Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii

Asa simt si eu ca cel ce spune te iubesc este cel fericit, iar fericirea lui nu are de a face cu tine ci spatiul sacru al inimii in care simte fericirea, iubirea, starea care il inalta si il aprope de Sine, pe care il vede in tine si il simte in sine;

 de pe blogul eulinterior:

Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”. Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. ŞI această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”. Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumus, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale. Dar..îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată..în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi..iubeşti.

De la Sex la Tantra

Vorbind în ultima vreme cu mulți pacienți și prieteni despre felul în care facem dragoste am constatat că în general preludiul tinde să lipsească cu desăvârșire apoi actul în sine presupune o mașină de cusut în acțiune și apoi partea cu spălatul și fiecare își vede mai departe de atribuțiile lui. Sexul este privit ca o modalitate de descărcare a tensiunilor acumulate, după care omul se liniștește și își vede de treabă!

Șocantă imagine atunci când ști câte valențe nefolosite are actul de a face dragoste.

Puțini însă au mai auzit și practică preludiul, atingerea și mângaierea corpului cu care vor dansa, se vor contopi în timpul actului propriu-zis. Această modalitate de cunoaștere și recunoaștere a nevoilor actuale ale tale și ale celuilalt permit trăirea în prezent ca Observator atent, detașat și fermecat în același timp de întreaga experiență sexuală, observatorul care doar observă clipă de clipă transformarea senzațiilor, emoțiilor, freamătele corpurilor ca înțelegere nu doar ca și o etichetare de excitați sau nu, ca și cum clipă de clipă se produce ceva atât de nou și atât de viu încât mintea se oprește din a mai gândi și analiza, din identificarea cu sine și astfel toată ființa se focalizează pe simțire. Ceea ce decurge din a simți atingerea și mângâierea aurei este dragostea, iubirea, prezența, contopirea ființelor clipă de clipă unice, cu nevoi de autodescoperire momentane, schimbătoare, pentru ca Viața însăși este o permanentă schimbare, transformare pentru care nu mai avem ochii deschiși să vedem că nu mai e același om cu care fac dragoste ci că omul însuși de la o clipă la alta este schimbat, se transfigurează.

Dacă rîmânem în sfera de confort și credem câștim totul despre noi și partener, corpul noastru și al celuilalt, nevoile noastre individuale. stilurile noastre cădem în șabloane și nu știm de ce nu mai avem chef de sex, nu ne vine dar totuși o facem ca celălalt să nu ne limiteze accesul la diverse avantaje pe care le avem unul de la altul. Când gândirea rațională intervine în actul sexual nu mai facem dragoste ci război. Este o autoviolare a propriei ființe, și ne coboară identitatea în tărâmul stimei de sine scăzute, depresii, frustrare, furie, autodistrugere.

Erotismul autentic este calea altruistului, a celui care este preocupat nu numai de el ci de întregul dintre parteneri. Când nu sărim unii pe alții să ne rezolvăm repede nevoia noastră sau să îl satisfacem pe celălalt și doar escaladăm împreună culmile și văile fluxurilor de energii care traversează întălnirea ființelor noastre, nu va exista frustrare ci împlinire, bucurie, armonie. Efectele conștientizării, simțirii aduc mintea în starea de gol, iar ființa în starea de extaz, de rezonanță vibrațională cu Unul, cu Întreaga Creație, cu Eliberarea de identitatea limitată. Din acea stare de grație Vindecătorul interior șterge programele mentale și reformatează sistemul nostru, suntem transpuși în ipostaza îndragostitului de El însuși, pentru că are Cunoșterea, are Conștiența faptului că se gasește în Tot Și În Toate.

Agresarea involuntară a noastră și a celuilalt prin dresajul social despre cum să facem dragoste, adică sex, ne face vulnerabili în fața tuturor experiențelor de viață, unde ne comportam la fel de egocentrici, unde ne este în pericol identitatea clipă de clipă traim cu stresul de a ne proteja și folosim colosala noastră energie vindecătoare, eliberatoare din iluzie pentru a crea bariere împotriva Vieții, a curgerii ei firești prin noi și ceilalți.

Dintotdeauna școlile de mistere au predat și încă predau Arcanul AZF, Tainele Marii Opere a Alchimiștilor, care îi învățau pe adepți cum să folosească Magia Sexuală, Tantra (Suprema Înțelegere) pentru vindecarea lor și a Lumii, pentru Eliberarea lor din Maya (Lumea Iluziei pe care noi o numim realitate) și odataă cu eliberarea lor Eliberarea tuturor Ființelor, pentru că din acea Ipostază ei Știu că suntem cu toții unu. O știu și plantel , și pietrele, și animalele, dar omul folosind mentalul inferior a uitat Adevărul despre Cel Ce Sunt pentru a experimenta Un Cel Ce Sunt separat de întreg, adică transformarea în demoni (daimon=cel separat de Întreg). Prin urmare nu dracii ne îndeamnă să păcătuim în diverse feluri ci noi înșine o facem din ipostaza de diavoli, demoni separați de ceilalți, de Creație, și atunci iresponsabilitatea și ignoranța ne furnizează experiențele de care avem nevoie pentru a ne aminti de Ce Suntem Cu Adevărat.

Descărcarea tensiunilor prin orgasm și ejaculare a fost mereu condamnată în Templele de Mistere, unde pentru așa ceva Făptașii erau decapitați. Vibrația densă care se produce prin pierederea energiilor vitale tradusă în lumea fizică prin orgasm și ejaculare îl separa, îl îndepărta pe Adept de Calea, Adevărul și Viața care erau El însuși ca Dumnezeu, iar la intrarea in Templul de Mistere era de acord să își piardă viața de aici decât să piardă Viața Veșnică, adică să rateze încă o viață Conștientizarea Dumnezeirii și să se afunde în Maya, în Iluzie, în Matrice.

Revenind la cum putem trece de la Sex la Dragoste avem de făcut niște pași simpli:

1. Autoobservarea corpului și acceptarea realității lui așa cum este, pentru ceea ce este și ne servește, nu cum am vrea noi să fie în concordanță cu cerințele convenției sociale; exercițiu: când faceți baie săpuniți-vă corpul cu palmele, cu atingeri fine și tandre, simțiți-vă mirosul vostru inainte și după duș, fără săpunuri sau șampoane parfumate; ascultați-vă liniștiți bătaile inimii și respirația; simțiți ca într-o joacă senzațiile din corp: ce simt acum în degetul mare de la piciorul stâng, apoi sar la lobul urechii drepte, vârful nasului, coapsa stângă, talpa dreaptă, obraz stâng, buze, scalp, spatele genunchilor și rămâneți acolo maxim un minut, pe o suprafața cam de mărimea minim a unei amprente digitale și maxim a podului palmei voastre.

2. Autoobservarea atitudinilor noastre față de sex, față de partener așa cum sunt ele nu cum ar trebui să fie conform lumii: dacă e încântarea observați încântarea, dacă e frustrare observați frustrarea, indiferent ce atitudine ați avea observați-o pentru că este realitatea voastră, adevărul vostru aici și acum, mâine, altădată va putea fi altceva, dar pentru a detecta atitudinile noastre schimbatoare avem nevoie să conștientizăm cum este acum, aici.

3. Comunicarea nevoilor noastre de moment: îmi place..., nu îmi place (dacă vă vine greu să vă exprimați verbal creați  - până reînvățați să simțiți ce simțiți și ce simte celălalt un limbaj de cod prin care să vă dați de înțeles că ar trebui celălalt să se oprească); un cod simplu, o atingere fermă în podul palmei îl face pe celălalt atent când vreți să vă asculte nevoia, dorința pentru o altă dinamică, o altă poziție etc

4. Preludiul: ieșiți din mintea de la servici sau din problemele cotidiene și spuneții corpului și minții vostre că acum aveți nevoie de cooperarea întregii voastre ființe pentru a folosi acest instrument minunat care este actul erotic pentru a accesa stări de conștiimță extinse, pentru a vă cunoaște mai complet; în tăcerea din minte, în miniștea ei faceți duș de câte ori se poate săpunind cu săpun hidratant de plante fară mirosuri puternice cu plamele voastre corpul celuilalt, lăsați apa să curgă ușor, fără presiune, ca o ploaie fină și călduță;  ștergerea corpului să fie blândă, ca și cum ați tampona pielea unui bebeluș sensibil și folosiți după un ulei de masaj plăcut mirositor (bucuioc, mosc, trandafir, santal, iasomie in ulei de migdale) sau fără miros pentru a păstra mirosul vostru natural, firesc, feromonii noștri masculini și feminini. Masajul să fie lent și abia să atingeți pielea celuilalt, de la degetele de la picioare până la creștetul capului, lăsând organele genitale la finalul masajului pentru că adesea atingerea lor determină erecții puternice sau învățați tehnici de masaj erotic pe care să le adaptați la stilul vostru și la partenerul vostru de cuplu. Folosiți în preludiu și chiar pe tot timpul acturlui erotic explorarea cu toate simțurile: mirosiți, gustați, atingeți, priviți, ascultați bătăile inimii voastre ale celuilalt, respirația și muzica dacă alegeți o muzică care să vă însoțească contopirea ființelor și totodată procesul de transformare clipă de clipă a impresiilor care vin spre creierul vostrul lasați-le interpretate nu de mintea ci de intuiția voastră. Ea vine din simțire nu din gândire, este infinit mai rapidă și mai autentică, mai aproape de Adevărul despre Ceea ce Suntem. Atingeți, gustați, mirosiți, ascultați, priviți ca și cum celălalt are puritatea unui bebeluș, sensibilitatea unui adolescent, imaginația unui adult, înțelepciunea unui bătrân, ca și cum ați face dragoste cu Divinul din celălalt nu cu profanul, pentru că în ochii cu care îl priviți pe partenerul vostru stă miracolul descoperirii voastre ca sacri sau ca profani.

Puteți rămâne doar la stadiul de preludiu o vreme până ajungeți să vă întâlniți cu adevărat cu celălalt, nu cu etichetele voastre despre partener, ci cu descoperirea clipă de clipă a Lui, tensionat sau relaxat, lacom sau liniștit, ferm sau blând, de-a ce alegeți să vă jucați unul cu celălalt, pentru că viața este un joc pe care noi l-am luat prea în serios și am pierdut aspectul ei ludic, jucăuș, explorator.

Când alegeți să vă contopiți cu celălalt, când corpurile voastre fuzionează în unul singur apare un singur dansator și un singur dans, o singură respirație în care unul îl inspiră pe celălalt care se expiră pe sine pentru a fi întrupat apoi în partener, zvâcniri inimi care se sincronizează în timp. Până la acest stadiu observați-vă dinamica, atașamentul față de ideea despre plăcere asociată cu orgasm sau ejaculare, începeți să faceți diferența, distincția între bucuria contopirii și evacuarea tensiunilor din minte prin ejaculare și orgasme clitoridiene sau vaginale. Când ajungeți să puteți alege continența, amânarea orgasmului în locul goanei, alergăturii după spasmul de final, după care extenuați de sport extrem vă spălați și vă îmbrăcați, deja ar fi de dorit să vă cunoașteți, să fi facut cunoștință treptat cu corpul celuilalt, să nu vă mai gândiți la grăsimea sau formele voastre, ci la bucuria întâlnirii celor două ființe, care sunt acolo să se dăruiască pe sine celuilalt să facă loc celuilalt în inima și corpul său. Dacă faceți sex ca și cum ar fi intrat zilele în sac așa se va și întâmpla cu zilele voastre, le veți scurta pentru că energia sexuală este cea mai intensă, puternică forță din univers, și ceea ce este atitudinea voastră, conștientă sau nu aceea atrageți spre voi în baza legilor rezonanței vibraționale. Dacă faceți dragoste cu atitudinea că aveți la discreție tot timpul din lume veți face minuni, vi se vor revela alte și alte aspecte ale Vieții de care nu aveați habar că sunteți capabili: disparea foamea și setea, dispare somnolența, scade nevoia de somn, se trezește vindecătorul interior, atenția și concentrarea, puterea de a pătrunde în profunzimea lucrurilor, situațiilor, se dezvoltă intuiția, se ascut toate simțurile, se trezește Viața și Adevărul în voi, iar alegerile voastre pentru ceea ce Sunt clipă de clipă servesc Căii voastre particulare, Drumului foarte îngust al celui ce își este credincios Sie însuși, cel care se abandonează din minte în inimă conștient, avînd direct experiența că inima nu se înșeală, în timp ce mintea i-a jucat feste în permanență.

Făcând dragoste din inimă cu divinul din voi și trasnfigurând profanul din ochii cu care îl priveați pe celălalt în sacrul și divinul care Este, sexul este vindecător și eliberator de iluzii și suferințe, este înălțător și dă împlinire, dorință de viață, forță, putere, libertate, creativitate toate prin Conștiență.

Postludiul este important ca în liniște să internalizați noile senzații și starea pe care ați dobândit-o prin actul amoros, conștientizarea altruismului versus egoismul trecut, în care eu sunt fericirea în mine însumi și înmulțesc împlinirea mea prin sincronizarea, contopirea, împlinirea celuilalt, pentru că am ales și ALEG CONȘTIENT acțiunile mele, atitudinile mele, observ detașat stările mele în schimbare sau așezate, stabilizate în liniștea minții pentru o vreme.

Boddisattva ajunge în finalul Marii Opere să fie Eliberat de Amorul ca Act, atinge stadiul de Maestru Autorealizat, pentru că el știe că Este Amorul ca Ființă a Amorului, Este Cel Ce Este

Om Mani Padme Hum - O Divinul Meu în Mine (Nu mai sunt egoul ci Cristos Dumnezeu trăiește în mine)

Cunoașterea de Sine

Autocunoașterea sau Conștientizarea Sinelui este Calea spre Adevărul despre Viață. 

Conștientizarea realității noastre interioare, a identității noastre emoționale, mentale, organice/fizice presupune în prima fază asumarea etichetelor pe care societatea, convenția socială ni le-a furnizat, apoi testarea eficienței lor, iar în final eliminarea etichetelor și reexperimentarea Vieții directă, totală, plină de uimirea copilului asociată cu înțelepciunea maturului.

Premisa esențială pentru cunoașterea de Sine este dezvoltarea calității de Observator detașat al nostru, ca și cum am percepe pentru prima dată un străin. A ne observa asociat cu a ne înțelege și mai ales accepta realitatea așa cum este ea este începutul maturizării emoționale.

Viața ne arată multe exemple de adulți sau vârstnici care deși au în folosință corpuri marure fizic au un emoțional neadaptat la circumstanțele reale ale vieții, care reacționează ca niste copii de gradiniță - și nu ca inocență ci ca lipsă a înțelegerii situațiilor prin care trec, a nevoii de a schimba lumea care este defectă din punctul lor de vedere în timp ce la ei nu ar schimba nimic - mai ales nu ochii privitorului.

De fapt lumea nu are nimic defect, noi am fost dresați să credem ca pentru a fi acceptați este nevoie de doi indivizi, ca li cum am nevoie de aprobarea altuia care să spună despre mine ca sunt valabilă. Dacă sunt în starea de observator detașat înțeleg imediat că de fapt nu este nimic în neregulă nici cu lume nici cu Sinele meu, în neregulă sunt lentilele prin care privesc lumea și pe mine.

Dacă ne dorim sincer să ajungem să nu mai fim sclavii convenției sociale și ai celor care înțeleg Legile după care se guvernează Natura Umană și Multiversul, este nevoie de schimbarea obiceiurilor: de a crede că ceilalți au mai multă dreptate descriind ce suntem și ce nu suntem noi, de a crede că alții ar putea fi mai buni - valabil într-o societate de consum nu în realitate, unde toți Suntem Unu, Suntem Copiii desăvârșiți ai lui Dumnezeu (Fiți dar voi desăvârșiți precum și Tatăl vostru desăvârșit este), obișnuința de a ne externaliza controlul spre diverse instituții sau persoane care ar trebui să știe ce avem noi nevoie să avem, să știm, să putem, să iubim, să lucrăm, să cuprindem cu atenția noastră... 

Obiceiurile noastre devin caracterul apoi destinul nostru pentru că ele ne mențin atenția dispersată, de fapt ne țin mentalul și emoționalul într-o lipsă de atenție, într-o inerție din care ne este foarte dificil să ne desprindem, mai ales când ne lipsește bucuria de Viață, când nu mai avem motivație să experimentăm nimic deoarece credem că deja am pătruns în Viață și am trăit, cand nici nu avem o vagă idee despre Adevăr, că de fapt am fost trăiți de tot cee ce credem că noi am trăit.

Cunoașterea de Sine presupune conștientizarea naturii noastre de Ființe de Lumină venite în manifestare în iluzii nenumărate. Observarea identității din care facem alegeri clipă de clipă, a locului unde ne aflăm, și a ceea ce facem de fapt generează stări de conștientizare, de acceptare, de recalibrare a lentilelor prin care percepem realitatea.

Treptat din observatori tot mai atenți putem ajunge să ne reamintim răspunsurile le întrebări existențiale: Cine Sunt, Ce e înainte și după moarte - de unde venim și unde mergem, am oare un rost pentru care sunt pe lume sau rostul se creează prin atitudinile și stările pe care le emanăm și care se întorc spre noi în oglindă, unde întreaga lume cu ce ne place - adică cu ce acceptăm la noi, sau nu ne place - adică cu ceea ce respingem la noi este reflecția interiorului nostru.

Menținerea atenției concentrate pe noi face ca egoul să fie pus sub lupă și multe dintre comportamentele indezirabile pot fi eradicate dacă ne-am privi și i-am privi cu demnitate, cu altruism, cu iubire și detașare pe ceilalți...

Viața ca Piesă jucată pe Scena Lumii, Omul ca Actor/Regizor/Scenograf

De când venim pe lume ne jucăm. Jocul nostru este de fapt o reiterare a Jocului Cosmic, în care Dumnezeu Crează, apoi își Susține Creația și apoi o Distruge, reabsorbindu-se pe Sine din Ea, eliberându-se pentru a crea altceva.

Inițial, prin uimirea și calitatea noastră de exploratori descoperim realitatea materială, apoi o susținem lipind pe ea etichete, iar în final distrugem etichetele și schimbăm din nou ochii privitorului, când copacul nu mai e copac, când muntele nu mai e munte, când pamantul nu mai e pământ, cand apa nu mai e apă, când aerul nu mai e aer, dar toate prin din nou viață, strălucire, retraim mirarea, uimirea prin conștientizarea realității așa cum este ea fără etichete, fără a o mai ține închisă în șabloane, în idolatrie prin cuvânt.

Actorul crează personajul în sine, îl susține pe scenă, apoi revine la identitatea lui de dinaintea spectacolului. la fel, clipă de clipă, conștienți sau inconștienți, indivizii joacă roluri, cu mască sau fără mască, dar joacă un personaj în a cărui piele intră, iar când personajul nu mai corespunde momentului, circumstanțelor, intră în pielea altui personaj.

Dincolo de personajele comune, din Matrice, din Lumesc, există personajele arhetipale și Persoana Unică a Divinului. Această Persoană Unică poate lua diverse forme, umane sau non umane, dar deplin conștiente de Jocul Cosmic pe care îl joacă, prin Conștientizarea identității cu Divinul Absolut (Eu Și Tatăl UNU Suntem), susține piesa prin Legămintele unui Boddhisattva de a pătrunde întreaga Cunoaștere, de a Fii aici si acum pentru a facilita Eliberarea din Iluzie a fiecărei Ființe,...  și în finalul Marii Opere Alchimiștilor, cel Eliberat se resoarbe pe Sine din Creație...

va urma :)

Invierea

Fiind în postul Paștilor și lucrând cu oameni cărora le-a murit foarte recent cineva drag, familii cu relații foarte frumoase, cu povești de iubire reale, am simțit lipsa lor de înțelegere a ce se petrece de fapt cu noi când părăsim această lume, când murim pentru această dimensiune a ființei pe care în mod eronat o numim realitate. 

Marea majoritate a oamenilor nu sunt pregătiți pentru astfel de evenimente care îi iau prin surprindere și le creează o traumă în plus, un blocaj emoțional. Religia le dă niște cârje pe care nu le știu folosi și își dau cu ele peste cap pentru că ființa fiecăruia din noi cunoaște Adevărul despre fenomenul Morții și ce se petrece Dincolo de Moarte cu conștiința noastră. 

Trăind în dimensiunea minții, mai precis a mentalului inferior, explicațiile pe care le mestecă animalul intelectual despre moarte menite să îi calmeze, să-i anestezieze simțurile, de fapt îi mai atârnă de gât o piatră de moară legată  în lanțuri.

Ceea ce ne eliberează de ignoranță este Adevărul despre Viață și Moarte, doar că, așa cum îi spunea Iisus lui Pilat din Pont, nimeni nu poate să îți arate Adevărul dacă nu vrei să îl vezi,  adică dacă noi am fost crescuți, dresați cu niște credințe iraționale despre Moarte reacționăm, zicem noi ne adaptăm la Viață, la realitate prin metodele furnizate de cei care au realizat dresajul. 

Ne închinăm unor idei, concepte despre Dumnezeu, despre Moarte, despre Viață, deoarece ele sunt doar concepte, harta nu teritoriul, deoarece teritoriul este în permanentă schimbare, este ca o apa care curge și deși o numim Dunăre, este mereu altă apă, cu alte proprietăți. 

Așa că în loc să vedem Viața și Moartea ca stări prin care trecem le vedem distincte, separate fără vreo legătură, în timp ce ele coexistă clipă de clipă: milioane de celule ne mor în fiecare secundă și nu plângem după ele, milioane se nasc și nu sărbătorim, în 7 ani nici o celulă pe care o am în acest moment nu mai este în mine și totuși nu realizez fenomenul morții până la încetarea a ceea ce numim funcții vitale care conduc la separarea definitivă a cadavrului, a corpului de suflarea de viață.

Îmi amintesc că atunci când eram copil știam foarte bine că nu este nevoie să murim, că moartea este o opțiune și că dacă toți cunoscuții noștri și ai neamului nostru au murit nu dovedește faptul că ni se va întâmpla și nouă. Este o statistică, o probabilitate, o posibilitate, nu este o certitudine.

Credințele noastre eronate despre ceea ce suntem și din ce suntem compuși ne fac să ne deplasăm prin realitate cu lentoarea emoțiilor și a mentalului nostru inferior. 

Totuși ființa noastră nu uită niciodată de natura ei vibrațională, de faptul că ea este adevăratul EU, adică o ființă de lumină aflată într=o formă de condensare energetică densă, numită materie. Lumina nu moare, Dumnezeu nu moare, iar separarea nu există decât la nivelul minții inferioare. 

Pentru a înțelege cum funcționăm este necesar să transcedem mintea inferioară și să folosim mentalul superior care ne permite înțelegerea cauzelor reale ale suferințelor, libertatea, Adevărul, Calea și mai ales Viața. Cu mentalul superior putem pătrunde în Lumea Cauzală, o realitate mai corectă însă tot un adevăr parțial.

Invierea este posibilă atunci când nu o dorim cu mintea de animal intelectual, de mașină umanoidă ci o alegem din identitatea care știe că poate ALEGE dacă să mai păstreze sau nu un corp. 

Uneori ființa decide ca un individ să se întoarcă și să continue să viețuiască realitatea cotidiană, însă experiența transfiguratoare a conștiinței morții îl va schimba definitiv dintr-o personalitate egocentrică într-un bodisattva, într-o conștiință a întregului care alege să contribuie la ridicarea nivelului global al conștiinței...

Când revii din Moarte ( clinică )

Clinică sau definitivă moartea este tot moarte din felul cum percepe omul de pe pământ realitatea: lipsă de viață în corp, fară respirație, fără bătăi ale inimii...

În medicină, la neurologie, pe competența de urgențe ești învățat că mintea este moartă, mai corect că în special creierul este prea distrus de lipsa de oxigenare ce depășește 5 minute pentru a mai recupera funcțiile care ne deosebesc de legume...

Și totuși prea mulți oameni care au revenit din moarte clinică au făcut-o după un intreval de neoxigenare a creierului de mai mult de 5 minute, iar recuperarea funcțiilor a fost mai mult decât completă: constând în accesarea memoriilor din tot ce au experimentat în viață până în momentul prezent, conștiință completă instantanee

Când ai avut experiența directă a ce înseamnă viața de dincolo și perpetua minciună că există moarte, când corpul zace iar tu ești cel puțin la fel de conștient ca în viața cu corp, înțelegi că nimeni nu moare, că haina de carne ai dat-o jos, că ai revenit la natura ta de Ființă de Lumină, care a jucat aici un Joc minunat prin care să se descopere pe Sine, să se creeze și să se distrugă și să se recreeze după chipul și asemănarea Creatorului Interior, Arhitectul Universului, Stăpânul și Sclavul Tuturor, Libertatea și Iluzia

Ceea ce se pierde în moartea clinică și moartea din care nu mai revenim sunt iluziile, poveștile care ne-au făcut să ne credem, să ne percepem separați unii de alții, să uităm legăturile nevăzute, rețeaua dintre noi care asigură viața și continuitatea. Pierderea iluziilor se face murind în fiecare clipă pentru identitățile pe care deja le-am experimentat, le-am întrupat pentru a simpatiza cu noi roluri, cu alte decoruri, cu alți actori

Joc după Joc, rol după rol ajungem să înțelegem că toate sunt la fel, că dincolo de iluziile egoului, iluzia separării (daimon, demon=cel separat de Unu), dincolo de impresia că suntem păcătoși se află conștiința întregului (Eu Și Tatăl UNU Suntem), a experienței noastre de Unici și Irepetabili

Atunci când mințim ucidem în mintea noastră o parte a identității noastre pe care nu o putem accepta, iubi, integra pentru că fie nu convine convenției sociale, fie ne pune identitatea în pericol de moarte socială, politică, economică, fizică... la fel lăsăm să moară în noi anumite roluri pe care le-am jucat deja pentru a învăța și deprinde noi roluri, adică murim dintr-o identitate, dintr-o realitate pentru a ne naște în altă realitate, în altă identitate...

Revenirea din moartea clinică, revenirea=trezirea din vis este întoarcerea la realitatea iluzorie materială după o ieșire din corp cu întreruperea funcțiilor aparent vitale, întoarcerea după fiecare noapte în care suntem inconștienți pentru realitatea lumii fizice dar adesea foarte conștienți pentru lumea de dincolo, pentru regiunea morților, focus 27 - vezi Robert Monroe, Bardo Todol, Lumea Astrală diverse alte regiuni cu benzi de frecvență diferite de cele de undă beta-alfa la care ni se limitează conștiința actuală de peste zi...

Stările modificate de conștiință au fascinat dintotdeauna ființele umane, Jocul Iluziilor pe calea Auto descoperirii de Sine, a Identității noastre complete și Unice, escaladarea Scării lui Iacob, Arborele Sefirotic, Kabala și Numerologia, Geometria Sacră, Marea Opera a Alchimiștilor, sarpele care își înghite coada este ceea ce doar Omul Conștient alege să descopere în Sine, deoarece animalul intelectual în mod greșit numit Om nu poate decât să fie scavul trebuințelor primare sau a uzurii morale, despre care Iisus spunea: Lăsati morții să își îngroape morții

Revenirea din vis este o mică naștere după o mică moarte pentru conștiența lumi acesteia; la fel când mintea noastră nu este în Aici și Acum, noi suntem morți deoarece tocmai ratăm clipa prezentă, singura care există, traind în afara noastra, de fapt aducând în  noi exteriorul și anihilând interiorul, pe noi înșine... Astfel organele noastre de simț aduc mai aproape de noi înșine pe ceilalți, lumea prin percepția lumii cu cele 5 simțuri, transformarea semnalelor exterioare în influx nervos ce ajunge la creier unde se procesează informații despre lume în timp ce nu mai suntem capabili să ne focalizăm și pe noi înșine - fugim după 2 iepuri, însă pe cel interior îl ratăm cât timp suntem incapabili să accesăm ambele realități concomitent

Insă celui care cu ardoare cere, ca li cum deja ar fi primit, îi va fi dezvaluită Pistis Sofia, Înțelepciunea Cunoașterii de Sine

Senzațiile, emoțiile și bolile - 2

După ce am învățat să lipim pe nenumăratele senzații de pe suprafața corpului și din interiorul lui etichete cu plăcut sau neplăcut, aceste valori de adevăr ne conduc la emoții pozitive: mai vreau sau emoții negative: nu mai vreau. Din ignoranță, pierdem din vedere că subconștientul nostru nu poate procesa lipsa a ceva, adică în loc de nu mai vreau întelege pe vreau - nu știe să îl citească pe nu, iar cantitatea mare de energie emoțională implicată în aversiunile noastre se direcționează tocmai spre obiectul suferinței, adică ceea ce am afirmat că nu mai vrem, pentru că în mintea noastră se crează imaginea a ce nu mai vrem, în loc sa ne focalizăm energia atenției și imaginația spre ceea ce ne dorim de fapt. Dacă noi ne focalizăm pe ce nu dorim să primim, să avem, să facem, să ni se întâmple, în baza rezonanței vibraționale atragem spre noi ce am avut în centrul atenției chiar dacă nu ne dorim acel lucru. Cu ceea ce este ocupat câmpul atenției noastre cu aceea ne îndeletnicim, adică e ca un meniu din care am comandat ceea ce nu doream în loc să comandăm ceea ce am fi ales să servim. Noi îi explicăm ospătarului tot ceea ce nu vrem, în loc să economisim timp și energie și să savurăm ceea ce ne dorim. Față de ceea ce ne dorim am fost învațați să credem că: nu merităm, nu suntem destul de buni, de frumoși, de deștepți, de atenți, de bogați, de șmecheri, de ... și nici macar nu mai îndraznim să visăm, iar visele ne sunt sancționate încă din fragedă pruncie, în copilărie regasim cele mai teribile interdicții și programe: nu poți, nu-i bine să te iubești pe tine - e un gest egoist, sacrifică-te pentru ceilalți, uită de tine și vei avea comori în cer. Astfel de sloganuri fac în mintea noastră niște butoane care se autodeclanșează și devenim incapabili să ne gestionam viața, leganându-ne ca o bărcuță între minciunile sociale care ne structureaza realitatea iluzorie.

În realitate diferența dintre cei fericiți și cei nefericiți este înțelegerea secretului rezonanței vibraționale și secretul oglinzii din ceilalți. Cei fericiți își canalizează atenția spre bunăstare, abundență, armonie, bucurie, liniște, sănătate, libertate, pace, blândețe, compasiune, altruism, solidaritate, cooperare, deschiderea inimii; cei nefericiți au uitat că viața este un Joc Cosmic minunat și încă se mai identifică cu rolul de victimă, de bolnav, de prost, de neputincios, de urât, de frică, de disperare și panică, de durere, de separare - etichete pe care le lipesc pe ființa lor ca pe niște borcane, apoi uită să le mai dea jos.

Odată asumată eticheta de boală ne supunem expertizei și controlului exterior asupra vieții noastre și devenim dependenți, pentru un timp - dacă ne prindem de farsă, de Joc, sau dependenți de medicamente și cârje pentru una sau mai multe vieți... Suntem ca niște vulturi aurii care pot plana minunat în înaltul cerului și totuși să credem că suntem găini, doar pentru că  nu am văzut de aproape niciodată un vultur auriu. iar noi am fost crescuți din întâmplare între găini, și nu mai știm că în natura noastră de vulturi care au la dispoziție întregul văzduh ne limităm să zburam cel mult peste gard și să admirăm de la pământ măreția și libertatea vulturului auriu ce zboară pe cer. (Conștiența - Anthony de Mello)

Vindecarea este firească, de ea se ocupă corpul și toată comunitatea de celule din care suntem alcătuiți  mai ales când dormim sau când devenim responsabili de viața și de sănătatea noastră, pentru că atunci când suntem conștienți de noi ca Întreg vom alege să ne bucurăm de viață, să ne iubim mai ales pe noi - înțelegem că doar iubindu-ne și respectându-ne pe noi vom putea să îi iubim pe alții și nu vom mai aștepta ca fericirea noastră să depindă de gesturile lor, de prezența lor, de posesiunile lor sau ale noastre, ci vom fi clipă de clipă fericiți prin noi înșine, conștientizînd că perfecțiunea noastră nu depinde de nimeni, că toți suntem perfecți, UNICI ȘI IREPETABILI, prin Datul Nostru Divin, iar iluzia greșelii și a păcatului, a bolii și a morții este doar marea păcăleală prin care am uitat că nu există greșeli ci există doar experiențe de învățare, nu există păcate - le are Cristos asupra lui eliberând Lumea de ele, bolile sunt stari modificate de conștiință de Sine, iar moartea este imposibilă pentru ca suntem Ființe de Lumină, adică suflete care au îmbrăcat haina de carne și oase și au uitat cp sunt capabili să o transforme în lumină, alternativa la reciclarea prin descompunerea corpului proces prin care lelementele din corp se reîntorc în natura mult mai lent decât prin reamintirea abilității noastre de a ne transforma la dorință în lumină...

În speranța că alegem clipă de clipă sănătatea, abundența de iubire și amintirea identității noastre teribil de divine din care putem face alegeri conștiente

Celorlalți somn ușor, vise plăcute în continuare până ce alte alegeri vi se vor părea mai potrivite :) ...

Viață minunată...

Senzațiile, emoțiile și bolile - 1

Senzații în corp apar odată cu formarea sistemului nervos în perioada intrauterină și le vom avea până la moarte. Există în corpuri senzații grosiere și senzații subtile. Senzațiile grosiere sunt cele pe care le percepem cu organele de simț comun: miros, gust, tact, auz, văz și senzațiile care apar în interiorul corpului: furnicături, arsuri, constricție, tensiune, sfâșiere, întindere, presiune, amețeală, palpitații, pulsații etc. Acestea sunt doar senzații. De aici începe călătoria minunată a omului spre sănatate și spre boală. 

Cum?

Fiecărei senzații începem treptat să îi atașăm o stare emoțională. Învățăm din perioada intrauterină să asociem suntele, luminile-imaginile, gusturile, mirosurile, atingerile, crampele, palpitațiile și tot spectrul de senzații cu stările emoționale ale mamei, apoi cu ale celor din jur. Memoriile senzațiilor și stărilor emoționale se transmit și se stochează holografic în tot universul material.

Cum este posibil să perceapă copilul mirosuri, imagini, senzații pe care le are mama prin contactul direct cu mediul și nu fătul însuși?

Simplu. Toate senzațiile din mediu sunt identificate de receptorii organelor de simț ai mamei, aflați pe suprafața pielii și dezvoltați din aceeași foiță embrionară. Copilului, în funcție de impresiile, semnalele din mediu pe care le culege și le prelucrează mama i se dezvoltă mai bine anumite structuri receptoare, care holografic vor deveni familiare cu genul de stimuli la care mama se adaptează, apoi după naștere, cu genul de stimuli la care se adaptează societatea - stimuli fizici și psihici. De la receptori spre creier nu mai avem de a face cu miros, gust, tact, auz, văz ci doar cu semnale electrice în care au fost traduse senzațiile. Ele ajung la creier unde are loc prelucrarea informației și eliberarea unui răspuns, un răspuns deja presetat în cutia cu răspunsuri posibile cunoscute.

Odată ajunse în creier semnalele, procesorul are o secretară care împarte impresiile din mediul intern și extern în senzații plăcute și neplăcute. Această secretară internă a fost învățată de-a lungul dezvoltării speciei umane să diferențieze plăcutul de neplăcut, adică să eticheteze ca bun sau rău impresiile-stimuli ajunși sub forma influxului nervos, adică sub forma semnalelor electrice.

De aici, în grade mai mici sau mai mari, ajungem la a pune sub registrul tânjesc după, mai vreaaaaaau semnalele ce țin de domeniul plăcut, și sub registrul aversiune, nuuuu maaaai vreau acele semnale ce țin de domeniul neplăcut, dureros. Sferele plăcut și neplăcut nu sunt neaparat adaptative la modul absolut, adică ele nu asigura supraviețuirea în natură, cum se întâmplă în cazul animalelor, ci asigură supraviețuirea în cadrul convenției sociale: culturi, religii, economie, politici și alte forme de manipulare în masă.

Esența a ceea ce am explicat mai sus este faptul că fiecare senzație, care ține de registrul informație pură, ajunge să fie tradusă în semnale electrice, propagată la creier, etichetată ca plăcută sau neplăcută în acord cu un sistem de valori de adevăr condiționat socio-politico-econimico-religioso-cultural și apoi în acord cu același sistem adaptativ de a emite un răspuns din sfera mai vreau sau nu mai vreau, adică o deplasare spre stimulii care au condus spre mai vreau și o îndepartare de stimulii ce au condus spre domeniul nu mai vreau. Starea emoțională de placut și neplăcut condiționată socio-politico-econimico-religioso-cultural este mobilul, energia care face ca sistemul să se îndrepte spre sau să se îndepărteze de un stimul.

În cazul stimulilor interni reacția emoțională de nu mai vreau conduce la luarea de medicamente care ucid mesagerul de pace - senzația neplacută - catalogată generic ca durerea,  și astfel trăim în continuare cu iluzia că în mod oficial imi merge bine, deși noi tocmai am ignorat mesagerul care venise să ne spună că adaptarea noastră la mediu este defectuoasă și așa că tocmai am făcut primul pas spre eticheta de disfuncții și apoi boli...

va urma

Respiratia fiintei - primul si ultimul gest intr-o viata

Nu doar omul respira. Si piatra si planta si animalul au respiratie. 

Cum respira piatra? 

Desi energia este extrem de condensata intre atomii pietrei, anumite frecvente pot face orice piatra sa explodeze, ea are o frecventa de vibratie in care se condenseaza si se expandeaza, in ritmuri extrem de clare, prin faoret care fac de fapt intreaga materie sa se compuna si sa se descompuna de 10 la 22 ori pe secunda. 

Planta are prima respiratie cand moare samanta pentru a sa naste o noua fiinta, cea a plantei. Constiinta plantei este dincolo de bine si de rau, desi planta  recunoaste un agresor ce i-a rupt un ram, il identifica si aceasta identificare se poate detecta cu electrozi pusi pe frunze sau pe tulpina plantei. 

Animalele respira in aer sau in apa, dar respira, din prima clipa si pana in ultima. 

Omul, pe masura ce trece din stadiul de animal intelectual spre stadiul de fiinta spirituala incepe sa inteleaga ca de fapt (vezi Matrix - tu crezi ca aer respiri?) nu avem nevoie sa respiram, iar in momentele de maxia constientizare de Sine nu vom respira, vom fi doar observatori, dincolo de bine si de rau

Inainte de a nu mai simti nevoia de a respira, intr-un stadiu premergator, dar nu obligatoriu, se spune ca ajungem sa fim autotrofi, adica sa nu mai avem nevoie de hrana. Initial renuntam la a mai manca animale moarte, cadavre, impresii si vibratii de stagnare si imobilitate, rigiditate si ignoranta; apoi vom renunta si la alimente solide, vom consuma sucuri proaspete, apa si cereale incoltite pe care le vom mesteca pana devin lichide (mancarea se bea, apa se mesteca de peste 100 ori - supravietuitori ai lagarelor naziste); apoi nu vom mai avea nevoie deloc de hrana si nici de apa, deoarece corpul uman este capabil de o bioalchimie prin care isi produce singur tot ce are nevoie, ia din energia eterului, din aer si umiditatea si lumina esenta energiei vietii, vibratiile de viata.

Apoi dupa ce nu mai are nevoie de hrana, omul isi poate opri respiratia si in final isi opreste la comanda chiar bataile inimii, isi suspenda functiile biologice fara a intra in putrefactie. Constiinta sa extinsa ii permite sa ignore legile fizicii newtoniene si sa se lase supus legilor fizicii cuantice care explica bilocatia, experientele in afara corpului, starile de Jinas - calatoria in alte lumi subtile cu corpul fizic. Purificarea mintii de aceste impuritati sau agregate psihice permite o mobilitate, o libertatea de fiintare in lumile subtile dincolo de limitele imaginatiei noastre, ne aduc fata in fata cu Dumnezeu, amintindu-ne dumnezeirea, ca firesc al Vietii in aici si acum

Cum putem ajunge aici? liberi de mancare, de somn, de respiratie si de bataile inimii... 

Simplu, am avut mereu la indemana instrumentele si totusi nu am avut ochi sa le vedem, urechi sa auzim, nu am trait in noi insine ci in ceilalti, crezand ca noi stim mai bine ce ar trebui: sa fie, sa faca, sa stie, sa aleaga, sa gandeasca, sa simta partenerul de cuplu, mama, tata, copii, colegii, sefii, oricine cu care venim in contact.

Cand incepem sa ne punem intrebari existentiale, sa desertam vasul plin de credinte irationale al mintii noastre spre o stare de disponibilitate de a invata ceva nou, diferit, de a intelege Legile dupa care se guverneaza Universul, Creatia in Sine, incepem cu adevarat sa avem sclipiri de Viata, de Constiinta de Sine.

Am experimentat deja, pana in acest moment bucati din cine am fost, cine nu mai vreau sa fiu si mai ales avem posibilitatea de a Alege Cine Vreau Sa Fiu, ce identitate intentionez sa manifest in aceasta clipa, in aceasta circumstanta - aici si acum. Ca sa pot alege cine vreau sa fiu este necesar sa stiu Cine Sunt, altfel alegerile le face Nu stiu cine sunt si se va gasi cineva binevoitor sa stie mai bine ca noi cine trebuie sa fiu, ce sa gandesc, cand sa zambesc si cand sa plang, cand sa dorm si cand sa mananc, cand sa respir si cand sa iubesc, pe cine si mai ales de ce...

Si aducem intr-un registru al rationalului, emotii si sentimente care tin de cu totu alt registru, de o alta realitate, vibrational foarte diferita de prima, care cauta explicatii pentru a-si sustine identitatea de moment, pentru a blinda sfera de confort, si care nu este decat sclavia matricii, robia conventiei sociale: compromisuri, depresie, anestezie cognitiv - comportamentala...

Respiram superficial cand traim in altii nu in noi, cand stresul este tema cheie a Vietii noastre, partitura nu ne mai contine in ea caci fiinta noastra nu conteaza, ci doar supunerea oarba prin care energia noastra pleaca spre cei care au curajul sa viseze pentru ei si pentru noi, iar noi devenim atunci mortii ramasi sa isi ingroape mortii, pe cei care au uitat si ei ca sunt de fapt Nemuritori in Viata

Alegerea de a renunta la corp, schimbarea formelor facea odata parte din firescul existentei, in epoca de aur a acestei rase ariene, acum aflata in epoca de fier, de maxima decadenta, cand din cei liberi se pun bazele noii rase de Oameni Solari, de Oameni de Aur, Namuritori, Dumnezei constienti de faptul ca Sunt Unul cu totii

Respiratia constientizata ne aduce in noi insine, apoi ne dezvolta atentia, ne-o ascute ca pe un bisturiu cu care vom transa agregatele psihice, vom elibera din ele senzatiile subtile si impuritatile grosiere ale mintii, adica energiile condensate neconstientizate pana cand subconstientul le defuleaza admitand ca avem deja resusele de a le gestiona, de a reintegra partile de suflet pierdute si ne vom aminti cine am fost si cine suntem, de unde venim si incotro ne ducem, ca am fost mereu si ca vom fi in eternitate Unu

Respirand subtil si profund, constient si atent, vom constata ca gradul de amintire de sine depinde de Cunoasterea de Sine in profunzimile Fiintei, desi aceasta respiratie, de durata, ne arata credintele noastre intiparite in noi si in ceilalti care se dizolva, ne mai fiind hranite de energia atentiei noastre

Timusul coordoneaza bataile inimii pe care le poate modifica atunci cand ii solicitam, dar care este guvernat de glanda Pineala, simbol al deschiderii inimii noastre spre intreaga Creatie

Respirati cu blandete, respirati cu atentie, respirati constient...

Respiratia - primul si ultimul gest intr-o viata

Atunci cand ne nastem primul lucru pe care il facem este sa respiram, sa ne umplem plamanii cu aer, cu ceea ce umple realitatea in care venim, suntem constienti de respiratie pana pe la 3-7 ani, apoi devine o obisnuinta si nu ii mai acordam atentie.

Datorita respiratie care devine automatism avem posibilitatea de a fi exploratori ai realitatii numite Viata pe Pamant, si totusi ajungem adesea sa ne dam ultima suflare si sa nu fi trait cu adevarat in noi insine ci in visele predecesorilor intiparite in ADN-ul nostru, in picioarele noastre, care ne poarta spre implinirea viselor lor. Si nu ne ajung visele strabunilor neimplinite ci, mai vine si conventia sociala care ne traieste viata, pentru ca noi suntem preocupati sa ii schimbam pe ceilalti, uitand ca ei sunt perfecti asa cum sunt si ca si noi suntem perfecti... doar ca societatea a avut intre timp, de la prima respiratie incoace, menirea de a ne spune ce sa fim si ce sa nu fim pentru a fi acceptati in lume, ce sa facem, ce sa invatam, ce sa avem ca sa fim validati in aceasta realitate. 

Cand ne plictisim, cand suferim extrem fizic sau psihic, sau cand primim un diagnostic de boala terminala putem avea momente in care sa ne punem intrebari existentiale, a caror esenta este: ce am facut pana acum, cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept,...  mai este ceva dupa asa-zisa moarte...???

Incepem sa redevenim exploratori ai constiintei noastre si in baza rezonantei vibrationale, sau a lui Cere si ti se va da daca ceri ca si cum deja ai fi primit. Incepem sa ne redescoperim pe NOI, pe Cel Ce Sunt din cel ce am fost si cel ce nu am fost, din cel ce sunt dispus sa fiu si din ce nu sunt dispus sa fiu,... jocuri de rol care ne conduc spre a constrientiza ca fiecare clip a vietii nostre am atras-o spre noi cu oameni, cu locuri, cu evenimente, ca o oglinda a ceea ce suntem

Noi traim in ceilalti prin ei mai mult decat prin noi pentru ca atunci cand ii privim, ei ajung pe retina noastra, in creierul nostru occipital, inapoi in reactiile noastre pentru ca atunci cand privim inafara noi nu ne mai vedem pe noi, nu ne mai ascultam vovea interioara, nu mai suntem constienti de senzatiile din corpul nostru, de respiratia noastra, de bataile inimii, de NOI... celalalt apare in noi si noi uitam de NOI insine in graba de a fugi de cine ni s-a spus ca suntem: rai, prosti, nemerituosi, urati, saraci, prea slabi, pacatosi. Ni s-a aratat o latura a noastra care este sanctionata de conventia sociala si care ar fi avut menirea sa ne invete despre Cine Aleg Sa Fiu

Ultima respiratie ne scoate din realitatea Vietii pe Pamant pentru a ne proiecta intr-o realitate de care conventia sociala a avut grja sa nu stim prea  ulte, ba chiar sa fie teama noastra suprema, Judecata de Apoi, aberatie a puterea infinit, de care nu avem cum scapa ca toti suntem pacatosi

Ca in vis ultima imagine cu care adormim e cea cu care ne trezim, ca visul ne ajuta sa gasim solutii la ce ne framanta, iar daca vrem sa stim ce e cu moartea asta vom afla in masura in care ne dam voie sa stergem programele mentale sociale care asigura supravietuirea eului fals si sa punem in loc ADEVARUL. Cunoasteti Adevarul si Adevarul va va face Liberi de ignoranta, de Iluzii de Frica

Cunoaste-te pe Tine Insuti si vei Cunoaste Natura si Zeii presupune intoarcerea atentiei spre interior, spre ceea ce ne face vii, respiratia noastra, sa ne reimprietenim cu ea, cu inima noastra, cu gandurile noastre -  acesti minunati musafiri, cu senzatiile noastre - acesti mesageri de pace pe care adesea ii ucidem cu ignoranta si prostia noastra, cand ei venisera sa ne arate cum merge viata noastra: o durere, un freamat de placere spuneau ceva ce nu am auzit fiind pierduti in traducerea mesajelor astfel incat sa se muleze pe conventia sociala

Reamintiti-va sa respirati constient macar cateva minute pe zi si incet va veti reaminti ce ar fi de dorit sa fie Viata pe Pamant

Sa avem o Viata Minunata (Constientizata)

Viata nu se masoara in numarul de respiratii inconstiente ci in numarul de momente care ne taie respiratia...

De ce si cum functioneaza EFT?

De ce si cum functioneaza EFT?

Corpul uman are o natura profund electrica. Dovezi ale prezentei electricitatii in corpul uman:

• Informatia se transmite de-a lungul nervilor prin semnale electrice date de depolarizarea din aproape in aproape a membranei neuronale; electroencefalograma, electrocardiograma (EEG, EKG – inregistreaza activitatea electrica a creierului si inimii)
• Medicina vestica pune accent pe natura chimica a proceselor din corp, in timp ce medicina estica a descoperit de peste 5000 de ani ca energia circula prin corp pe anumite trasee numite meridiane; exista 12 principale si multe secundare

De-a lungul meridianelor se afla puncte in care rezistenta electrica a pielii este de 12000-14000 Ohm, fata de 300000-400000 cat este pe restul suprafetei corpului

Atingerea acestor puncte face ca semnalele sa se transmita la creier mult mai rapid. Semnalele sunt identificate ca provenind de la receptori, colectori de mesaje - din mediul intern si extern - care trebuiesc prelucrate preferential; orice gand, stare emotionala sau verbalizare din momentul stimularii acestor puncte amprenteaza puternic prelucrarea datelor de catre creier

EFT indeparteaza inversia psihologica, legata de castigurile secundare pe care le mentinem prin obiceiurile noastre (copilul se imbolnaveste daca nu primeste atentia parintilor) si stimuleaza capetele celor 12 meridiane principale, in timp ce se rosteste o fraza de rememorare a problemei pe care se lucreaza

EFT este eficienta pentru ca se adreseaza cauzei directe nu efectelor; lucreaza pe amintirea, senzatia, gandul care genereaza emotia negativa.

Unde se aplica:

• panica/anxietate, frici/fobii, depresie, furie, dependente (dulciuri, gusturi, alcool, cafea, tigari, droguri etc), ADHD, traume, abuzuri (fizice, emotionale), sindrom de oboseala cronica, stres, insomnie, probleme de vedere, slabire, dureri (cap, spate, gat, umeri, incheieturi, dinti, stomac, dureri generale etc), alergii, lupus, psoriazis, tensiune, diabet, astm, disfunctii sexuale, probleme urinare...
• INCEARCA PENTRU ORICE!
• EFT ca metoda de intretinere si dezvoltare personala

eRORI DE FOLOSIRE A EFT:

• pentru probleme prea ambigue (timid: frica de vorbit in public, cu persoane de sex opus..)
• pentru situatii prea complexe (frica de avion: frica de inaltime, de moarte, de spatii inchise – lucram fiecare aspect)
• castiguri secundare prea mari (se lucreaza cu fiecare castig)
• inertia (din obisnuinta desi percutam punctele mintea nu mai e atenta la problema – schimba ordinea punctelor de la secventa)
• ...

Etalonarea: inainte de a incepe sa lucram pe o problema ne intrebam cat de tare ne deranjeaza aceasta pe o scara de la 0-10, unde 0 = lipsa problemei, 10 = maxim suportabil

Reteta de baza: Pregatirea, Secventa, Gama celor 9 actiuni, secventa

Masuram: Pe o scala de la 0 -10 cat te dreanjeaza .....

exemplu: 8 De unde sti ca e atat si cum sti ca nu e 7 ... sau 9 ?

Pregatirea: stimuland punctul karate - KC de pe cantul mainii sau punctul sensibil - Sore Spot de pe torace rostim de 3 ori cu voce tare: 

Punctul Sensibil se afla 7-8 cm mai jos si

7-8 cm la stanga sau dreapta fata de zona

in forma de U de la baza gatului

Punctul Karate se afla pe partea exterioara

a mainii, intre baza palmei si baza degetului

mic.

     Cu toate ca am această .................. mă accept, mă iert, mă iubesc şi mă respect profund și în totalitate – de 3 ori

Secventa: stimuland capetele de meridiane de pe fata, piept si degete, rostim fraza de reamintire cu subiectul cat mai concret

Această ..... Această ....

iar pe parcursul tapotarii verbalizam solutiile si emotiile care ne vin in legatura cu amintirea, gandul, senzatia pe care lucram.

Pe creştetul capului

La începutul sprancenei, exact deasupra si intr-o parte a nasului

Pe osul aproape de coltul exterior al ochiului

Pe osul de sub ochi, cam la 2,5 centimetri sub pupilă

Pe zona micută dintre varful nasului si marginea de sus a buzei superioare

Punctul de mijloc dintre barbie si marginea de jos a buzei inferioare

Punctul de intalnire dintre stern (capul pieptului), clavicula si prima coasta

Sub brat, la vreo 10 centimetri sub axila

Sub san, la vreo 2,5 centimetri sub sfarcul sanului pentru barbati si exact unde incepe

sa se formeze sanul, pentru femei.

Pe marginea exterioară a degetului mare, pe aceeasi linie cu baza unghiei

Pe marginea dinspre degetul mare a degetului aratator, pe aceeasi linie cu baza unghiei

Pe marginea dinspre aratator a degetului lung, pe aceeasi linie cu baza unghiei

Pe marginea interioara, dinspre inelar, a degetului mic, pe aceeasi linie cu baza unghiei

Punctul Karate, localizat la mijlocul partii carnoase a marginii exterioare a palmei  

Gama celor 9 actiuni: Se efectueaza urmatoarele actiuni in timp ce se stimuleaza Punctul Gamut, aflat pe dosul palmei, in scobitura dintre baza inelarului si baza degetului mic:

              1. Inchideti ochii

              2. Deschideti ochii

              3. Priviti cat mai jos dreapta, fara sa miscati capul

              4. Priviti cat mai jos stanga, fara sa miscati capul

              5. Fara sa miscati capul, rotiti ochii in sensul acelor de ceasornic

              6. Fara sa miscati capul, rotiti ochii in sensul invers acelor de ceasornic

                                        7. Fredonati 2 secunde dintr-un cantec

                                        8. Numarati repede de la 1 la 5

                                        9. Fredonati iarasi 2 secunde dintr-un cantec

Secventa: stimuland capetele de meridiane de pe fata, piept si degete, rostim fraza de reamintire cu subiectul cat mai concret

Această ..... Această ....

!!! Daca problema nu dispare dupa prima repriza atunci cand am etalonat sa vedem cat a mai ramas si daca a mai ramas ceva, la a doua repriza la faza de pregatire vom lucra cu: problema ramasa !!!

Pregatirea: devine:

Cu toate ca am această .................. RAMASĂ mă accept, mă iert, mă iubesc şi mă respect profund si în totalitate – de 3 ori

Secventa: devine:

Această ..... ramasă   Această .... ramasă

iar pe parcursul tapotarii verbalizam solutiile si emotiile care ne vin in legatura cu amintirea, gandul, senzatia pe care lucram

Gama celor 9 actiuni: ramane la fel

Secventa: devine:

Aceasta ..... ramasa     Aceasta .... ramasa

iar pe parcursul tapotarii verbalizam solutiile si emotiile care ne vin in legatura cu amintirea, gandul, senzatia pe care lucram

Bibliografie:

Try It On Everything (Incearca Pentru Orice) - documentar

www.emofree.com

Manual de EFT (eng, ro)

suportul de curs din PowerPoint