De ce crestem de fapt in inaltime ?

-conform cunostintelor din Noua medicina germanice si a cugetarilor personale –

Stim cu totii ca un copil care face volei sau baschet creste de regula mai inalt decat daca nu ar face aceste sporturi.
Acest lucru nu este insa valabil pentru un copil care face fotbal sau tenis.
In plus suntem convinsi cu totii deja ca sportul in sine, adica sariturile frecvente in inaltime – deci intinderea – duce la aceasta crestere.
In acelasi timp stim si ca cei care ridica greutati mari nu cresc inalti ci raman mici.
Deci totul pare clar: daca sari des cresti inalt, daca te apasa greutatile ramai mic, daca dai cu piciorul in mingie des faci numai picioare mai puternice.

Insa exista si paradoxuri la care putin se gandesc: si cei care fac caiac sau canoe de performanta cresc inalti, desi ei nu sar in inaltime ci numai dau la vasle stand in fund. La fel este si pentru cei care fac inot.
Oare de ce acesti sportivi cresc cam la fel de de inalti ca si voleibalistii sau uneori chiar mai inalti ?
Si inca o intrebare: de ce baschetbalistii cresc mai inalti decat voleibalistii ?

La toate aceste intrebari – pe care nu si le pune oricum nimeni - nu este greu de raspuns daca realizam importanta dorintei unui om si stim
ceva fiziologie.

Si raspunsul este atunci foarte simplu: cresterea in inaltime nu este deloc influentata de sarituri sau miscare ci doar de productia unor hormoni.

Iar acei hormoni nu sunt nicidecum stimulati de miscarea in sine ci doar de dorintele acelui copil, dorinte care sunt la randul depind de activitatea lui.
Dorintele dar si credintele copilului influenteaza inconstient producerea de hormoni de crestere (in hipofiza si in hipotalamus) si deci mareste sau opreste cresterea.

Diferenta intre baschet si volei este ca la baschet cosul este situat cu mult mai sus decat fileul la volei.
Un baschtebtbalist ideal ar trebui sa ajunga prin saritura normala usor la cos. Si acesta este scopul constient sau inconstient al oricarui copil care face baschet.
Cu cat el isi doreste mai mult acest lucru si cu cat crede mai mult in asta –indiferent de inaltimea parintilor si “bagajul genetic” – cu atat va creste mai inalt.
Bineinteles ca atunci cand un copil care face baschtet are parintii mici de statura, apare automat indoiala de a reusi asa o performanta de crestere, indoiala ce nu o pot depasi multi copii. Exista in China insa baschetbalisti uriasi, de peste 2 metrii, cu parinti de 1,50 metrii. Oare acestia de la ce au crescut ? Cu siguranta ca nu din cauza genelor parintilor. Daca un copil care face baschet are parinti inalti, el este deja de mic programat mental ca o sa creasca inalt. Si deci probabilitatea sa o faca este cu mult mai mare decat la un copil cu parinti scunzi si el nu are nici o programare negativa.

Toate cresterile copiilor depinde de sportul facut: halteristii raman mici caci asa trebuie si ca altfel nu ar putea ridica greutati foarte mari atat de sus. Baschetbalistii cresc mai inalti decat voleibalistii caci cosul lor este mai sus decat plasa la voleibalisti. Cei care fac inot cu cat sunt mai lungi cu atat inoata mai repede.
Iar fotbalistii foarte buni care joaca ca atacanti, ca Hagi, Maradona sau Pele nu isi dau voie la nivel inconstient sa devina inalti, daca vor sa ramana mai departe rapizi si agili. Daca un copil care face fotbal se decide candva sa se devina portar, el va creste in mod automat ceva mai inalt decat daca joaca ca atacant.

Iar cei care fac caiac/canoe atunci cand au un corp mai lung au o eficienta mai mare la vaslit si deci pot obtine o viteza mai mare si automat cresc mai inalti, desi nu ei nu sar in inaltime ca la baschtet sau volei.

Dorinta constienta sau inconstienta de a creste se transmite de la suflet prin talamus la creier. In talamus se produce un hormon numit Somatoliberin care la randul lui activeaza hipofiza care produce la randul ei Somatropin, hormonul care stimuleaza cresterea.

Conflictele emotionale suferite de un copil ii pot influenta cresterea. Un asemenea conflict apare de exemplu atunci cand unui copil i se baga in cap idea ca o sa fie mic de statura caci se trage din parinti scunzi. Sau cand cineva ii spune in mod jignitor ca este mic si sa nu se bage undeva.
Un alt conflict apare atunci cand un copil vrea sa ajunga undeva unde nu poate sau nu are voie. De ex. unui copil i se ascund dulciurile sau o jucarie sau tableta de jocuri undeva sus pe un dulap la inaltime unde nu poate ajunge.
Copilul ori are o reactie negativa din cauza asta: se crede mic si nu mai creste
Ori are o reactie pozitiva: in ciuda la inaltimea neecesibila isi doreste atat de mult sa ajunga la ele incat creste foarte rapid in inaltime. Deci atentie la copiii cu ascunsul lucrurilor in locuri inalte si neacesibile lor: dulapuri, poduri, alte etaje.

Acelasi tip de conflict il reprezinta de fapt si dorinta de a ajunge cu mana la un cos de baschet sau o plasa de volei. Acest conflict nu apare lafotbalisti sau halterofili, care sunt fixati pe alte lucruri.

Hormonii de crestere sunt controlati la urma urmei deci de dorintele sufletului sau de urmarile conflictelor si programarilor suferite, fie ca ele sunt de natura sportiva sau de alta natura.Cine isi doreste neaparat sa creasca inalt – daca nu face sporturile respective - trebuie deci sa creada ca va creste, sa se autoprogrameze in mod constient sa creasca sau sa incerce cel putin sa atinga zilnic ceva timp sa atinga ceva situat la inaltime, chiar daca face asta numai de cateva ori pe zi. Totul pleaca din dorinta si credinta copilului.

https://www.facebook.com/groups/191070311078605/permalink/360299094155725/

Multumim Gabriel