Energia sexuala este primul impuls pe care l-am primit fiecare dintre cei care suntem si am fost si vor fi vreodata pe pamant... a fost nevoie ca parintii, mama si tata sa puna la comun energie, celule, informatie, pentru ca noi sa venim pe lume.
Multa vreme am crezut si eu ca trebuie sa ai un antrenament sustinut prin care sa dobandesti un autocontrol al energiei sexuale pentru a fi deplin sanatos, evident scolita in diverse grupuri care se ocupau de autocunoastere, spiritualitate...
Desi aveam un control foarte bun la nivelul energiei erotice totusi m-am imbolnavit pana in punctul in care mai primisem cateva zile de trait.
Cum a fost posibil sa fii pe moarte si sa ai control al energiei sexuale?
Simplu.
Generam energie sexuala puternica in relatia cu sotul. La inceput o foloseam frumos, cresteam impreuna, invatam unul de la altul din experientele de viata, apoi cand am stagnat fiecare in munca cu noi insine, am ajuns sa folosim energia sexuala in mod distructiv, iar calitatea vietii noastre erotice s-a dus de rapa.
Cum?
Avand multa energie, cand s-au intalnit programele mele genetice si de pornire din mediul intrauterin si social prin care am trecut pana ne am intalnit cu programele lui, am inceput treptat sa avem lupte de putere folosind energianpana am epuizat-o.
Incrangaturi de retele de convingeri limitative, intalniri intre nenumarate autoritati care vorbeau intre noi si pe care le asumasem cu noi insine, incercand fiecare sa ii arate celuilalt, in felul lui personal, ca versiunea mea este mai valabila decat a ta :)))
De la ce mancam, cand, cat, cum, unde, la pomul de Craciun daca taiem sau nu copaci? Sa crestem sau nu animale in casa si facem spatiul de locuit sa miroase sau nu a menajerie... cum crestem copiii? care din prietenele mei sunt sau nu bineveniti acasa si cat de des... ce job am voie sa am, ce e ok si ce nu... acuzatii... frici... nevoi necomunicate armonios au dus treptat la intrarea mea intr-un cerc vicios in care ma afundam din ce in ce mai tare.
Am realizat cat de putin ne iubeam de fapt fiindca nu poti iubi pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine. Am sters pe jos cu imaginea celuilalt din capul nostru, fiecare in mod personal. Proiectam asupra lui si el asupra mea ceea ce nu integrasem din programarile nostre de catre altii.
Constient sau inconstient, el a inceput sa isi dea energia sexuala pe dinafara, eu nu puteam sa depasesc perfectionismul si loialitatea fata de tot ce invatasem si consideram a fi litera de lege.
Am inceput sa accept sa facem "dragoste" fara sa simt si asta a dus la epuizare si in final am incetat sa mai facem asta din momentul in care mi-am dat seama ca nu ma mai intereseaza nimic din ce stiam despre energia sexuala si despre toate energiile si informatiile pe care le crescusem impreuna.
Aruncam la gunoi tot, odata cu imaginea lui, fiindca am ales inconstient sa ma simt emotional tradata, mintita, jignita, dispretuita, acuzata pe nedrept, folosita si apoi am generat furie, frustrare, ura, neputinta, nerabdare, neincredere, disperare, tristete, mahnire, etc
Aceste emotii evident ca nu au ramas fara raspuns organic la cata energie sexuala nesublimata aveam: am dat in constipatie cronica, alternata cu diaree, dureri de burta constante, balonare, alergii cu soc anafilactic, care se repetau atat de des incat umblam la mine cu fiole pregatite ca in 5 minute faceam edem glotic si nu mai puteam respira, dincolo de faptul ca mi se unfla toata fata si abia apucam sa rup o fiola sa trag din ea in seringa si sa imi injectez continutul...
Nu ma invatase nimeni sa ii fiu recunoscatoare nundoar lui ci si oricarui om care imi poate declansa emotii negative, ca imi arata ce zace in mine si ce alegeri constiente detasate pot sa iau, iar daca nu ma descurc sa pot cere sfatul cuiva fara sa simt ca trebuie sa ma descurc singura in orice situatie ca sa nu rada altii sau sa se sperie de ce se petrece cu mine...
Nu ne invata nimeni sa cautam solutii si in afara noastra si sa vorbim despre probleme noastre.
Tarziu am inteles ca o droaie de strabuni geniali, plini de traume, furnizori extraordinari de scenarii inconstiente de viata, au transmis geneticii mele, niste programe speciale, si eu sunt un automat prin care emotiile lor se manifesta in lumea fizica: "nu stiti ce strabuni nebuni bat copiii vostrii cu mana voastra" A. Boca
Am lucrat cu mine sa inteleg si sa accept si sa integrez faptul ca tot ce se petrece cu mine e desavarsit. Ca am avut nevoie de fiecare experienta sa constat ca sunt capabila sa debitez aspecte pe care nu as fi crezut ca le voi manifesta vreodata.
Asta am vazut ca la fel faceau toti oamenii: reprimau, barfeau, acuzau, loveau in ei sau in ceilalti ca niste automate de cafea.
Am realizat ca fara aceste experiente nu eram ceea ce sunt acum. Am avut revelatia ca nu toti oameni care se putrau ca mine sau ca el sau ca parintii mei sau ca ai lui, sau ca toti oamenii de pe planeta au avut parte de aceleasi experiente.
... nu toti au fost batuti, doar unii... nu toti au fost violati, doar unii... nu toti au fost jigniti, doar unii... nu toti au fost crescuti sa fie perfectionisti, doar unii... nu toti au avut parinti alcoolici, doar unii... nuq toti au fost saraci lipiti, doar unii... nu toti au fost abandonati la orfelinat sau pe strada, doar unii...
Fiecare a avut parte de filmul lui. Si totusi, de ce, marea majoritate manifestam aceleasi egouri, aceleasi emotii ne tarasc prin viata pe oamant inconstienti si ignoranti, in deplina suferinta, tanjund dupa iubire, fericire, bucurie din alta parte...
Fiindca cei dinaintea noastra, cei mai multi nu au stiut ca emotiile grele duc la boala, iar iesirea din boala este posibila prin emanarea de emotii opuse celor grele.
Insa totul este nevoie sa inceapa cu noi insine. Putem vedea modele de oameni, insa noi suntem cei care o punem in practica.
Cand? Cum?
La momentul potrivit, cand planul divin se manifesta prin noi. La unii dintr-odata si ramane pentru totdeauna intruparea luminii si libertatii, la altii cu picatura si la altii deloc.
Atunci cand nu am avut incredere putem invata sa punem incredere, e un proces cel mai adesea nu se face peste noapte, dar asta ne da ceva de facut pe lumea asta.
Daca toti am fi ingerasi si am gandi doar din stare de compasiune si bunatate si implinire si constiinta desavarsirii, viata pe pamant nu ar mai avea un sens de scolarizare a sufletelor fiintelor :)
Am revenit la energia sexuala si la constientizarea ei, dupa ce am primit ca verdict medical, cateva zile de trait avand ocluzie intestinala prin obstructie tumorala.
Avusesem o educatie sexuala buna inainte sa fiu cu el.
In fiinta mea relatia noastra se incheiase, o elibereasem de toate filmele pe care le proiectasem pe ea, dar l-am aruncat si pe el odata cu abandonarea viselor care ne priveau pe amanadoi.
Varsta emotionala atunci? 7 anisori. Mi-am luat jucariile si copii si am plecat. Nu aveam instrumentele sa fac fata vietii noastre fara acele vise inflexibile despte romantism si iubire si bucurie si tandrete.
Am invatat sa imi dau ceea ce asteptasem toata viata de la altcineva, si inca mai descopar aspecte pe care le am agatate de altcineva, foarte rare, dar ma mai prind de cate un aspect pe care il avusesem mereu sub ochi, dar nu il vedeam.
Mi-am cumparat flori, mi-am construit siguranta in mine, am luat la purecat toate fiintele pe care le-am intalnit in viata aceasta, toate amintirile de la cap la coada, de la coada la cap, cu toate aspectele...
... le-am alchimizat pana cand am putut sa le fiu deplin recunoscatoare ca au facut parte din viata mea si mi-au permis prin prezenta lor sa ma oglindesc, diferit decat ar fi vrut vreo autoritate din genetica mea, insa in cel mai desavarsit mod.
M-am indragostit de mine si de TOATE FIINTELE care pot exista doar in constiinta mea. Fara mine lumea asa cum o percep eu nu exista. Asta e valabil pentru fiecare faptura, unica si irepetabila, care serveste celorlalti oglinzi perfecte.
Energia sexuala se trezeste intai in noi insine si dupa ce vindecam in noi aspecte emotionale cate putem gasi, abia apoi ar fi de dorit sa intram in relatii de cuplu, unde apar variabile noi si deci noi furtuni.
Insa mi-am dat seama ca viata ne poarta pasii pe fiecare prin intersectii de drumuri si vieti in care sa ajungem sa ne trezim la momentul potrivit aceasta energie si iubirea si atunci este posibila o vindecare profunda.
Daca nu avem energie sexuala ca o epuizam sau nu o avem din programul de pornire ca nu o aveau nici parintii este nevoie sa o cultivam si pentru aceasta exista destule scoli. Daca nu ai aceasta energie nu prea faci nimic in viata si te cam traieste viata cu programele ei si parcursul e spre boala si moarte.
Dar nici asta nu e de rau, fiindca totul face parte dintr-un divin program scoala...
Capacitatea, flerul si rabdarea de a pune in cuvinte aceste experiente au aceeasi valoare ca revelatia propriei descoperiri prin care trec unii dintre noi. Cred, ca pe masura ce evoluam, o sa realizam ca este nevoie de a crea, simula sau intreprinde experiente si trairi cu incarcatura emotionala aproape incontrolabila si asta doar pentru a starni si declansa programul de autocunoastere.
RăspundețiȘtergere