Atunci cand ne nastem primul lucru pe care il facem este sa respiram, sa ne umplem plamanii cu aer, cu ceea ce umple realitatea in care venim, suntem constienti de respiratie pana pe la 3-7 ani, apoi devine o obisnuinta si nu ii mai acordam atentie.
Datorita respiratie care devine automatism avem posibilitatea de a fi exploratori ai realitatii numite Viata pe Pamant, si totusi ajungem adesea sa ne dam ultima suflare si sa nu fi trait cu adevarat in noi insine ci in visele predecesorilor intiparite in ADN-ul nostru, in picioarele noastre, care ne poarta spre implinirea viselor lor. Si nu ne ajung visele strabunilor neimplinite ci, mai vine si conventia sociala care ne traieste viata, pentru ca noi suntem preocupati sa ii schimbam pe ceilalti, uitand ca ei sunt perfecti asa cum sunt si ca si noi suntem perfecti... doar ca societatea a avut intre timp, de la prima respiratie incoace, menirea de a ne spune ce sa fim si ce sa nu fim pentru a fi acceptati in lume, ce sa facem, ce sa invatam, ce sa avem ca sa fim validati in aceasta realitate.
Cand ne plictisim, cand suferim extrem fizic sau psihic, sau cand primim un diagnostic de boala terminala putem avea momente in care sa ne punem intrebari existentiale, a caror esenta este: ce am facut pana acum, cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept,... mai este ceva dupa asa-zisa moarte...???
Incepem sa redevenim exploratori ai constiintei noastre si in baza rezonantei vibrationale, sau a lui Cere si ti se va da daca ceri ca si cum deja ai fi primit. Incepem sa ne redescoperim pe NOI, pe Cel Ce Sunt din cel ce am fost si cel ce nu am fost, din cel ce sunt dispus sa fiu si din ce nu sunt dispus sa fiu,... jocuri de rol care ne conduc spre a constrientiza ca fiecare clip a vietii nostre am atras-o spre noi cu oameni, cu locuri, cu evenimente, ca o oglinda a ceea ce suntem
Noi traim in ceilalti prin ei mai mult decat prin noi pentru ca atunci cand ii privim, ei ajung pe retina noastra, in creierul nostru occipital, inapoi in reactiile noastre pentru ca atunci cand privim inafara noi nu ne mai vedem pe noi, nu ne mai ascultam vovea interioara, nu mai suntem constienti de senzatiile din corpul nostru, de respiratia noastra, de bataile inimii, de NOI... celalalt apare in noi si noi uitam de NOI insine in graba de a fugi de cine ni s-a spus ca suntem: rai, prosti, nemerituosi, urati, saraci, prea slabi, pacatosi. Ni s-a aratat o latura a noastra care este sanctionata de conventia sociala si care ar fi avut menirea sa ne invete despre Cine Aleg Sa Fiu
Ultima respiratie ne scoate din realitatea Vietii pe Pamant pentru a ne proiecta intr-o realitate de care conventia sociala a avut grja sa nu stim prea ulte, ba chiar sa fie teama noastra suprema, Judecata de Apoi, aberatie a puterea infinit, de care nu avem cum scapa ca toti suntem pacatosi
Ca in vis ultima imagine cu care adormim e cea cu care ne trezim, ca visul ne ajuta sa gasim solutii la ce ne framanta, iar daca vrem sa stim ce e cu moartea asta vom afla in masura in care ne dam voie sa stergem programele mentale sociale care asigura supravietuirea eului fals si sa punem in loc ADEVARUL. Cunoasteti Adevarul si Adevarul va va face Liberi de ignoranta, de Iluzii de Frica
Cunoaste-te pe Tine Insuti si vei Cunoaste Natura si Zeii presupune intoarcerea atentiei spre interior, spre ceea ce ne face vii, respiratia noastra, sa ne reimprietenim cu ea, cu inima noastra, cu gandurile noastre - acesti minunati musafiri, cu senzatiile noastre - acesti mesageri de pace pe care adesea ii ucidem cu ignoranta si prostia noastra, cand ei venisera sa ne arate cum merge viata noastra: o durere, un freamat de placere spuneau ceva ce nu am auzit fiind pierduti in traducerea mesajelor astfel incat sa se muleze pe conventia sociala
Reamintiti-va sa respirati constient macar cateva minute pe zi si incet va veti reaminti ce ar fi de dorit sa fie Viata pe Pamant
Sa avem o Viata Minunata (Constientizata)
Viata nu se masoara in numarul de respiratii inconstiente ci in numarul de momente care ne taie respiratia...
Si daca tot suntem la acest capitol important din viata noastră, aş vrea să vă prezint o modalitate personală, doar un singur exemplu din nenumăratele exemple de a aborda o respiraţie corectă:
RăspundețiȘtergereEXERCIŢII DE RITMARE CONŞTIENTĂ A RESPIRAŢIEI 1,2
5.1 INTRODUCERE
Pregătindu-se în meditaţia tradiţională buddhistă, Jack Kornfield este unul dintre cei mai importanţi învăţători care au introdus meditaţia în lumea occidentală. A călătorit 5 ani prin India, Thailanda şi Birmania. Jack Kornfield este doctor în psihologie clinică şi membru fondator al Societăţii Meditaţiei Interioare. Am considerat că este mai util să prezint una dintre metodele şi teoriile lui Jack Kornfield despre ritmarea respiraţiei şi focalizarea atenţiei, deoarece el şi-a început drumul dintr-un mediu universitar pentru a se dedica unei evoluţii personale. El afirmă: „Viitorul e o fantezie iar trecutul doar o amintire. Singurul moment în care putem acţiona cu adevărat este prezentul.”
5.2 COMENTARII DE SPECIALITATE
Meditaţia începe cu orientarea atenţiei asupra corpului. Mai întâi, se alege o poziţie confortabilă şi relaxantă. Primul exerciţiu este acela de a acorda atenţie respiraţiei. Aceasta poate fi observată chiar daca există numeroase gânduri care circulă prin spaţiul minţii. Respiraţia şi ritmul ei pot fi simţite datorită mişcării toracelui sau aerului expirat ori inspirat. În momentul în care îi acordăm atenţie, respiraţia revine la ritmul ei firesc, fără a fi percepută ca o acţiune volitivă de a impune un anumit ritm.
O respiraţie completă, firească şi profundă se desfăşoară în 3 faze legate: faza abdominală, faza toracică şi faza claviculară (în timpul cărora se pun în mişcare muşchii anatomici corespunzători). Astfel, aerul intră în plămâni gradat, oxigenând mai întâi lobii inferiori, apoi cei mediani şi, în final, cei din regiunea superioară. La expiraţie, aerul iese din plămâni în ordine inversă, mai întâi contractând musculatura din zona toracică superioară, apoi din cea mediană şi, în final, din cea abdominală. Învăţarea acestor mişcări este simplă şi uşor de realizat. Ea nu necesită explicaţii laborioase. Pe măsură ce se instalează o stare generală de relaxare, ritmul acestui set de mişcări se răreşte şi respiraţia devine mai profundă şi amplă. Totul trebuie să pară cât mai firesc, fără a percepe o impunere clară (care totuşi există datorită faptului că aţi luat deja decizia de a realiza acest exerciţiu).
Inspiraţia se poate face pe nas iar expiraţia pe gură, dar nu este nicio problemă dacă ambele etape se desfăşoară exclusiv pe nas. Este important ca respiraţia să se desfăşoare echilibrat şi să nu avem nările înfundate. De cele mai multe ori, una din nări conduce aerul mai bine decât cealaltă şi la fiecare 2-5 ore se schimbă fluxul majoritar al inspiraţiei aerului de pe o nară pe alta.
NOTĂ 1:
Atunci când există probleme de sănătate, precum hipertrofii nazale, deviaţii sau creste septale, una sau ambele nări vor fi puternic obturate aproape în permanenţă. Acesta e un semnal de alarmă care trebuie luat în considerare şi afecţiunea trebuie tratată prin medicaţie sau intervenţie chirurgicală, dacă e cazul. Este important de subliniat faptul că o respiraţie defectuoasă poate favoriza apariţia unor maladii, datorită energizării neuniforme a unor componente de natură bioplasmatică.
Respiraţia şi ritmul cardiac sunt cele mai importante procese vitale ale organismului. Deşi ritmul cardiac este reglat la nivelul subconştientului, se poate observa practic faptul că respiraţia modulează acest ritm, astfel că atunci când putem controla şi disciplina respiraţia, putem modifica şi ameliora ritmul cardiac. Un om neliniştit şi îngrijorat va avea o respiraţie rapidă, superficială, care va introduce mai puţin oxigen în sânge iar creierul va funcţiona ineficient şi inima va manifesta aritmii sau tahicardii, în timp ce un om care devine conştient de necesitatea relaxării îşi va forma o respiraţie lentă, profundă, care va oxigena bine organismul, creierul va funcţiona cu eficienţă crescută, iar inima va avea ritm normal şi regulat.
Partea a 2-a
RăspundețiȘtergerePsihologul Jack Kornfield sugerează faptul că este important să acordăm atenţie fiecărui moment în timp ce inspirăm şi expirăm. Focalizarea atenţiei asupra respiraţiei este prima etapă prin intermediul căreia putem conecta mintea, inima şi corpul la clipa prezentă.
5.3 OBSERVAŢII ESENŢIALE
Uneori puteţi simţi nevoia de a realiza una sau două respiraţii profunde. Încercaţi să determinaţi care este locul predominant care semnalează prezenţa respiraţiei. La un moment dat, atunci când starea de relaxare se aprofundează, respiraţia poate deveni foarte puţin sesizabilă. Dar este important să readuceţi de fiecare dată atenţia asupra oricărui element care poate fi sesizat, precum mişcările diafragmei, intrarea sau ieşirea aerului pe nări sau orice altceva legat de respiraţie şi să fixaţi atenţia în acel loc.
Pe măsură ce simţiţi fiecare respiraţie, permiteţi corpului să aprofundeze starea de relaxare, care înseamnă o mai bună prezenţă şi conştienţă şi în acelaşi timp o uşurare, o relaxare musculară şi un ritm respirator lent. Nu impuneţi forţat un anumit ritm. Nu impuneţi pauze forţate între inspiraţie şi expiraţie. Acceptaţi-le pe cele care deja există sau care se instalează treptat, natural şi firesc şi observaţi-le.
După câteva respiraţii, care au stabilizat ritmul, puteţi observa că mintea începe să genereze valuri de procese mentale care vă pot distrage atenţia. În această situaţie, acceptaţi prezenţa acestui val de procese (care pot fi formate din raţionamente, imagini mentale, sau sunete din ambient, cărora le asociem idei şi fraze etc.) şi lăsaţi-l să se manifeste. Nu aveţi niciun motiv să vă opuneţi, deoarece opoziţia îl va întări şi îi va da stabilitate. La un moment dat, acest val de procese mentale se consumă, se estompează şi atenţia dumneavostră va fi din nou capabilă să se reorienteze asupra respiraţiei. Aici e tot secretul. După alte câteva respiraţii, este posibil să apară un alt val de procese mentale care vă distrage atenţia. Procedaţi ca şi până acum. Permiteţi manifestarea acestui nou val de procese mentale, până când se epuizează şi reveniţi cu atenţia la respiraţie.
Acceptând toate acestea şi înţelegând că este modul natural de a realiza un act de respiraţie şi meditaţie, acest lucru nu mai poate fi caracterizat de mintea dumneavoastră ca fiind „imposibil”, „extrem de dificil”, „irealizabil” etc., deoarece aţi inclus ceea ce până acum vi se părea o piedică în faţa oricărei realizări: fluctuaţiile minţii. Ele sunt prezente, le acceptăm, le integrăm în aceste exerciţii şi, prin urmare, devin fireşti şi naturale iar etichetarea lor prin adjectivele anterior menţionate este lipsită de orice sens sau importanţă.
Dumneavoastră nu luptaţi împotriva gândurilor, deoarece nu aveţi cum şi cu ce, nu luptaţi împotriva minţii din aceleaşi motive, aşa că evaluările şi etichetările devin automat inutile şi lipsite de sens. Mintea, gândurile şi procesele mentale se integrează în tot ceea ce reprezintă fiinţa, exact în felul în care apar. Este posibil să nu fiţi de acord cu anumite gânduri, ceea ce înseamnă că puteţi emite altele de sens contrar, până când primele se estompează şi se consumă în oceanul conştienţei.
Imaginaţi-vă gândurile dumneavoastră asemenea unor păpuşi, cărora le puteţi schimba locul şi forma. Tot ceea ce aţi putea face este să le „aşezaţi” acolo unde doriţi iar această acţiune se va realiza cu blândeţe. Este inutil să bateţi păpuşile sau să vă judecaţi pentru tot ceea ce apare prin minte. Dacă nu aplicaţi şi nu concretizaţi prin fapte gândurile perturbatoare inferioare sau nedorite care vă trec prin minte, ele doar vin şi pleacă, fără să producă efecte sesizabile.
Dumneavoastră nu sunteţi acele gânduri răzleţe care vagabondează prin spaţiul conştienţei egotice. Astfel, aceste manifestări trebuie tratate cu blândeţe, conştienţă crescută şi stare cât mai bună de trezire pentru a „centra” fiinţa dumneavostră în actul de respiraţie.
Partea a 3-a
RăspundețiȘtergereFiecare tendinţă de pierdere a atenţiei poate fi corectată cu calm şi fără efort prin propria noastră voinţă. Este important să nu fim niciodată dezamăgiţi de ideea că vor apare noi şi noi perturbări mentale, noi valuri de procese mentale, chiar şi după 20 ani de practică. În acest context, ele sunt neesenţiale. Nu vă îngrijoraţi inutil.
NOTĂ 2:
Desigur, expresia „suntem ceea ce gândim” se referă la acele mentalităţi, obiceiuri şi obişnuinţe permanente, care ne definesc caracterul şi comportamentul în starea de veghe. Acestea s-au format în ani de zile, s-au consolidat şi s-au cimentat foarte puternic, iar schimbarea lor necesită un efort conştient prin intermediul căruia să creem şi consolidăm mentalităţi, obiceiuri şi obişnuinţe contrare.
În acest punct, nu există o tehnică „miraculoasă” care va rezolva această problemă cu două sau trei respiraţii conştiente. Acumulările se realizează în timp, iar schimbările apar treptat. Ideea este de a urmări împlinirea cât mai eficientă, până la un punct optim, a celor 5 atitudini esenţiale care favorizează declanşarea mecanismului bioalchimic.
Acesta va ameliora situaţia într-un mod aproape miraculos. Ceea ce este esenţial în aceste exerciţii de respiraţie, reprezintă atingerea unei permanentizări care să normalizeze, în sensul ameliorării uşoare, atât ritmurile cardiace şi oxigenarea organismului, cât şi diminuarea numărului valurilor de procese mentale.
NOTĂ 3:
Există sute de forme de respiraţii cu roluri şi funcţii precise, care se bazează pe o disciplină severă şi o execuţie îndelungată, dar ele nu pot fi prezentate aici şi nu pot fi executate fără un îndrumător autorizat. Din acest motiv, prezentarea dr. Kornfield este utilă şi accesibilă tuturor, dar din nefericire, legea dreptului de autor nu ne permite să asociem acestei publicaţii şi CD-ul original cu înregistrarea excepţională, vie şi plină de expresivitate. Vorbitorii de limbă engleză o pot urmări pe casetele video. Acestea pot fi procurate contra cost, de pe internet. O altă posibilitate este aceea de a vă înscrie la cursuri specializate, organizate în limba română, utilizând adresele de pe internet sau puteţi consulta manualele indicate în bibliografie. Un scurt fragment, de câteva minute, în format video comprimat, a fost introdus, ca şi promo, pe DVD-ul anexat acestei cărţi.
Desigur, abordarea unei aprofundări şi practicile consecvente pot îmbunătăţi remarcabil toate aceste elemente, mărind gradat starea de conştienţă. Însă pentru societatea occidentală, exerciţiul propus de psihologul Jack Kornfield este cel mai adecvat. El poate fi executat o dată pe zi şi durata sa este de ca. 20 minute. Aceste 20 minute reprezintă un câştig de atitudine, sănătate, relaxare şi bună dispoziţie.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
1 Jack Kornfield, „The Eightfold Path for the Householder”, Ed. DharmaNet Edition, 1995.
2 Jack Kornfield, „Meditation for Beginners”, Casetă Video Demo