Inger - cancer la san drept, completata :)

Acum multi ani mi-a venit la consiliere de cuplu o pustioaica. Era tare debusolata, crestea cu o matusa, fiindca mama si tatal ei erau despartiti si aveau altundeva, vietile lor cu altcineva, vieti in care nu fusese loc si pentru micuta ingerita.

O fata frumoasa, subtirica, plina de viata si pasiune. Cu alte cuvinte, un OM.

Cateva povesti, cateva teme de casa, cateva carti de citit, cateva documentare de vazut, S-a simtit implinita si o vreme a disparut ingerasa.

Apare dupa ceva vreme insarcinata, insa nu stia cine e tatal copilului. Nu stia ce sa faca. Ii iubea frumos pe amandoi partenerii. Unul era cu job, la casa lui, linistit, poate un pic prea linistit pentru focoasele ei nucleare :) ... celalalt, un student frumusel si jucaus, care avea timp de ea si de povestile si prostiutele ei, insa care era intretinut de ai lui, fara un serviciu pe langa facultate...

Sa le spuna ? Sa nu le spuna ? Pe care sa il aleaga ? Si o tona de alte intrebari la care nu stia ce sa faca, iar corpul ei a facut o draga de retentie masiva de apa, pe un conflict existential, de abandon si lipsa de lichiditati...

Pana la urma alege sa le spuna de fetita si ca nu stie care e tatal, si ca se culcase in acea perioada si dupa cu amandoi. Cel care lucra a decis ca nu mai vrea sa auda de ea pana se naste copila si se face testul de paternitate. Celalalt jnsa, desi un pistan, o tine pe langa el in speranta ca acel copil e al lui si pe de o parte nici nu mai vrea sa stie daca e sau nu al lui, insa ii vrea pe amandoi, mama si copil.

Se naste fetita si se dovedeste la testul de paternitate ca micuta e a celuilalt, a celui care lucreaza. Pustanul da bir cu fugitii, e frustrat ca s-a facut acest test, ca el o vroia oricum, acum ca stie ca are alt tata si ca acel barbat stie ca e fetita lui so ca acela si lucreaza si are un spatiu locativ pe care si-l permite se intalneste cu propriile limite.

Acum realizez ca toti trei au nume de ingeri :)...

Studentul nu inceteaza sa o caute insa doar pentru sex. Tatal fetitei o ajuta cu bani, insa se poarta urat cu ea. Vulnerabila, isi cere in continuarea sa isi valideza rana de abandon din copilarie si are nevoie de a fi salvator pentru ceilalti ca sa supravietuiasca programelor din biologicul ei.

Matusa cu care crescuse si statea era bolnava, unchiul era cu probleme cu capul, mai avea si un copil mic de care nu se putea odihni, fara sustinere, haine, scutece, mancare, era nehranita, o ajutam cu niste prieteni sa supravietuiasca

...nu tu serviciu si nu tu bani sa te intretii, inca un copil respins de tata, tinerete cu pasiuni si nabadai si se trezeste micuta mama ingerita cu cancer la san drept.

Daca de consiliere psihologica fusesem buna, din pacate expertiza ca medic si om trecut prin cancer nu o lua de buna. Am rugat-o sa isi faca jurnal, sa se opreasca asa cum facuse inainte si sa se observe, functionase odata, functionase cu mine si cu altii. Era insa foarte speriata si alerga de la un om la altul fiindca de mica in mintea ei, cancerul era o sentinta irevocabila la moarte.

Mi-a si spus ca ma roaga doar sa ii spun versiunea mea despre ce se petrece cu ea ca vocea mea o linisteste, ca se opereaza si face chimio si raze si gata, ca ea nu crede ca cea mai mare frica a ei, cancerul, se poate vindeca altfel decat medicaliceste si ca si aceasta este doar o amanare monstruoasa a mortii.

M-am rugat mereu sa fie fericita. Cum o face Dumnezeu fericita nu e treaba mea, insa acesta era cadoul pentru noi doua... beneficiem intotdeauna primii de emanatiile noastre...

Nu mai stiu exact daca un an sau doi nu am mai vazut-o. Credeam ca se operase, facuse tratament si ca probabil il tolerase bine fiindca o vazusera priteni comuni pe strada si cu fetita.

Mi-a venit slaba, piele si os, cu ditamai rana la san, cu noduli crescuti pe torace, peste coaste... pe scurt ingerul dezbracat arata ca un mic monstrulet mutant, insa reusea sa isi acopere cu haine largi minunatia...

Mi-a povestit ca dupa ce a plecat de la mine a mers la ceva medic, din droaia pe care ii avea pe o lista luati la plezneala de pe internet, iar acesta i-a spus sa incerce ceva plante de la o firma dintr-un multilevel marketing de suplimente alimentare ca se va vindeca fara operatie si fara raze sau chimio.

Ingeruta chiar credea in operatie cand fusese la mine si ca o ajuta sa scape de monstrul ce o manca de vie, iar eu nu am indraznit sa ii spun sa nu le faca, de fapt nu spun nimanui sa nu le faca, ci doar sa si le asume, iar daca tu crezi in ceva, credinta ta te-a vindecat.

O rugasem avand cancer pe dreapta, sa faca pace cu barbatii din viata ei pe care era foarte furioasa. De la tatal ei care o abandonase la niste monstruleti de rude, atunci cand ea avea mai mare nevoie de o familie, la unchiul patologic, la matusa care isi plangea de mila si pentru care era infirmiera, la cei doi iubiti si alti amici care au aparut pe parcursul timpului in care nu ne vazusem si despre care credea ca se folosisera de ea.

Acestia erau oameni in bratele carora incercase sa gaseasca cateva clipe de bunatate, de uitare, de pasiune, de iubire...

Teoretic stia ca ii vorbeau in cap autoritati exterioare care ii traiau viata. Practic, se purta ca o barcuta dusa de valurile emotionale pe o mare a vietii teribil de tulburata.

Vedeam manifestandu-se deplin autismul adultului, care intelege rational, insa emotiile il tarasc sa se chinuie si sa sufere in continuare conform programarilor din ADN, fara sa realizeze ca viata cu fiecare clipa e lipsita de orice semnificatie, e o tabla goala pe care TU poti sa scri propria poveste, atunci cand te prinzi de aceasta realitate, altfel consideri ca e scrisa, ca asa esti tu si sa se schimbe ceilalti...

Ea stia teoria foarte bine, insa astepta sa fie atat de buna pentru ceilalti incat sa ii puna lumea la picioare. Aceasta insa nu s-a intamplat. Cand realizezi ca esti genial si desavarsit iti pui lumea aceasta la picioare, pentru ca realizezi ca tu nu esti din lumea aceasta decat in masura in care TU ALEGI.

Ii ceream sa faca pentru ea ceva ce o face fericita. A inceput sa alerge, sa faca miscare si dupa un scurt timp arata mai bine. Tumoarea se micsorase, nu mai supura la fel, era din ce in ce mai bine s nu mai mirosea. La un moment dat s-a inchis de tot.

Incepuse sa se iubeasca pe ea mai mult, sa nu mai puna la suflet ce faceau sau nu faceau ceilalti. A fost o perioada in care ne-am vazut de cateva ori, incepuse sa intre bine in remisie, era destul de energica, bucuroasa, fericita, se intarise, avea incredere in ea, apoi iar a disparut...

Nu am sunat-o fiindca era prea ocupata cu alte registre ale vietii mele si ea stia ca ma poate oricand suna ca avea si numarul meu privat, pe care ma sunau doar copiii si o mana de oameni.

Am revazut-o cand arata din nou foarte rau. M-a chemat in clinica sa povestim ca avea noduli la plamani si ii scoteau apa. Un timp iar a fost mai bine. Iar i-am dat carti, pe care nu stiu insa daca le-a citit.

A mai fost la mine odata cand abia se tinea pe picioare si nu mancase de nu stiu cand. Am gatit, am mancat, am povestit. Era a nu stiu cata oara cand imi venea sa iau iar pe cineva la mine acasa, sa il ingrijesc, pana se punea pe picioare.

Vroiam sa ii ofer caldura unui camin, a mea si a copiilor care au invatat sa fie iubitori, intelegatori si sa reintre intr-un normal plin de pace si liniste cum dezvoltasem noi acasa la noi.

A zis ca nu ramane, ca merge la un prieten, ca tatal fetei sta cu micuta si apoi ne-am mai auzit odata la telefon inainte sa aflu ca a plecat din aceasta lume inca un inger.

Multa vreme nu am putut vorbi despre ea... imi curgeau lacrimi de dor, de furie, de tristete, de nevoie de control asupra realitatii.

Nu am putut vorbi despre ea asa cum am intalnit-o si perceput-o eu, despre furia si frustrarea pe care le-am simtit fata de mine, ca ea nu facuse sustinut ce ii recomandasem de cand avea cancer si totusi ma implicasem emotional, ca imi dadusem voie sa fiu atat de vulnerabila desi mai vazusem odata scanariul cu o prietena care insa era mult mai in varsta si consideram ca rigiditatea era data de inertia de a fi intr-o relatie foarte toxica peste 40 de ani.

Eram furioasa pe ea ca vazuse de cateva ori pe curpul si mentalul ei ca daca facea ce ii spuneam se facea mai bine, era plina de viata, se regenera, dar le facuse sporadic, pana se simtea destul de energizata, apoi arunca cu energia in altii si in ea si iar o luam se la capat...

Ii spuneam sa insiste sa faca asta constant pana ce dispare total tumoarea, insa instinctele si pasiunea erau mult mai tentante decat sa se opreasca sa se analizeze in continuare atat timp cat se simtea destul de bine sa faca cu acea energie altceva.

Ma simtisem Sisif, insa eu singura ma condamnasem sa sufar, nu era vreun alt Hades in zona :) pentru ca nu o concediasem ca si om cu care vorbeam despre viata si boala ei...

Puteam ramane prietene si sa vorbim fara sa ma implic vreun pic emotional, si inca un pic cu experienta mea de om care trecuse prin cancere si se vindecase, inca un pic ca si pisicolog care realiza ca e iar, si iar, si iar un terci de emotii, inca un pic ca medic care ii recomanda mereu du-te si scoate povestea aia foarte urat mirositoare... dar oare chiar puteam?

Speram sa fiu in stare sa fac asta, insa cand o vedeam ranita si lesinata de foame, se ducea detasarea pe apa sambetii si o luam din nou la prelucrat la mansarda.

De ce nu puteam sa ma detasez?  Versiunea mintii era ca fatuca asta minunata era prietena mea, ca nu pot sa nu ma imprietenesc cu oameni despre care stiu si de cate ori pe zi scapa o besinuca, cu cine face sex, si pe cine iubeste si pe cine judeca... cu cine vrea copil si cu cine nu, ce ii place sa manace, ce hobbiuri are, ce vise si frustrari...

Nu vroiam sa ii adancesc si mai tare rana de respingere si abandon. Ma straduiam sa fiu cat puteam de ferma, dar hormonii ei erau manati bine de niste programe pe care nu isi acorda timp sa le dezintegreze sau sa le inlocuiasca cu altele mai eliberatoare.

... si nu puteam sa nu o asist pentru ca vedeam un ingeras, mai tanar decat mine, catranit de viata, intr-o societate in care nu esti invatata la scoala ca dupa terminarea liceului ar fi de dorit sa mergi la fortele de munca sa iti faci dosar de somaj ca daca nu intri la facultate ai depasit termenul de depunere a dosarului de somaj, si daca mai ai si extra timp in care sa faci sex si sa ramai gravida, nu vezi de la stat decat alocatia pentru copil si la revedere...

Tanara, fara experientabde viata, imatura emotional, plina de vise si iluzii, de speranta ca viata si lumea sunt buni, s-a ciocnit de multe scenarii de acuzatii, de jigniri, de deznadejde... in care au aparut cativa ingeri sa o ajute... alte femei trecute prin viata si care au reusit sa faca pace cu ele si lumea...

Realizez cat de importante sunt programele noastre de pornire in viata, din perioada intrauterina si primii ani de viata... ce amprente colosale lasa pentru o viata si cat de greu si cu cata suferinta ne smulgem din aceasta cursa a soricelului prins in caruselul vietii...

Cand te sustragi perceptiilor pe care le-ai avut inainte, de la altii mostenite, si cand le vezi fricilor chipul de ceara, caldura focului constiintei topeste aceste iluzii, insa cand esti prins in mrejele lor e dificil sa te ierti, sa te accepti, sa te iubesti, sa iti vezi desavarsirea...

Cu timpul, si multumita ei am invatat sa ma detasez, sa iubesc ce vine spre mine ca si cazuistica, ca si povesti de viata, sa inteleg ca fiecare are un parcurs pe pamant, sa invata sa raman in liniste, si invat si reinvat aceasta, si atunci, cand o fiinta draga are de iesit din aceasta lume sa onorez calatoria parcursa impreuna, intalnirea versiunilor noastre in forma umana pe aceasta minunata planeta albastra.

A mai fost nevoie ca un alt inger sa fie foarte aproape de plecare dupa o perindare intre altii si mine, insa niciodata in ea, pana in momentul in care viata a pus-o la limita supravietuirii si abia atunci a reusit sa faca cu adevarat pace si liniste in ea, sa isi asume fiecare clipa.

In acest moment nu stiu daca aceasta ingeritza care si-a gasit pacea mai este sau nu pe aceasta planeta insa stiu cu siguranta ca si daca ramane si daca pleaca din corpul fizic, este deplin Constienta de Sine, complt abandonata Vointei Fiintei, Esentei Divine. Iar eu am reusit alaturi de ea sa raman cat mai aliniata si jucausa si libera.

Multumesc, Ingere cu nume de Inger ca ai amprentat si purificat prin prezenta ta in pasul meu, atat de mult din constiinta-mi. Te iubesc !

Multumesc celeilalte Ingerite pentru examenul de aliniere si libertate si pace interioara pe care l-am parcurs impreuna. Te iubesc !

Dr. Crina Veres organizeaza Seri de Sanatate si Relationare Armonioasa la Cluj Napoca

In urma cursurilor de Noua Medicina Germanica, Autovindecare si Autocontrol, Comunicare Armonioasa in Cuplu si cu cei din viata ta, Tehnici de Echilibrare Emotionala, Noesiterapie si Psihoanalgezie, Terapia Iertarii, Atingere Cuantica, Rescrierea ADN s-a simtit nevoia unei continuitatii a practicii prin crearea unor grupuri de suport.

De 6 luni am amanat acest moment pentru diverse urgente si acum s-a ivit ocazia sa le tinem si la Cluj. Au aparut si oameni potriviti care sa se implice in organizare.

Grupurile se vor intalni luni si miercuri, intre 18-20, vom vedea in timp daca ne mai intindem pana la orele 21 sau 22 :)) insa deocamdata inchirierile sunt pana la orele 20.

Un grup este:

Seri de Sanatate

unde invatam sa lucram cu noi ca sa Prevenim si sa Tratam cu Blandete si Fermitate Conflictele din viata noastra, Conflicte care duc la Boli si Suferinta, la Moarte si Neputinta pentru a ne Elibera de ele si a ne Recapata Bucuria de Viata, Longevitatea, Calitatea Vietii si Sanatatea...

Al doilea grup:

Seri de Relationare Armonioasa

unde exersam Nevoile Esentiale, Comunicarea Armonioasa, Gimnastica Energetica, Comunicarea cu Organele si Masajul Organelor Interne, Limbajele de Iubire ale Adultilor si Copiilor, Relatii Toxice versus Relatii Blande, Tehnici de Echilibrarea Emotionala, Terapia Iertarii, Cum Functioneaza Creierul Masculin si Feminin, Reaccesarea Feminitatii si Masculinitati si Echilibrarea celor doua aspecte in Interiorul Nostru...

Nr limitat de locuri la 20 (atat ne dau voie pompierii :)) si inscrierile se fac pe adresa  medicale.nmg.cb@gmail.com )

Intalnirea se tine la Biblioteca Octavian Goga, Cluj Napoca, in sala Biblionet la parter, drept in capatul holului de la intrare, pe stanga.

Costul unei intalniri este de 20 ron, iar contul Firmei va fi comunicat dupa inscriere sau puteti pune banii ca si donatie in contul asociatiei pe care il gasiti pe blog in dreapta sus, insa nu trimiteti bani pana nu vi se raspunde ca mai sunt locuri. Nu se incaseaza bani la sala. Multumim de intelegere.

Urmatoarea intalnire are loc de luni intr-o saptamana. Apoi miercuri si iar luni in fiecare saptamana. Celor care vor sa participe la ambele grupuri o luna intreaga li se pot face abonamente daca au venituri mici sau cazurilor sociale, pana la gratuitate, insa acestea se discuta cu organizatorii la nr. 0722323533 de luni pana vineri intre orele 12-14.

Te asteptam cu drag,
Dr. Crina Veres si Echipa ANGC (Asociatia Neo Grup Consulting)

De ce avem nevoie de energie sexuala?

Energia sexuala este primul impuls pe care l-am primit fiecare dintre cei care suntem si am fost si vor fi vreodata pe pamant... a fost nevoie ca parintii, mama si tata sa puna la comun energie, celule, informatie, pentru ca noi sa venim pe lume.

Multa vreme am crezut si eu ca trebuie sa ai un antrenament sustinut prin care sa dobandesti un autocontrol al energiei sexuale pentru a fi deplin sanatos, evident scolita in diverse grupuri care se ocupau de autocunoastere, spiritualitate...

Desi aveam un control foarte bun la nivelul energiei erotice totusi m-am imbolnavit pana in punctul in care mai primisem cateva zile de trait.

Cum a fost posibil sa fii pe moarte si sa ai control al energiei sexuale?

Simplu.

Generam energie sexuala puternica in relatia cu sotul. La inceput o foloseam frumos, cresteam impreuna, invatam unul de la altul din experientele de viata, apoi cand am stagnat fiecare in munca cu noi insine, am ajuns sa folosim energia sexuala in mod distructiv, iar calitatea vietii noastre erotice s-a dus de rapa.

Cum?

Avand multa energie, cand s-au intalnit programele mele genetice si de pornire din mediul intrauterin si social prin care am trecut pana ne am intalnit cu programele lui, am inceput treptat sa avem lupte de putere folosind energianpana am epuizat-o.

Incrangaturi de retele de convingeri limitative, intalniri intre nenumarate autoritati care vorbeau intre noi si pe care le asumasem cu noi insine, incercand fiecare sa ii arate celuilalt, in felul lui personal, ca versiunea mea este mai valabila decat a ta :)))

De la ce mancam, cand, cat, cum, unde, la pomul de Craciun daca taiem sau nu copaci? Sa crestem sau nu animale in casa si facem spatiul de locuit sa miroase sau nu a menajerie... cum crestem copiii? care din prietenele mei sunt sau nu bineveniti acasa si cat de des... ce job am voie sa am, ce e ok si ce nu... acuzatii... frici... nevoi necomunicate armonios au dus treptat la intrarea mea intr-un cerc vicios in care ma afundam din ce in ce mai tare.

Am realizat cat de putin ne iubeam de fapt fiindca nu poti iubi pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine. Am sters pe jos cu imaginea celuilalt din capul nostru, fiecare in mod personal. Proiectam asupra lui si el asupra mea ceea ce nu integrasem din programarile nostre de catre altii.

Constient sau inconstient, el a inceput sa isi dea energia sexuala pe dinafara, eu nu puteam sa depasesc perfectionismul si loialitatea fata de tot ce invatasem si consideram a fi litera de lege.

Am inceput sa accept sa facem "dragoste" fara sa simt si asta a dus la epuizare si in final am incetat sa mai facem asta din momentul in care mi-am dat seama ca nu ma mai intereseaza nimic din ce stiam despre energia sexuala si despre toate energiile si informatiile pe care le crescusem impreuna.

Aruncam la gunoi tot, odata cu imaginea lui, fiindca am ales inconstient sa ma simt emotional tradata, mintita, jignita, dispretuita, acuzata pe nedrept, folosita si apoi am generat furie, frustrare, ura, neputinta, nerabdare, neincredere, disperare, tristete, mahnire,  etc

Aceste emotii evident ca nu au ramas fara raspuns organic la cata energie sexuala nesublimata aveam: am dat in constipatie cronica, alternata cu diaree, dureri de burta constante, balonare, alergii cu soc anafilactic, care se repetau atat de des incat umblam la mine cu fiole pregatite ca in 5 minute faceam edem glotic si nu mai puteam respira, dincolo de faptul ca mi se unfla toata fata si abia apucam sa rup o fiola sa trag din ea in seringa si sa imi injectez continutul...

Nu ma invatase nimeni sa ii fiu recunoscatoare nundoar lui ci si oricarui om care imi poate declansa emotii negative, ca imi arata ce zace in mine si ce alegeri constiente detasate pot sa iau, iar daca nu ma descurc sa pot cere sfatul cuiva fara sa simt ca trebuie sa ma descurc singura in orice situatie ca sa nu rada altii sau sa se sperie de ce se petrece cu mine...

Nu ne invata nimeni sa cautam solutii si in afara noastra si sa vorbim despre probleme noastre.

Tarziu am inteles ca o droaie de strabuni geniali, plini de traume, furnizori extraordinari de scenarii inconstiente de viata, au transmis geneticii mele, niste programe speciale, si eu sunt un automat prin care emotiile lor se manifesta in lumea fizica: "nu stiti ce strabuni nebuni bat copiii vostrii cu mana voastra" A. Boca

Am lucrat cu mine sa inteleg si sa accept si sa integrez faptul ca tot ce se petrece cu mine e desavarsit. Ca am avut nevoie de fiecare experienta sa constat ca sunt capabila sa debitez aspecte pe care nu as fi crezut ca le voi manifesta vreodata.

Asta am vazut ca la fel faceau toti oamenii: reprimau, barfeau, acuzau, loveau in ei sau in ceilalti ca niste automate de cafea.

Am realizat ca fara aceste experiente nu eram ceea ce sunt acum. Am avut revelatia ca nu toti oameni care se putrau ca mine sau ca el sau ca parintii mei sau ca ai lui, sau ca toti oamenii de pe planeta au avut parte de aceleasi experiente.

... nu toti au fost batuti, doar unii... nu toti au fost violati, doar unii... nu toti au fost jigniti, doar unii... nu toti au fost crescuti sa fie perfectionisti, doar unii... nu toti au avut parinti alcoolici, doar unii... nuq toti au fost saraci lipiti, doar unii... nu toti au fost abandonati la orfelinat sau pe strada, doar unii...

Fiecare a avut parte de filmul lui. Si totusi, de ce, marea majoritate manifestam aceleasi egouri, aceleasi emotii ne tarasc prin viata pe oamant inconstienti si ignoranti, in deplina suferinta, tanjund dupa iubire, fericire, bucurie din alta parte...

Fiindca cei dinaintea noastra, cei mai multi nu au stiut ca emotiile grele duc la boala, iar iesirea din boala este posibila prin emanarea de emotii opuse celor grele.

Insa totul este nevoie sa inceapa cu noi insine. Putem vedea modele de oameni, insa noi suntem cei care o punem in practica.

Cand? Cum?

La momentul potrivit, cand planul divin se manifesta prin noi. La unii dintr-odata si ramane pentru totdeauna intruparea luminii si libertatii, la altii cu picatura si la altii deloc.

Atunci cand nu am avut incredere putem invata sa punem incredere, e un proces cel mai adesea nu se face peste noapte, dar asta ne da ceva de facut pe lumea asta.

Daca toti am fi ingerasi si am gandi doar din stare de compasiune si bunatate si implinire si constiinta desavarsirii, viata pe pamant nu ar mai avea un sens de scolarizare a sufletelor fiintelor :)

Am revenit la energia sexuala si la constientizarea ei, dupa ce am primit ca verdict medical, cateva zile de trait avand ocluzie intestinala prin obstructie tumorala.

Avusesem o educatie sexuala buna inainte sa fiu cu el.

In fiinta mea relatia noastra se incheiase, o elibereasem de toate filmele pe care le proiectasem pe ea, dar l-am aruncat si pe el odata cu abandonarea viselor care ne priveau pe amanadoi.

Varsta emotionala atunci? 7 anisori. Mi-am luat jucariile si copii si am plecat. Nu aveam instrumentele sa fac fata vietii noastre fara acele vise inflexibile despte romantism si iubire si bucurie si tandrete.

Am invatat sa imi dau ceea ce asteptasem toata viata de la altcineva, si inca mai descopar aspecte pe care le am agatate de altcineva, foarte rare, dar ma mai prind de cate un aspect pe care il avusesem mereu sub ochi, dar nu il vedeam.

Mi-am cumparat flori, mi-am construit siguranta in mine, am luat la purecat toate fiintele pe care le-am intalnit in viata aceasta, toate amintirile de la cap la coada, de la coada la cap, cu toate aspectele...

... le-am alchimizat pana cand am putut sa le fiu deplin recunoscatoare ca au facut parte din viata mea si mi-au permis prin prezenta lor sa ma oglindesc, diferit decat ar fi vrut vreo autoritate din genetica mea, insa in cel mai desavarsit mod.

M-am indragostit de mine si de TOATE FIINTELE care pot exista doar in constiinta mea. Fara mine lumea asa cum o percep eu nu exista. Asta e valabil pentru fiecare faptura, unica si irepetabila, care serveste celorlalti oglinzi perfecte.

Energia sexuala se trezeste intai in noi insine si dupa ce vindecam in noi aspecte emotionale cate putem gasi, abia apoi ar fi de dorit sa intram in relatii de cuplu, unde apar variabile noi si deci noi furtuni.

Insa mi-am dat seama ca viata ne poarta pasii pe fiecare prin intersectii de drumuri si vieti in care sa ajungem sa ne trezim la momentul potrivit aceasta energie si iubirea si atunci este posibila o vindecare profunda.

Daca nu avem energie sexuala ca o epuizam sau nu o avem din programul de pornire ca nu o aveau nici parintii este nevoie sa o cultivam si pentru aceasta exista destule scoli. Daca nu ai aceasta energie nu prea faci nimic in viata si te cam traieste viata cu programele ei si parcursul e spre boala si moarte.

Dar nici asta nu e de rau, fiindca totul face parte dintr-un divin program scoala...