Frica ucide ! Experiment pe condamnati la moarte...

“ Intr-un stat in care legea stipula faptul ca spanzuratoarea este un mijloc de a pune in aplicare condamnarile la moarte, un grup de doctori a gasit oportunitatea unui test neobisnuit. Familiei unui prizonier care astepta executia i s-a oferit o compensatie generoasa in schimbul ajutorului acestuia in cadrul unui experiment stiintific: sa fie de accord ca executia lui sa nu se faca prin spanzurare. I s-a explicat ca va avea o moarte fara dureri prin sangerare chirurgicala, pierzandu-si constiinta in mod treptat si apoi alunecand spre somnul final. S-au facut aranjamente la spitalul inchisorii si prizonierul a fost pus pe o masa de operatii intr-o pozitie din care nu putea vedea procedurile ce i se aplicau. In aceasta pozitie au fost facute zgarieturi superficiale pe arterele din bratele sale si s-a dat drumul la apa calda pentru a simula sangele care ar fi trebuit sa curga pe brate, facand un zgomot de picurare in galeti plasate pe de o parte si de alta a pacientului. Pacientul simtind si auzind “sangele” care se scurgea din el, a devenit tot mai slabit, a intrat in coma si, in cele din urma a murit, fara sa piarda nici o picatura de sange. In acest caz, nivelul constient a fost inselat atat de puternic incat nu a avut nici un obstacol in a tari subconstientul dupa el.
Toate acestea conduc spre sustinerea afirmatiei facute deseori conform careia subconstientul este o completare puternica din interiorul nostru, gata de a furniza o energie surprinzatoare si, in unele cazuri, intelepciune superioara, atunci cand este declansat printr-o motivatie puternica care ajunge in nivelele constiente. Faptul ca acest mecanism puternic tinde sa aduca in actualitate orice crede si ii furnizeaza mintea constienta, este un instrument care poate lucra in ambele directii. Imagini ale unor esecuri, boli sau chiar moarte, ca in cazul prizonierului condamnat la moarte, vor produce efecte corespunzatoare cu rezultate pline de forta. Si invers, imagini ale sanatatii si succesului, mentinute cu claritate si sperante in mintea superioara, vor obtine rezultate positive de la acest aliat puternic din interiorul nostru. “ (Emilio Guzman)

MULTUMIM FLORIN pentru material si ca EXISTI !

Caz: cancer hepatic, tumoare unica de 16 cm disparuta complet

Barbat, 55 ani, dreptaci, tumoare unica hepatica

Il trimite la mine un prieten, lucrez cu el, merge acasa ii dispare complet tumoarea dupa 4 luni, iar dupa inca 6 saptamani de la disparitia tumorii face stop cardio-respirator si moare.

Conflictul era ca avea un baiat care bea alcool pana cadea in santuri si statea nemancat zile in sir. Pacientul, tatal baiatului care avea si el 30 de ani deja, era medic veterinar.

Il intreb pe cine a hranit sau vrea sa hraneasca sa nu moara de foame si imi spune pe nimeni. Vesnica replica initiala. Nu exista asa ceva in viata mea perfecta :))

Cum spui tu dar hai sa vedem cum arata familia ta. Ai parinti?
Nu.
Cum au murit parintii tai?
De batranete, fara chinuiala.
Pare ok pana aici...
Nevasta ai? Nu ca a murit si ea in accident cand baiatul avea 20 de ani.
Adica acum 10 ani... Chiar in accident sau s-a chinuit dupa accident un timp?
Brusc, in accident.
Ati avut dupa perioade fara bani si nu ai avut ce da copiilor de mancare.
Nu.
Ce lucreaza baiatul tau? Ii pica fata... capul in pamant...
Lucreaza ocazional la cate un job...
Duce lipsa de bani, il cearta nevasta ca nu produce bani destui si moare de foame... zi ce-i acolo in familia si viata lui!
Nu are familie ca bea tot ce produce si cade in santuri si trebuie sa il caut ore in sir...
Locuoeste cu tine?
Nu.
De ce il cauti? Nu se trezeste si merge acasa?
Nu merge acasa si sta zile in sir nemancat si ultima data l-am recuperat in coma si inanitie de la urgente... abia soptit
Si ce faci tu in fiecare zi ca sa sti ca e bine totul cu el?
Il sun sa vad pe unde e si daca a mancat, iar daca nu raspunde incep sa il caut pe la prieteni, cunoscuti, am numerele de la toate barurile din oras si de la toti prietenii lui...
Cat de des bea?
De cate ori are bani pana uita de el...
Si cand il gasesti in coma alcoolica ce faci cu el?
Ii pun perfuzii si apoi ii dau sa manance cand se trezeste.
Ai incercat sa il duci la un psiholog?
Nu, ca nu e nebun, e doar alcoolic...
De nebuni se ocupa psihiatrii, de oameni care vor sa isi optimizeze viata se ocupa psihologii :)
... Iar daca isi pune viata in pericol poate fi ajutat sa isi rezolve cauzele pentru care bea, sa invete sa nu te mai sperie si pe tine, sa constientizeze consecintele comportamentelor lui, sa inteleaga ca nu e singur pe lume si cand are nevoie de atentia ta o poate primi altfel decat sa petreci zile in sir langa el sperand ca se trezeste din coma si de data asta... fericit ca nu l-a lovit vreo masina sau ca nu a dat cu capul de ceva in caderea prin santuri si ca nu l-a talharit cineva...
Are motive ficatul tau sa produca enzime sa il salveze de la moarte prin infometare pe fiul tau? Stai de vb cu ficatul tau ca produce degeaba enzime pentu baiatul tau, ca nu ai cum sa i le transferi lui, ca nu este vorba despre tine, nu il poti ajuta asa... Spune-i ficatului si creierului constient, sa ajunga in subconstient, intelegerea ca fiul tau are nevoie de tine sa il asisti pana se vindeca de bautura sau invata sa se gestioneze singur si ca exista solutii eficiente, altele decat sa produca in ficatul tau degeaba enzime.
Nu iti serveste la nimic sa fii furios pe el si pe tine ca nu esti un tata bun, ca nu l-ai crescut cum trebuie dupa moartea mamei lui, si nici sa te temi pentru viata lui, ca ar putea muri prin infometare.
600milioane de celule mor in foecare secunda si tot atatea se nasc pe secunda, regenerate.
Dar la tine cum se nasc celulele?
Amprentate de ce frica si emotii?
Cum se structureaza corpul tau in functie de emotiile tale?
Ce mesaje da subconstientul creierului si ficatului tau de acum inainte?
Cum poti deocamdata sa faci eventual acelasi lucru, de a il culege de pe drumuri, sti deja ritualul pana la o noua versiune, insa cu alta atitudine?
Poti sa te distrezi facand asta? Oricum o faci de 10 ani! Tu esti impacat cu moartea sotiei? Mai ai resentimente fata de cel care a accidentat-o?
Nu am resentimente si furie, ca a murit si acela in accident.
Mai este vreun motiv pentru care ficatul tau sufera aceasta transformare acum?
Nu. Ii propun psiholog, merg cu el daca e nevoie, sau daca nu vrea invat eu sa fiu consilier pentru el si sa vorbesc cu el cat e in coma si sa ii spun ce simt si ce am pe suflet si ce imi doresc pentru el.
Dupa prima coma a copilului tata face pentru baiat "vorbitul in somn", ii spune ce simte de atati ani, ce i-ar place sa faca baiatul, inclusiv sa petreaca timp de calitate cu el, iar baiatul s-a angajat a doua zi si pana la moartea tatalui avea acelasi serviciu si il are si azi :) dupa 5 ani...

Prietenul meu e tare suparat nu intelege de ce a trebuit prietenul lui sa moara, mai ales ca nu a murit chinuit de cancerul hepatic ci aparent aiurea de un stop cardio-respirator.

Eu am zambit cand mi-a spus. De fapt omul venise la mine sa invete sa il ajute pe fiu sa se puna pe picioare, sa scape de bautura in exces, sa investe sa se gestioneze pe el emotional si sa schimbe moartea prin suferinta, neputinta data de cancerul hepatic cu cea rapida, fara suferinta, impacat si fara urmari asupra vietii fiului care ii urma povestilor tatalui a integrat fenomenul mortii ca si ceva firesc.

Tot ce vindecati in voi se vindeca in copiii si strabunii familiei voastre...

Merge prietenul meu, suparat pe mine fiindca se astepta sa fiu Vrajitoarea Samantha si sa anticipez si ca prietenul lui va face stopul respirator si sa fac cumva sa nu mai moara, si se duce la duhovnic ca nu scapa de supararea pe mine si pe Dumnezeu.

Ii povesteste duhovnicului toata distractia de mai sus si duhovnicul incepe sa rada in hohote de el.

Stupefiat prietenul meu nu intelege de ce sa rada duhovnicul de ceva atat de grav: ca eu nu am fost pe faza asa cum spera el, ca un om a murit...

Ce-i de ras?

Tu nu vezi ca prietenul tau a iesit din lumea asta la momentul potrivit in felul potrivit si prietena ta l-a ajutat sa o faca fara sa se chinuie si ca nu era treaba ei sa il scape de ceva pe care Dumnezeu il planuise pentru el, trecerea dincolo la momentul Lui.

Ma intalnesc dupa cativa ani cu prietenul meu si spasit vine sa isi ceara scuze. I-am zis ca nu are de ce sa isi ceara scuze ca eu nu cred ca in lumea aceasta poti face ceva gresit, doar ca beneficiezi de emanatiile mintii tale, ca a fost in capul lui toata dramoteca, si ca ma bucur ca a ajuns in pace si liniste cu constiinta lui.

Mie imi e la fel de drag si daca ma ura si daca ma aprecia, oricum e filmul lui...

Era furios ac el nu putea vedea moartea cu aceeasi usurinta ca si noi, ca avea atasamente fata de oameni, ca el il impiedicau sa fie liber in raport cu ei, ca facea compromisuri sa fie bine...

Am ajuns sa ne percepem ca fiind buni prieteni, cu vedere similara din ambele directii, in raport cu notiunea de a fi prieteni :)

Moartea face parte din Jocul Vietii si frica de intalnirea cu ea este exact ceea ce ne impiedica sa ne traim vietile fiind morti inainte de vremea trecerii dincolo: "lasati mortii sa isi ingroape mortii"...

Viii cu viii...

Multumim Dr Hamer! Esti un mare geniu!

(Ca noi toti ceilalti, doar genii, cand incepem sa ne constientizam si sa ne traim genialitatea, sa o punem in practica, sa ne jucam cu ea...)

Sa ai o zi intreaga in fiecare zi!

Multumesc ca Existi!

Te Iubesc!

Caz Endometrioza: cautarea povestii si odata ce sunt aduse in constiinta, apare linistea, iar corpul incepe sa se vindece

Noi suntem rezultatul a ceea ce ni s-a spus despre noi. Tu esti fetita (sau baiat). Noi suntem crestini... Tot ce stim despre noi ne-au spus altii, iar lor li s-a spus la randul lor Cine Sunt Ei.

Povestile noastre despre cine avem voie sa fim si cum sa ne comportam ca sa fim validati sunt resimtite de fiecare in felul in care ii permit apartinatorii.

Pe langa povestea "personala" ne mai circula pe vene stocate in ADN dramele prin care au trecut strabunii. Cei din neamul nostru care au trait inaintea noastra ne-au transmis prin gene si felul in care sunt citite, adaptarea lor la realitate. Fricile lor si limitele lor le purtam in noi in egala masura.

Adesea noi suntem solutia la problemele lor nerezolvate, la fricile lor. Creierul cand nu face fata realitatii descarca problema in subconstient si se va duce la urmasi sa o rezolve ei.

Tata spunea ca atunci cand esti bolnav nu e intotdeauna datorita pavstelor personale si ca bolile noastre sunt solutia in corpul nostru pentru probleme stramosesti.

Nu prea era de acord sa platesc oalele sparte ale nimanui. Asa ca am pus versiunea lui la pastrare si mi-am propus sa ma ocup de viata mea pe care sa o traiesc responsabil :)

Am revenit la influentele din ADN dupa primul divort cand mi-am dorit sa inteleg de ce nu am putut trai fericiti pana la adanci batraneti... Am cautat in arborele meu genealogic toate ciclicitatile pe care le-am putut gasi timp de 7 ani.

Femeie, 39 ani, dreptace, endometrioza stg, aparent imprastiat in micul bazin

Conflictele posibile sunt legate de faptul ca vreau sa plec de acasa, casa mea e in alta parte, nu ma simt iubita si validata pentru ce sunt acasa la parintii mei, nu imi pot naste copilul in acest loc, nu cred ca partenerul e tata bun pentru copil ca nu e ok nici cu mine, nu vreau un copil cu acrst barbat, dar vreau un copil.

De pe arborele genealogic conflictele pot fi din registrele: mama nu a puut avea copil decat foarte greu in perceptia ei, e mai bine sa fi crescut de o alta mama intr-o alta casa sau familie, alte mame sunt mai potrivite pentru a avea un viitor bun sau o sansa in viata, pentru a imi optimiza sansele de supravietuire e nevoie sa imi fac cuib in alt loc.

Gilbert spune si de amintirea unor avorturi, pierderi de sarcina, adoptii.

Situatia noastra:
Copil singur la parinti care s-au caatorit cand mama avea 23vde ani, iar familiile ii tot pistonau sa faca copii si ii intrebau daca au ceva probleme ca pana la 25 de ani, adica 2 ani de la casatorie, nu au livrat nepoti. La 26 ani ai mamei se naste cu dificultate aceasta fetita, femeia de azi cu endometrioza.

Fiind singurul copil are parinti autoritari carora nu poate sa le povesteasca despre emotiile ei astfel incat sa fie si ascultata. Mama ei gateste foarte bine si foarte mult si o indoapa. La 14 ani este dolofana si se compara cu colegele slabute pe care mamele nu le indoapa, carora nu li se gateste si care nu sunt poate la fel de pofticioase.

De aici prima drama: sunt plinuta, nu se uita la mine baietii ci doar la fetele slabe care nu sunt indopate si am nevoie de o alta casa, alta mama ca sa pot fi atragatoare pentru un baiat.

Se intelege bine cu matusa, sora mai mica a mamei. O iubeste pe mama, dar mama e nasoala ca nu imi intelege frustrarea.

Vrea sa plece la facultate in alt oras dar parintii ii reproseaza ca s-au mutat din oras mic in altul mai mare pentru ea. Desi o facusera inainte de nasterea fetei cu mult :)

Nu poate fugi din cuib ca se teme sa nu isi supere parintii. Dar vrea sa scape de ei.

Vrea sa se mute in facultate cu prietenul insa tatal ii spune ca o va face peste cadavrul lui nemaritata, asa ca se marita cu un tip cu care dupa nunta nu va avea relatii sexuale deloc 10 ani.

In timpul casatoriei simte sa aiba relatii sexuale ca e femeie si nu mai poate trai asa. Se casatorise cu un tip ca tata. Incearca sa faca inseminari si nu se prinde nimic dupa stimulare ovariana. Frustrare ca nu se prinde. Am nevoie de mai mult endometru sa se prinda o sarcina. Avusese si mama ei.

Daca analizam ca avea mama ei doi ani de casatorie pana a ramsa gravida ne intalnim cu credintele neamului ca la 25 ani esti cam fata batrana si daca nu ai copil sigur ai probleme in a concepe. Nu se tine cont de armonizarea energiilor intre parteneri. Sa iasa prunci pe banda rulanta!

Lumea ramane cu impresia ca mama ei concepe greu. Erau cupluri care ziceau adesea ca nu pot si faceau un singur caopil ca sa inchida gura familiei si sa nu le mai ceara altul, desi erau sanatosi. Insa nimeni nu informeaza copilul singur ca parintii nu au vrut ci ca nu au putut, s-au chinuit chiar, si in inconstientul colectiv mama e privita ca semistearpa!

In cazul nostru: Inseminari nereusite. Isi gaseste un amanat si dupa relatia cu el descopera la scurt timp endometrioza, tesutul endometrial de pe ovarul stang. Este curatat ovarul de acest tesut.

E de neconceput ideea divortului. Care pana la urma are loc dupa separare, muncisera impreuna la o casa care urmeaza sa se vanda, ea isi cumpara o locuinta a ei insa trebuie sa se mute cateva luni undeva. Vrea sa se mute la o amica. Mama face scandal sa mearga acasa. Se reitereaza iadul in relatia cu mama. Vrea un alt loc insa nu poate.

Apare initial la nivelul ovarului stang tesut de endometru cand femeia isi incepe din nou viata sexuala. Dupa divort totul este curat in abdomen, apoi iar gaseste un partener se sex pe care i se pare ca il ia din cuibul unei alte femei si a unui copil, desi stie ca omul nu mai avea viata sexuala cu nevasta de multa vreme si avea amante.

Iar apare endometrioza, peste 9 cm de tesut crescut pe ovar. Rezolvase cuibul. Aveau sa se casatoreasca si sa faca copil fiindca la 38 de ani iti cam ticaie ceasul biologic, frica de menopauza, intrebari despre capacitatea de a concepe.
Iar filmul cu la varsta ei, 38, pentru societatea noastra moderna nu ai inca copil.

Endometrioza se reduce analizand situatia si constientizand ca relatia cu mama pe care o iubeste are nevoie de limite. Nu mai am nevoie sa imi fac cuib in alta parte. Trecerea situatiei in alt plan de constiinta ii permite sa puna limite in relatia cu mama, pe care chiar daca nu o poate schimba vreodata are sanse sa aiba cu ea o relatie civilizata si plina se iubire... lipsita de frustrare.

Constientizeaza ca este alegerea ei ce face cu ce spune sau cu ce face mama. Mama are in unele aspecte dreptatea ei: femeia se abtine sa manance, da vina pe boala ca sa tina regim si sa manance putin, de fapt se simte bine de cativa ani in care tinand regim fara paine si faini si dulciuri rafinate a scazut mult in greutate si se simte bine aratand ca modelele de frumusete contemporane.

Mama simte ca sunt fitze si ii spune asta fiindca a fost calea gasita ca sa nu i se mai gateasca mult si bun si sa nu se poata abtine. Intelege ca e ok sa recunoasca si sa o lase pe mama sa gateasca papa bun si sa manance odata pe saptamana sau la doua saptamani si prajiturile preferate, apoi regim de mentinut greutatea.

I-a fost greu sa renunte la un job unde a construit de la zero o echipa su un portofoliu, si care ii aducea siguranta si independenta. Sunt pe sabia mea, pe cuibul meu. Nu mai canta mama la vioara mea. Desi era pe banii si casa ei canta mama zi de zi si ceas de ceas la telefon sa vada daca a mancat, cu cine si pe unde umbla si fata noastra raspundea avand "bun simt" si fiind bine crescuta :)

Acest fals bun simt in raport  cu ceilalti si autodistructiv pentru mine este manipulare sociala, insa se vindeca cu rabdare, lucrand cu noi ceas de ceas si analizand la ce mai suntem sensibili.

A inceput sa isi schimbe energia si sa vada altfel situatia, sa o inteleaga pe mama si sa nu se mai lupte cu ea, a inceput astfel sa nu ii mai raspunda la toate apelurile, sa o tina la curent cu ce face fiindca o iubeste si ca o mama intelege ca isi face griji si ajuge sa reduca interactiunile cu ea la nivelul ei de confort...

Dupa constientizari si implementari au disparut durerile !

Cam atat deocamdata...

Caz vindecat de cativa ani: cancer san drept

Femeie 35 ani dreptace.

Tumoare depistata la un control de rutina la nivelul sanului dr. cadran superoextern de 3 cm si i se propune biopsie. Dupa depistare nu face nimic din recomandarile doctorului, insa incepe sa se palpeze la fiecare dus si baie. Tumoarea ajunge in doua luni la 7 cm evidentiata ecografic si mamografie. Devenise mult mai vascularizata si bombata fata de suprafata pielii.

Participa la un curs de NMG si inceteaza sa se palpeze. Tot nu vrea sa mearga la medic de frica ca poate fi ceva grav. In familie mai asistase la moartea unor femei cu aceeasi patologie de san tratate cu chimio si radio, cu exceptia unei matusi care si ea a murit chiar daca nu a facut tratamentul clasic ca nu a apucat.

Intelege ca pot fi doua conflicte in cazul sanului. De cuib pe epiteliul glandular care produce lapte pentru a ajuta sa supravietuiasca o fiinta draga bolnava. Si cel de ducte, unde laptele stagneaza simbolic in ducte ca nu are cui sa il dea sau nu mai vrea.

Face o lista cu toti oamenii pe care i-a intalnit in viata si incepe sa lucreze pe felul in care vreodata si-a facut griji pentru ei. Apoi ii ia din noi la purecat pentru momentele in care le-a dat din ce nu avea de dat sau nu a putut sa le dea si ar fi dorit.

Dupa 6 saptamani la un dus zilnic facut dupa ora de sport la sala unde i s-a parut ca parca nu ii mai este asa de greu sanul cand face anumite miscari, se palpeaza si constata tumoarea se redusese astfel in cat nu mai este deloc palpabila.

Este chemata la operatie si constata ca nu mai au de ce.

In cele 6 saptamani de lucru cu emotiile fata de toate fiintele intalnite, a sesizat ca a avut curenti prin corp ca niste tremuraturi sau curenti electrici la urmatoarele situatii:
- nu imi pot ajuta bunica, matusa si o verisoara in timp ce se uita la ele cum se sting
- anuleaza socul diagnostic si ideea ca daca cineva din familie a murit si ea are nodul este egal sentinta la moarte, conflict cu care a lucrat zi de zi timp de 6 sapatamani pana a simtit ca nu se mai teme de moarte, de neputinta si de toate aspectele de care se temuse cand asistase la moartea si degradarea rudelor dragi
- impacarea cu moartea femeilor dragi din familie
- isi aminteste ca fusese violata de fratele mai mare in copilarie si ca nu spusese nimanui insa simtea ostilitate fata de frate si parinti si a dizolvat aceste memorii in impacare si intelegerea limitarilor acelor oameni si a lucrat cu aceasta pana cand a putut sa ii spuna fratelui ca isi aminteste de ce i-a facut si ca l-a iertat si ca va ramane taina lor
- a crescut cativa copii din familia ei si a sotului, cu care nu avea copii in acel moment pentru ca se temea ca viata este ostila si ca nu merita sa aduci copii pe lume sa se chinuie
- isi facea griji la serviciu pentru postul ei si al unei rude pe care o dusese la locul ei de munca unde joburile erau dictate politic
- frica ei ca sotul medic sportiv o poate lasa pentru una mai tanara, mai supla sau mai desteapta si cand ii comunica aceasta si el avea aceeasi teama ca ea ar putea oricand sa il lase balta fiindca el petrece la job mult timp si e plecat in delegatii si cate 2 saptamani
- s-a reconciliat cu soacra
- a incetat sa isi faca griji pentru fratii si surorile ei pe care ii ajuta financiar din banii sotului si a inceput sa aiba incredere ca se vor descurca singuri si ei chiar au gasit joburi mai bune in cateva luni dupa
- a lucrat mult pe teama ca nu e destul de buna sa fie mama si a primit semne de la sot ca e ok, chiar daca sotul este cu 10 ani mai mare decat ea si au crescut deja 4 copii care au plecat din cuib si ca daca ea simte sa aduca un copil pe lume el ii da materie prima si sustinere si cauta job mai langa casa cu mai putine sau deloc cantonamente
- a realizat cat de multa scenarita avea in cap legata de oamenii din viata ei si parerea lor desprea ea
- a scos din viata "lipitori" care doar vroiau ajutor sau sa se planga si ea isi facea griji pentru ei crezand ca daca le rezolva problemele le face un bine si a incetat sa ii mai alapteze, danadu-le puterea inapoi de a se face fericiti si nefericiti
- primele doua saptamani a stata acasa in concediu profitand ca sotul era plecat, apoi a continuat sa lucreze cu ea 2 sapt in paralel cu mersul la job si sotul plecat, iar ultimele doua saptamani cu el acasa si la job a lamurit orice ii trecea prin cap si resimtea ca fiind conflictual.

Inainte de a incepe munca cu ea a vizionat cateva filmulete ale lui Marshall Rosenberg despre comunicarea nonviolenta si inainte de a comunica cu cineva se asigura ca respecta pasii pentru o comunicare armonioasa, asertiva.

Daca dupa ce a aflat ca are tumoare in san a inceput sa tina diete spartane doua luni si se simtea foarte rau, dupa curs a incetat sa manance de regim si sa bage in ea pilule "naturise" si a mancat cand si cat si ce a simtit.

De atunci au trecut 4 ani jumatate si are o fetita de 2 ani, un baietel de un an si un alt copil la purtator si continua sa inteleaga si sa lucreze cu ea in fiecare zi cate o ora, de la 10 la 11 dimineata.

Stie ca orice variabila noua aparuta in sistem inseamna si furtuni, reasezari de situatie si este recunoscatoare pentru fiecare fiinta intalnita vreodata fara care viata ei nu ar fi fost la fel, chiar daca a trecut prin multe drame.

A ales sa nu isi mai arunce puterea in curtea altora ci sa ia din fiecare situatie cat poate cuprinde ca intelegere pana cand ajunge la liniste cu ea insasi si cu ceilalti.

Multumim ca Existi ! ...Ca ai ales Viata! Bravo Ramona !

Caz: cancer hepatic cu metastaze pulmonare...

Desi medicul ii spune ca nu are legatura cancerul din plamani cu cel din ficat si ca nu se stie de unde ajunge acolo din ficat in mod concret medicii se uita la un om de 32 de ani ca si cum ar fi deja mort si ingropat. Dar nu e asa. E filmul lor. El e in viata. Dar ce se intampla cu resursele lui de energie cand ii zboara speranta franta in ochii reci ai medicului care ii spune : "imi pare rau"...

Cautam conflictul. In prima faza zice ca nu stie sa fi avut vreodata pe cineva bolnav de cancer sau ceva grav in familie. Pare sa excluda ceva din arborele genealogic. Macar pe moment.

Exploram trecutul apropiat. Intre 1 si 5 ani. Anul trecut. Acum doi ani ceva dramatic. In ultimii trei ani ceva socant...

In trecutul apropiat prin cateva intrebari: de la cati ani ai acum si niste claritate isi aminteste ca, in urma cu doi ani, bunicul care locuia sub locuinta personala a murit brusc.

Cum a murit?

Pai a paralizat partial, a mers la spital si a paralizat de tot pe dreapta, l-au dat acasa si a inceput sa nu mai poata manca... sa nu mai poata respira...

Cine a avut grija de bunicul cand nu se putea alimenta si respira?

Eu! I-am dat sa bea si apa si mancare cu paiul si l-am asistat pana a murit.

Bun. Am gasit motivul pentru tumoarea unica si mare initiala de 14 cm in diametru din ficat, conflict de frica de moarte prin infometare pentru altcineva decat el insusi asociat cu furia ca nu e drept ce s-a intamplat cu acest om vital si credincios. (Multumim Dr Hamer pentru aceasta corelatie si pentru toata munca ta alaturi de si pentru semenii tai)

Ce facem in continuare?
Cum au aparut nodulii pulmonari?

Simplu frica de moarte personala, este exprimata de noduli pulmonari multiplii.  Ti-e frica de moarte?

Da...

Hai sa vedem ce e real din acest film. Bunicul a murit deja de doi ani si o luna. Mai are sens sa incerci sa il salvezi producand enzime hepatice care sa il hraneasca pe el?

De ce pe el?

Fiindca atunci cand privim pe cineva il aducem prin ochi in creier... imaginea, chipul lui e proiectat prin ochi in creierul si mintea noastra, apoi in constientul si subconstientul nostru si de aici se traduce sub forma de cea mai buna solutie biologica pentru problema noastra.

Care e solutia biologica?

Sa produca destule enzime sa poata digera dramul de hrana introdus cu picatura in bunicul. Asta insa a fost de mult. Bunicul nu mai este. Ulterior au aparut noduli multiplii.

Pe cine are mai avea de hranit ficatul tau in care au aparut noduli multiplii?

Pe mine?!

De ce?

Aveam un diagnostic pus de medici, primeam un tratament molecular tintit de la care imi cade parul si imi e foarte rau, am ajuns in scurt timp sa nu pot manca si nici respira, iar speranta pusa in medici a fost inlocuita de priviri neputincioase, de parere de rau...

Parere de rau ca e limitata competenta lor? Sau ca se proiecteaza in locul tau si le pare rau ca mori asa tanar conform cu istoria naturala a bolii, cum o descrie stiinta medicinii scolastice actuale?

(Oare ce i-ar asista mai bine pe pacientii care ni se adreseaza spre a fi salvati sau ajutati?

...priviri de medici autisti la suferinta ce o produc pacientilor fiind lipsiti brusc de speranta pe care o aveau in noi sau sa le spunem senini ca astea sunt limitele cunoasterii noastre si sa caute  la Dumnezeu speranta de vindecare si mila si intelegerea divina si sa faca pace in ei si cu cei din jur...

Hormonii de speranta sunt profund vindecatori. Sau in cazul fericit cand nu ii mai putem ajuta noi ca medici care ne desfasuram activitatea respectand protocoale sa ii incurajam sa caute sa afle ce au facut cei care nu au trecut prin mainile medicinii si sunt considerati miracole medicale...

Avem oare dreptul sa le taiem orice speranta din vorbe sau priviri, sau sa ii acuzam ca au fost pedepsiti de Dumnezeu ca sa ne scoatem pe noi si limitele medicinii...?).

Mai are ficatul tau de ce sa produca enzime in disperare sa te salveze? Pe creierul tau l-a informat cineva ca filmul medicilor e diferit de al tau? Ca tu nu ai in plan sa mori? Ca stai de vorba cu celulele tale din tot corpul si ca te simti hranit si plin de speranta si putere?

Ca iti onorezi bunicul generand in tine sentimentele de putere, vointa de viata, respect, onoare, credinta si incredere in intelepciunea Mamei Naturi din tine?

Cum te simti sa iti informezi celulele ca tu onorezi sentimentele de furie, de frica, de neputinta, de lipsa de respect si onoare, de injustitie prin care ai trecut in drum spre maturizarea ta? De recunostinta pentru binecuvantarea din viata ta si pentru intelegrerea felului in care functioneaza continuumul minte-creier-corp?

E atat de simplu?

Da.

E nevoie doar sa incepi sa transmiti alte mesaje decat cele de boala, moarte, infometare... E simplu. Prea simplu pentru marimea fricii de moarte si neputinta si agonie induse de limitele stiintei.

Cu toate acestea in fiecare secunda 600 milioane celule din corpul uman, deci si al tau, in conditii normale de stres zilnic, mor si tot atatea se nasc, ca sa ne adapteze la cerintele vietii zilnice.

Cand suntem stresati regenerarea se face deficitar. Creierul e in regim de avarie. Regenereaza structurile vitale. Pune in pauza regenerarea altor tesuturi decat cele de supravietuire. Consuma resurse. Directioneaza atentia spre tema care ne obsedeaza mentalul ca sa gasim rezolvare. Ne taie pofta de papa si somn ca sa nu dureze conflictul atat de mult incat sa nu mai abem resurse sa ii facem fata si sa ne epuizeze.

Foecare tesut are o durata exacta de viata pentru celulele sale. De la cteva ore la cativa ani. In 7 ani nu mai ai in corp nici o celula pe care o ai acum. Vor fi inlocuite toate. Ai un corp nou. Depinde de mintea ta cu ce fel de regenerare te vei alege...

Cu ce stare se nasc aceste celule noi in fiecare secunda?

Depinde de tine ce alegi: sa intri in depresie si sa consumi resurse pana te epuizezi psihic si fizic si e gata jocul, sau...

Esti dispus sa alegi sa te bucuri de viata, recunoscator ca exista oameni care iti arata ca dar al bunicului si al lui Dumnezeu, in marea lor Iubire pentru tine, ca nu ai nevoie sa mori degeaba, dar pentru aceasta e nevoie sa incetezi sa iti plangi de mila, sa te ierti ca ai ajuns aici, sa te respecti pentru tot ce esti si vei deveni, sa nu mai tanjesti dupa atentia pe care o primesti fiind bolnavior si pe care daca te vindeci va fi nevoie sa o revendici prin felul tau matur si intelept de a fi.

Ce pasi micuti poti tu face in fiecare minut de viata sa iti demonstrezi ca esti viu si alegi in continuare sa dai atentia ta vietii?

Sa respir constient, amplu, din ce in ce mai amplu si mai complet.
Sa vorbesc cu celulele mele.
Sa imi cer iertare pentru ignoranta anterioara intelegerii legilor Naturii mele umane.
Sa ma simt hranit de fiecare imbucatura de mancare.
Sa aleg sa ma hranesc cu ceea ce simt sa mananc fiindca este ceva dorit de fiinta mea prin ochi=vaz, miros, gust, atingere.
Sa eman recunostinta pentru Dumnezeu si ingerii pe care ni-i scoate in cale clipa de clipa sa ne arate macazuri pentru directia: Fericire prin Maturizare Constienta :)

... Multumim Vlad ca Existi! Ca ai ales Viata!