Marius Ionel, care si el s-a pus pe treaba, adica pe rafinat alcool. KREMLIN a intrat la societatea Bere Bailesti promitind Finantelor ca va plati datoria lui Radu, precum si propriile lui datorii. N-a platit nici una, nici alta si dupa citeva luni a disparut si Andrei cu KREMLIN cu tot.

Pe banii statului, Radu si-a cladit o imagine noua

La pozitia sa de director general de institut de cercetare, Radu nu-si mai permitea sa fie deranjat de inspectorii fiscali cu tot felul de amintiri neplacute legate de neplata datoriilor catre bugetul statului, care in anul 2000 ajunsesera la 15 miliarde de lei. Inventatorul director general Radu a hotarit sa mute firma in Sectorul Agricol Ilfov, la Jilava. Noua firma de la Jilava se numea SC PROD MEM SRL si avea un capital majorat de la 100.000 de lei la doua milioane de lei. Intre timp, ca sa nu ramina doar Gongu in rahat, Radu a cesionat toate actiunile fiului surorii sale, care va raspunde de tot ce s-a intimplat. Incercarile celor de la Finante de a recupera suma datorata, au fost zadarnice, deoarece adresa la care ar fi trebuit sa functioneze firma era fictiva. La acea adresa, inspectorii au gasit o femeie care le-a spus ca inchiriase o camera si primise plata chiriei pe un an. Administratia Financiara din Sectorul Agricol Ilfov a trimis apoi la Bailesti o adresa prin care solicita Administratiei Financiare orasenesti sa execute silit punctul de lucru Bailesti pentru a se mai putea recupera ceva din datoria de 15 miliarde de lei. Numai ca, intre timp, multe dintre active disparusera, iar la sediul din Bailesti nu a mai aparut nici un reprezentant al societatii datoare. In lipsa acestuia, Finantele nu puteau nici macar inventaria activele. Dosarul penal intocmit de finante societatii Bere Bailesti ii acuza pe fondatori si administratori de folosirea cu rea-credinta a avansurilor de trezorerie si de alte fapte penale pentru care nu a raspuns nimeni in fata legii.

Dosarul pierdut!

Dupa trei ani de cind Radu Marin se juca de-a soarecele si pisica cu Finantele, in anul 2000 s-a facut un control de fond la Bere Bailesti, in urma caruia s-a inaintat Parchetului de pe linga Judecatoria Bailesti o adresa pentru inceperea urmaririi penale a lui Radu Marin si a altor colaboratori de-ai sai. Adresa avea numarul 3.257 din 24.07.2000. Radu si acolitii sai erau acuzati de inregistrari ilegale de compensari cu furnizori si clienti fara documente justificative. In sprijinul afirmatiilor, Finantele aduceau un proces-verbal de compensare din 20.09.1999 pentru alcool tehnic cu societatea FRANCHI, de 100 de milioane de lei, semnat din partea firmei arabului de Gongu Stefan (care la acea data nu mai avea calitatea de administrator) si directorul Bere Bailesti, Florian Cioroianu. Radu Marian mai era acuzat de folosirea cu rea-credinta a avansurilor spre decontare luate in interes propriu si nereturnate firmei. Marin Radu luase sub forma de avans 223 de milioane de lei, Florin Cioroianu - 278 de milioane de lei, iar Gongu Stefan - 57 de milioane de lei. Parchetul Bailesti si-a declinat competenta in favoarea unuia dintre Parchetele din Craiova, iar de aici n-a mai stiut nimeni de soarta dosarului penal. Probabil ca si acum dosarul zace pe undeva, din moment ce nimeni, niciodata, nu a fost curios sa ceara relatii financiare de la Administratia Finantelor Bailesti.

Fane evazionistul si Radu neprihanitul

Dupa toata nebunia care a plutit in jurul societatii comerciale Bere Bailesti, recent, la Judecatoria Sectorului 6 din Bucuresti, s-a derulat ultima etapa a procesului penal in care Gongu Stefan din Bailesti este complice la evaziunea fiscala facuta de arabii de la SC FRANCHI SRL Bucuresti. Gongu impreuna cu arabii pe care nu i-a mai vazut nimeni din luna mai 1999 trebuie sa plateasca statului 84 de miliarde de lei pentru faptul ca au pus in circulatie un milion de litri de alcool produs de FRANCHI la Bere Bailesti. Fane evazionistul risca o pedeapsa cu inchisoare de pina la zece ani. Evazionistul traieste si acum din ajutorul social al primariei, iar onorariul pe care ar fi trebuit sa-l plateasca unui aparator ales a ramas doar un vis, pentru ca omul batrin, bolnav si la capatul puterii nu mai poate decit sa-l injure cu naduf pe Radu Marian, care l-a bagat la apa. Patronul Radu in care a avut incredere este in continuare director general la Institutul de Cercetari din Bucuresti si usor plictisit a spus: „Ati mai scris si altadata de mine si mi-ati stricat imaginea. Eu sint om cu trei doctorate si nu pot sa stau de vorba despre o chestiune intimplata atit de demult. Plec la Moscova peste citeva zile sa sustin o tema de cercetare si va rog sa nu ma mai intrebati nimic. Daca vreti, putem sa vorbim despre lucrarile mele de cercetare, despre lucrurile pe care le fac eu si care au fost recunoscute de comunitatea stiintifica europeana. Am lucrari premiate la Salonul de la Paris...“. Tapul ispasitor al afacerilor cu alcool din Bailesti a ramas Gongu Stefan, care spune: „Radu m-a nenorocit. Il cunosteam de la SUMA Bailesti, unde era inginer la proiectare si unde nu-l baga nimeni in seama. El a venit cu arabul si m-a dus la notar sa semnez procura aia pentru o luna. Mi-a zis ca nu trebuie decit sa insotesc cisterna cu alcool, ca banii ii iau ei. N-am stiut eu ce dracu faceau ei. El a venit la proces ca martor si s-a dat director la un institut. De fiecare data venea la mine si ma invata ce sa spun la proces. Daca-l auziti, credeti ca e om bun si el e un nenorocit. M-a trimis si pe la VINALCOOL Corabia, unde facea si acolo reparatii la coloanele de rafinat. O data ne-au fugarit unii din Sarmisegetuza prin Craiova, ca avea sa le dea bani si nu le-a mai dat. Asta e escrocul escrocilor. De unde dracu sa ma inhaitez eu cu arabi, cind eu nici n-am gasit gara in Bucuresti, cind m-au dus politistii la anchete!“, a spus Fane din Bailesti, care nici acum nu crede ca va fi condamnat pentru evaziune fiscala de 84 de miliarde de lei.

Multumesc Alin ca existi si pentru comentariul binevenit !