Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

sâmbătă, 13 august 2011

Fetita cu Chibrituri in versiunea moderna Fetita cu Copii


Am intalnit ca si consilier in ultima vreme o poveste care se repeta de prea multe ori ca sa nu o impartasesc si altora: Fetita cu Copii. Numarul variabil de chibrituri, pardon in versiunea moderna copii, care o tin inca neinghetata de frigul ignorantei semenilor ei este undeva intre 1 si 5.
Povestea acestor fetite incepe de mici, dintr-o educatie bolnava provenita de la o societate bolnava. Societatea si familia te invata de mica sa fi buna, cuminte, harnica, gospodina, desteapta ca sa poti deveni o sotie si o mama buna. Si de aici mottoul cu fetitele bune ajung in RAI, fetitele rele ajunge unde vor. Fetitele bune ajung in rai (fie se sinucid, fie ajung la nebuni, fie mai aterizeaza la consilieri) pentru ca nu pot trai cu o versiune a lor in care sa isi permita sa maipuleze lumea si societatea si alte fiinte, ca e pacat. Complet debusolate, ghidate dupa slogane de genul: daca inveti bine si esti inteligenta atunci o sa ai parte de un serviciu onest si bine platit si te vei descurca in viata, ajung adesea sa constate ca desi au  dat ascultare lui Dumnezeu care vorbea prin autoritatea familiei si a bisericii si au invatat foarte bine din frageda pruncie pentru a satisface orgoliile familiilor lor si au ratat distractiile mai si maritandu-se si facand copii asa crestineste, au ajuns adesea sa fie parasite de soti care s-au saturat de programe mentale, de setari de acest gen si au dat bir cu fugitii la femei rele dar libere de constrangeri sociale fara a se mai uita inapoi la copii carora nu le platesc adesea nici infima pensie alimentara cu care femeia ar trebui sa plateasca chirie, intretinere de bloc, manacare, haine, rechizite, taxe scolare sau de gradinite.
Multe dintre ele privesc cu tristete sau dispret spre feti frumosi ca cei care le-au abandonat cu diferenta dintre ei si baietelul de cativa ani pe care il cresc, constand in costul la jucarii. Ei, fetii frumosi, s-au jucat in copilarie de-a pompierii, militienii, soferii, primarii, medicii, salvamarii, de-a mama si de-a tata cu papusi, apoi au crescut si s-au jucat cu fetitele devenite fete de maritat gospodine si destepte de-a mama si de-a tata iar in loc de papusi de plastic, darnica natura, le-a furnizat papusi vii. Intre timp costul la jucariile gen: masinuta, motocicleta, scuter, vaporas, barca, cabana, casa au crescut; au mai crescut si cheltuielile cu mancarea sofisticata, intretinerea, chiria, impozitele, vacantele devenite concedii exotice si mai ales costurile cu papusa vie care scranceste dupa atentie si timp, care solicita in plus de desteptaciunea rationala o inteligenta emotionala, un grad de maturizare care sa provina dintr-o buna cunoastere de sine, dintr-o gestiune a vietii la care sa se adauge prezenta unui cuplu matur care rezoneaza cu ideea de a fi responsabili pentru ei insisi si pentru a furniza unei noi fiinte umane vii o familie, o educatie, un loc in care sa creasca armonios.
Dar intr-o lume cu valori distorsionate fetita devenita femeie adesea batuta apoi parasita de sot ajunge sa isi maltrateze copiii, acele minunate fiinte care in loc sa ii aduca fericirea promisa, adica partea de intelegere cu divinitatea ii aduce lipsuri de toate cele care ar fi fost firesc sa abunde si sa implineasca fericirea de a fii fiinta umana. Adesea se zbate sa supravietuiasca sau se prostitueaza ca sa duca aceasta caruta la care trage ca un cal singur si cu din ce in ce mai putin elan, vazand prostitutia intelectuala a lumii in care traieste.
Se vedea din copilarie sotie, mama, profesionista in ceva care o implinea ca om si femeie, utila societatii si care era o sursa de venit onesta si totusi in lumea care a crescut-o nimanui nu ii pasa decat de propriile jucarii. Copiii rai se descurca de minune din toate punctele de vedere pentru ca ei au avut scoala vietii; in timp ce ei erau aceia de care familia si biserica le pazea pe fetitele cuminti acum ele constata ca un fel de trezire din spalarea de creier ca fetitele rele s-au jucat cu focul si au facut avorturi, au fumat, au baut, au fost pe munti si in discoteci, s-au distrat, au fost la mare si in strainatate cu barbati mult mai in varsta ca ele, au profitat din plin de viata, au copii pe care ii pot duce oricand oriunde, au masini, case, mancare, haine, barci, motociclete si alte jucarii in timp ce ele se intreaba din ce vor plati chiria, din ce vor da mancare la copiii, cat ai dureaza agonia sufleteasca a copiilor lor care vad ca ei nu au nimic din ce isi permit alti copii, si sufera in tacere, si isi urasc mamele care i-au adus pe lume in familii de sarantoci si se urasc pe si si se invinovatesc pentru tatal care le-a parasit pentru alte femei, poate pentru un timp si pentru alti copii.

Intr-o lume a abundentei copiii lumii a treia si multi dintre copiii nostri, ai aparentei lumi civilizate, sufera de foame; de foamea de alimente, de foamea de atentie si dragoste, de foamea de atingere umana, de foamea de a fi acceptati pentru ceea ce sunt asa cum ar alege ei sa fie nu asa cum se asteapta lumea de la ei sa fie ca sa corespunda; Cand oamenii nu mai au timp nici pentru ei insisi si li se cere sa dea din timpul lor unor fiinte plapande pe care le-au adus pe lume din frica de a nu pacatui (care de fapt asigura perpetuarea speciei mai mult decat perpetuarea individului), care prin adaptare la realitatea sociala devin mici vampiri si inca ne mai miram ca unele femei isi arunca copiii la tomberoane, ii injunghie cand le cer de mancare, ii privesc ca pe un obstacol in calea fericirii lor, ii vand, ii abandoneaza, ii folosesc ca animale de munca pentru a produce ceea ce ei prin munca cinstita nu pot obtine cat obtin copii lor din cersit, prostitutie, munci necalificate.
Ne-am rafinat societatea si ne-am alienat sufletele; ma intreb ce spirit tulburat bantuie umanitatea facandu-i pe unii sa caute linistea, impacarea, acceptarea, iertarea, blandetea, bunatatea, armonia departe de lumea dezlantuita a iluziilor; dorintele noastre sunt atat de adanc intiparite in noi incat abia daca cineva ar reusi sa ne spele creierele complet ar putea sa ne vindece sufletele ca si cum ai scrie ceva nou pe un windows reinstalat; o noua viata, o noua identitate, in-divizbila a lui ca UNU in mai multe corpuri.
Una dintre explicatiile pentru care Povestea Fetitei cu Chibrituri ne impacteaza pe unii este dresajul de a fi sensibilizati de mici la suferintele copiilor, la moarte prematura a unor copii care inca nu au inteles viata in care au venit sa se joace de-a oamenii.
Iluzia fericirii tradusa prin semnale biochimice, electromagnetice ne face capabili de mari realizari, iar iluzia depresiei, a nefericirii la fel tradusa in senzatii fizice din semnale biochimice ne face in baza unui dresaj anterior sa ne dorim ca sistemul corp-minte sa nu mai functioneze pentru ca atunci cand functioneaza debiteaza suferinta fiindca nu avem cunoasterea necesara sa iesim din cercul ei vicios ce se autointretine la nesfarsit daca nu ar interveni ceva, aparent accidental care sa destabilizeze si fericirea iluyorie si temporara si depresia permitand trecerea din faza maniacala in faza depresiva si invers.
O lume nebuna, nebuna, nebuna; o psihoza in masa care si-a condamnat la ignoranta propriul consilier si care il cauta bezmetica acolo unde nu este: in afara sa. Atunci cand cautam inauntru, cand cerem raspunsuri cu adevarat la CINE SUNT si ce naiba fac cu dresajele de care nu pot scapa singur ca se tin scai de individ ne dam seama ca desi aparent stim atatea despre lume de fapt, in Realitate NU STIM NIMIC! De ce? Pentru ca REALUL nu poate fi cunoscut indiferent cat ne-am stradui cu mintea nu il vom cuprinde, nu se poate, nu asa; ceea ce putem accesa prin cunoastere sunt carje care sa ne mentina functionali intr-o iluzie numita viata in forma umana.
Fetita cu copii ca si fetita cu chibrituri nu intelege nimic despre simbolismul craciunului decat ceea ce putinele memorii ii spun despre mama ei si buncica, despre mirosul de prajituri si mancare calda din casele bogatilor, care nu cred saraciei lucii a celor de pe spinarea (lipsa de verticalitate constienta ce duce la ignoranta) carora s-au imbogatit material si au saracit sufleteste si au aroganta de a fi ignoranti deliberat fata de mizeria prin care semenii lor cu drepturi egale de oameni trec. Dar asta nu este decat legea junglei mult mai rafinata, in care cel mai puternic decide, conduce, detine, dispune... Daca ne-am imaginat vreo clipa ca ar exista democratie ne inselam intrucat nici casele noastre nu sunt ale noastre decat atata timp cat putem plati impozitele si taxele, si intretinerea, iar daca nu mai putem la un moment dat vine executorul si iti comunica faptul ca locuinta ta nu mai este a ta, de fapt iti face un dus rece aratandu-ti adevarul care era acolo de la inceput ca nici casa nu este a ta la fel cum nici mintea, nici corpul nu prea sunt ale tale ca odata ce te trezesti lumea te face nebun iar corpul ti-l plaseaza in ospicii ca sa iti vina mintea la cap...
Fetita cu copii este nefericita si daca are un singur copil si daca are mai multi copii, si daca are sot si bani si casa si avion si masini si servici deoarece programele instalate de societate si de natura prin dezvoltarea corpului si mintii umane in decursul timpului nu pot face fata la nivelul de placere la care poate fi expusa omenirea si atunci pentru a echilibra balanta apare frica, nefericirea.
Singuri pe lume, auto-divizati ne temem sa vorbim despre noi ca si asta ne-a fost interzis ca fiind pacat si rusine si in singuratatea noastra ne sinucidem anihiland singura forta a INTREGULUI  de a vindeca sistemul. Impreuna suntem invincibili, singuri suntem in deriva indreptandu-ne vertiginos spre anihilare.
DIVIDE ET IMPERA - dezbina si cucereste este unda de flux careia lumea actuala i se supune. Indivizi singulari se lupta sa supravietuiasca, in timp ce masele si grupurile evolueaza.
Cum sa ajuti oameni lipsiti de perspectiva, mai ales cand au devenit deja buni observatori ai ignorantei semenilor lor fata de ei; din atata suferinta s-au nascut povesti ca si cea a fetitei cu chibrituri menite sa aduca un plus de atentie si responsabilitate sociala a noastra pentru semenii nostri. Vindecarea ignorantei este doar prin violenta suferintei personale.
Copii care cresc fara parinti si fara afectiune in case si familii mai oropsiti decat orfanii din orfelinate unde primesc ajutoare si asistenta, mame care iau copii din orfelinate unde alte mame isi dau copii pentru ca statul si societatea lor nu le da nici pe departe atata sa isi creasca propriul copil sau copii pentru care trebuie sa munceasca singura adesea si de fapt ea stie ca nevoia copilului este de fiinta si corpul mamei, de prezenta ei nu doar de banii ei. Copii fara o istorie personala pe care cineva sa le-o faca accesibila, copii tristi si copii violenti, copii frustrati si copii nemangaiati; unii au o familie cu de toate si se bucura ca nu sunt ca cei care nu au si cauta in gunoaie pentru ca ignorantii isi permit haine de firma si copii lor fac nazuri la mancare, au case atat de mari incat 3 oameni au nevoie de trei etaje si li se pare prea putin ca sa le incapa egoul in timp ce altii ar trebui sa incapa inghesiuti in cativa metri patrati, fara utilitati si fara speranta de mai bine.
Vad din ce in ce mai des lipsa de speranta, frica celor care au de a nu da ca sa nu ajunga ca cel care nu are si sa nu isi mai poata satisface damblalele, poftele interminabile ale mintii. Inima nu are pofte; inima este prezenta clipa de clipa si actioneaza ca ea VEDE REALITATEA si atunci ii face pe unii nu doar sa mai cumpere din cand in cand chibrite de la copii necajiti ci in loc de o masina de 50 mii de euro sa se foloseasca de una de 3 si de ceilalti bani sa construiasca 2-3 case de lemn oamenilor fara adapost. Dar ignorantul vrea una de 55 si se multumeste cu cea de 50 ca mai mult nu are sa sparga gura targului si pentru care nu mai are nici de casco si nici sa mai respire el si neamul lui pentru cativa zeci de ani buni. Cursa sobolanului presupune intrarea bogatului si ignorantului in credite, rate la casa, masina, achizitionarea de jucarii scumpe ca barca, avion si alte iluzii frumoase de care ajung sa creda ca au nevoie desi de fapt daca nu le-ar cumpara nu ar pati nimic insa daca saracia continua unii mor si ignorantul spune ce pot eu sa fac daca sunt mai destept si trag banii la mine; reabilitarea unor familii este importanta dar nu modifica de fel cauza care este atitudinea gresita fata de sine si de viata si de semenii nostri, somul ignorantei din educatia noastra pe care o numesc dresaj social spre egoism si individualism, separatism si slabiciune in loc de uniune si putere
Am putea fi fericiti? Doar daca am deveni constienti si am fi ajutati sa ne maturizam emotiile deschizandu-ne ochii fata de realitatea asa cum este ea nu asa cum am vrea noi sa credem ca este cand avem capul ascuns in nisip ca strutul care nu stie ca leul ii vede fundul mare sau dupa ochelari cu lentile negre si geamuri fumurii.
Pana atunci in jurul nostru acesti prieteni necunoscuti pe care ii numim straini si carora nu le-am dat sansa de a deveni oameni prieteni cu noi continua sa moara, lumini care se sting, chibrituri de care nu ii pasa nimanui, copii ai unor necunoscuti amarati ai sortii pentru care noi nu alegem sa ne simtim vinovati doar pentru ca suntem binecuvantati de o soarta buna. Vinovatie, soarta, binecuvantare sunt doar perceptii, pentru ca ei, cei care mor sunt mai binecuvantati ca scapa din cursa sobolanului ignorant si prins pe viata in labirint si fara firul de par de aur Ariadnei care sa il scoata la lumina Adevarului.
Viata plina de dorinte inseamna nefericire si suferinta; moartea este eliberarea temporara de iluzie si durere; adevarata Eliberare de nevoia de a muri vine din REAL, asa cum este nu asa cum am fost dresati sa credem ca este Viata, o agonie de frica Mortii inevitabile.
Cand moare copilul din noi suntem morti ambulanti, cadavre lipsite de viata. Copiii daca ar fi liberi sa aleaga nu ar lasa un alt copil sa moara de foame, de singuratate, de frica deoarece cand ei au instinctele de supravietuire bine imprimate si constiinta faptului ca SINGUR nu se poate descurca, de aceea a unora ca acestia este imparatia cerurilor.
Copilul din mine copilului din voi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu