Adevarul despre cancer - Partea 5.1. - "Endometrioza gravida" :))) sau pentru pretentiosi: A ramas gravida desi mai avea inca un ovar cu endometrioza!

Continuarea povestii... (a studiului de caz...)

 Dupa inca un an...

In postarea "Adevarul despre Cancer - Episodul 5 - Endometrioza, daca as ramane gravida nu sunt in locul potrivit, in casa potrivita, orasul potrivit, ca sa aduc pe lume un copil nu sunt in situatia financiara sau sociala potrivita, nu cred ca sunt destul de buna ca mama, sau nu sunt cu partenerul potrivit pentru a aduce un copil pe lume asa cum mi-as dori, casa mea este in alta parte, in nu imi este bine in cuibul meu/in cuibul familiei de origine, vreau sa am un cuib al meu, frica de a nu fi destul de buna ca viitoare mama sau partenera de cuplu, teama de a nu fi capabila sa intemeieze o familie, neincredere in barbati, amintiri din clanul familiei desapre tata violent, autoritar, agresiv, incapacitatea de a se desprinde de familia de origine, nu pot ramane insarcinata, partenerul nu doreste sa faca dragoste si femeia se simte inutila in rolul ei de femeie, amintiri familiale despre avorturi, pierderi de sarcina, copii dati spre adoptie din diverse motive, copii dati sa fie crescutii de altcineva din situatii materiale precare, sa pot supravietui copilariei am nevoie de un cuib in alta parte, mi-ar fi mai bine daca as fi crescuta de o alta mama in alta parte decat acasa la mine cu mama naturala, un alt barbat decat cel cu care fac dragoste este barbatul alfa pentru mine si viata mea, tatal meu nu il considera destul de bun pentru mine pe partenerul meu de viata/cuplu"

http://autovindecarea.blogspot.ro/search?q=endometrioza

am descris un caz de endometrioza care a reusit sa scape de operatia de histerectomie totala si protocolul oncologic pentru aceasta situatie, doar schimband felul in care se raporta la viata, si maturizand emotional suficiente aspecte incat ecografic totul sa revina la un normal inoperabil, cu un chist endometriozic de 9 cm dar care nu mai avea semne de malignitate si la normalizarea markerilor tumorali la valori de om fara cancer.

Ei bine intre timp tatal a ales sa plece din aceasta lume, viata a continuat sa isi vada de cursul ei si intre timp singurul barbat din viata ei a ramas partenerul de cuplu, au mai lucrat intre timp cu ei, si pe cand se gandea ca ciclul ii intarziase posibil de la vreo alta minune de emotie negestionata la timp, a constata cu bucurie ca de fapt este insarcinata.

Alege sa nu vorbeasca despre sarcina in public decat atunci cand au trecut primele 3 luni de sarcina, timp in care orice embrion dezvolta preponderent structurile dezvoltate din endodrm, foita embrionara cea mai veche, din care se formeaza organele vitale supravietuirii.

In acest timp este scanata informatia din celulele de la mama si de la tata, si felul in care mama se raporteaza la mediul extern, si se decide daca mediul este prielnic sau nu supravietuirii, iar daca nu, si informatia e pervertita de programe mentale nesustenabile pentru viitorul noii fiinte, materialul genetic care ar fi devenit corpul=avatarul noului sufletel in aceasta realitate, se intoarce in circuitul naturii, adica sarcina se auto-elimina.

La controlul ecografic de la 16 saptamani constata ca sarcina este "in grafic", este perfect dezvoltata si ca de fapt este un baietel in formare, spre bucuria mamei si surpriza tatalui, care mai avand un baiat din prima casatorie spera sa aiba si o fetita.

Ii vazusem in acest timp de cateva ori si la intalnirea cu ei, imprietenindu-ne, am iesit impreuna cu copiii mei la masa cu ei, iar actuala mamica si posesoare a chistului endometriozic din 3 fete si un baietel cati am adus eu pe lume se juca cu cel baietelul, felul in care se conectau imi arata ca la momentul la care va deveni mama va aduce pe lume cel putin un baietel.

Accepasera inainte si ideea unei adoptii, fiindca ea nu avusese niciodata vreo sarcina iar medicii ii spuneau ca nu este posibila sarcina pe endometrioza si sa se bucure ca a scapat cu viata si neoperata si radio-chimio "tratata" :)

Daca ne gandim ca sexul copilului vine sa completeze energia lipsa din familie: ei tocmai ii lisea energia masculina a tatalui, partenerul prefera o fetita, ea se relaxase in raport cu filmele despre partenerul ideal, a realizat ca orice partener este ideal daca a reusit sa ii pacaleasca creierul constient si sa o duca la pasul urmator...

Maturizarea emotionala a tuturor aspectelor pe care le-a scos din ea si le-a eliberat prin prezenta partenerului in viata ei, si de la un autism adult in care ajunsese de a facut endometrioza, a permis Universului sa fie destul de prietenos cu ea si sa lucreze in favoarea ei incat a devenit destul de aliniata in gandire-emotii-comportamente incat a generat mai multa energie feminina decat energia masculina generata de partener si sexul copilului e masculin.

Intre timp chistul de la 9 cm a ajuns sa fie de 3 cm, din nou spre uimirea doctorilor, care se vad nevoiti sa se declare incapabili de astfel de rezultate prin metodele invatate in Facultatea de Medicina si in vreo specializare si supraspecializare facuta ulterior de vreun medic alopat.

Acest caz ne arata inca odata ca, daca suntem perseverenti si insistam sa ii cerem lui Dumnezeu, Universului ce ne dorim si sa facem ceas de ceas, pasi spre indeplinirea obiectivului nostru, primim chiar mai mult decat am cerut.

povestea continua...
sarcina creste...
endometrioza nu isi mai are rostul...
viitoarea mamica se simte deja Regina in Regatul ei, este asumata in identitatea de viitoare mama si sotie, a inteles ca a se maturiza emotional si a vedea ca viata cu provocarile ei este o aventura mai palpitanta decat un basm prst interpretat, in care cineva din afara salveaza printesa, in timp ce ea e ca pe scena la un spectacol care intotdeauna se termina cu bine si ea nu are nimic de facut pentru a influenta acest rezultat

Printesa din povestea noastra a inteles cum functioneaza viata, si-a asumat etapele ei de maturizare si a ales sa creasca, sa devina Regina si sa isi amenajeze propriul cuib in primul rand in constiinta ei, ulterior oriunde se va duce stie deja ca ea este cuibul pentru ea, pentru partener - pana isi trezeste femeia interioara si devine androgin sufleteste, si ca este cuib pentru orice fiinta permite ea sa locuiasca acolo.

Ai nevoie de mult curaj sa cresti!
... si de si mai mult curaj sa imbatranesti... sau sa iti asumi ce spune Iisus: "voi nu ati fost facuti sa gustati moarte"

povestea continua...
viata isi vede de cursul ei...
Noi suntem aici si putem alege cu spunea JP Sartre: "Nu conteaza ce a facut istoria din noi, conteaza ce facem noi cu ce a facut istoria din noi!"

Buddha spunea: "Toate lucrurile sunt goale de semnificatie, tu beneficiezi de orice alegi sa vezi in ele!"

Multumesc ca Existi!
Te Iubesc!

Dacă vrei să înveți să înțelegi și să previ bolile de care au suferit sau mai suferă încă cei din familia ta, sau dacă vrei să înțelegi de ce ai tu în prezent vreo boală sau să le înțelegi pe cele pe care le-ai avut dar nu le-ai înțeles încă și nu mai vrei să reapară, poți participa la Cursul de Formare în Noua Medicină Germanică, Autocunoaștere și Autovindecare în primele 6 luni din anul 2019 (pe care îl organizez o dată pe an), unde ai ocazia să lucrezi intensiv cu tine și să înveți să integrezi, să iubești, să îți asumi povestea vieții tale și să ai în continuare o viață plină de ce vrei tu și nu de ce îți oferă boala!

Pentru Cursul de Formare cu durata de 6 luni care începe în ianuarie 2019, câte un weekend pe lună, DE DIMINEAȚA PÂNĂ SEARA, cu încă 4 întâlniri săptămânale on-line între cele 6 module și după ultimul modul :) plus consiliere câteva minute zilnic, trimite un mesaj Codruței să te treacă pe listă și să îți trimită detalii pentru că numărul de locuri este limitat și deja mai sunt doar 18 locuri disponibile.
https://autovindecarea.blogspot.com/2018/12/curs-de-formare-noua-medicina-germanica.html
Contact: medicale.nmg.cb@gmail.com
0722323533 de luni- -vineri între 12-14 

C.G. Jung - ”Tot ceea ce nu se întoarce în conștiință pentru vindecare și eliberare se manifestă în viață ca și destin” !

Te rog să dai mai departe și celor interesați să își explice simptomele pentru că înțelegerea fenomenului BIO-LOGIC înseamnă deja 50% rezolvare!!!

Mulțumesc că Exiști!
Te Iubesc!

De la Frica de Boala si Moarte la Trezirea la Viata si Conștiința Nemuririi

E dimineață. E aparent încă o dimineață din viața omenirii, a planetei, a Întregii Creații Văzute și Nevăzute...

E totuși o altfel de dimineață! Cel puțin pentru mine... și dacă e pentru mine este și pentru Întreaga Creație, fiindcă orice celulă a unui sistem care își modifică vibrația produce schimbări holografice în tot sistemul.

Aseara un cuvânt, spus de cineva, la momentul potrivit, în felul potrivit, într-un anumit context mi-a schimbat din nou viața !!!

Cuvântul a fost ”Nemurirea”.

Tocmai se încheiase un exercițiu prin care ea a ales din viața ei un comportament care nu îi plăcea la ea (nu contează care comportament), un comportament pe care dorea să îl schimbe și pentru aceasta a conștientizat că schimbarea lui este de dorit să aibă loc atunci când îi înțelege scopul /sensul pentru viața ei, adică de ce Esența ei a ales să facă acest comportament în afara controlului ei conștient (poate fii orice: fumat, băut, furie, vinovăție, tristețe, autosabotaj, amânarea tascurilor, frica de boală, frica de moarte...).

Orice comportament nedorit de noi, pe care îl facem și nu îl putem controla, a fost învățat de-a lungul vieții noastre, și are menirea de a ne proteja, de a ne asigura supraviețuirea alături de clanul familial, în societate sau chiar supraviețuirea noastră individuală, fizică și psihică/sufletească.

Ca să fie controlat de Esența noastră, acest comportament a fost atribuit unei părți din ființa noastră care să îl declanșeze pentru noi ca să ne facă adaptabili, să ne protejeze, să ne salveze.

Aceste părți care gestionează comportamentele noastre incontrolabile trăiesc experiența traumatizantă care a declanșat comportamentul întotdeauna la modul prezent, au vârsta emoțională și fizică pe care o aveam noi la momentul respectiv când a fost nevoie să deprindem acel comportament și nu știu să facă singure up-date, nu se pot auto-actualiza pentru că pentru ele ceea ce a fost posibil odată să se întâmple este posibil să se mai întâmple.

Schimbarea comportamentului se face ghidat sau auto-ghidat dintr-o stare de relaxare, cu respirația liniștită și corpul așezat confortabil, în care:
1. exploratorul găsește inițial comportamentul de schimbat,
2. găsește unde apare și când apare,
3. apoi isi amintește cum e să facă acel comportament, cine e acolo, ce vede, ce aude, ce face efectiv, ce simte în corp, ce emoție are
4. apoi întreabă subconștientul (păzitorul tuturor părților ființei noastre care ghidează genial  toate comportamentele și emoțiile când se ocupă de supraviețuirea și fericirea noastră), din starea de relaxare, după ce a trimis conștientul la plimbare dându-i de făcut ceea ce știe să facă foarte bine: să critice, să analizeze, să judece, să pună la îndoială, să evalueze, să compare, unde se găsește în explorator acea parte care ghidează comportamentul de schimbat
5. alege o parte a corpului din starea de relaxare, o atinge cu mâna dreaptă, o invită ghidat să vină în mâna ei pentru a îi comunica intenția pozitivă, sau intențiile pozitive pentru viața exploratorului pentru carea cel comportament a fost până în acest moment necesar. Partea poate să accepte sau nu invitația.
 6. Mulțumește oricum părții pentru că ghidează acel comportament și o mai invităm dacă nu a venit deja sau comunicăm cu ea doar atingând zona din corp unde am intuit că se află partea ce are sub control comportamentul pe care alegem să îl schimbăm
7. Devine conștientă de cum percepe această parte: ce vede cu ochii minții, ce culoare are, ce formă, ce greutate, temperatură, mărime, consistență, textură, material, luminozitate, ce voce are când comunică cu exploratorul (pentru unii percepția poate avea doar un sigur elementȘ greutate, temperatură, pulsații în palme sau furnicături, fără imagini sau sunete, pentru că felul în care subconștientul comunică cu noi nu este logic ci simbolic, metaforic, abstract, el gestionând emoțiile și resursele noastre!!! de asta a aștepta ceva logic din partea lui e inutil.
8. Inițial certase partea că ghidează un comportament ilogic și incomod - de obicei majoritatea exploratorilor abordează cu blândețe părțile ființei noastre captive la vârste emoționale mici și care ne adaptează și ne apără, de o viață uneori, de situații în care am fost în pericol - apoi s-a liniștit și a intrebat partea ce intenție pozitivă are pentru acest comportament de schimbat.
9. A multumit pentru primul răspuns. A întrebat dacă mai e și altă intenție pozitivă în spate, mai află un răspuns, mai mulțumește odată. Apoi întreabă dacă este vreo intenție mai pozitivă decât cele de dinainte și primește ca răspuns: Nemurirea. Acest răspuns îi aduce pe ecranul minții imagini de la vârsta de 3 ani când era în stația de autobuz cu o prietenă de vârsta ei, mâncau mere, fetița a scăpat mărul sub autobuz, fără a intui pericolul a intrat sub autobuz să ia mărul și a fost strivită sub ochii exploratorului nostru de la 3 ani... apoi este dusă de părinți la înmormântare și vede toată suferința produsă adulților de moartea corpului fizic a prietenei ei.
10. Mulțumește din nou. Întreabă dacă mai e și altceva, până de două ori nu mai vine nici un răspuns
11. Întreabă ce resurse emoționale are nevoie partea să crească, să se dezvolte, să se maturizeze în siguranță. Oferă cu mâna stânga părții tot ce are nevoie, vede transformarea părții din palma dreaptă, mulțumește și reașează în corp partea maturizată, eliberată, cu resursele necesare pentru a nu mai repeta acel comportament.
Cere și un acord pentru o altă întâlnire posibilă, ulterioară, dacă va mai fi nevoie.
12. Înainte de reintroducerea în corp a părții maturizate poate întreba care este un alt comportament mai matur și mai productiv decât acesta care este de dorit să fie manifestat în situațiile ulterioare în care fără această înțelegere era mai simplu să se comporte pe pilot automat ca și în trecut. Află răspunsul și mulțumește părții! Eventual întreabă dacă mai sunt și alte comportamente alternative, iar dacă nu primește nici un răspuns atunci Mulțumește pentru cooperare și Exercițiul se poate încheia aici.
13. Odată ce are revelate aceste intenții pozitive, ascunse până acum conștientului, îi este mult mai ușor ca în situații similare ulterioare să nu mai pună în aplicare în mod inconștient acel comportament, ci fie nu mai este nevoie să facă nimic, fie va avea la îmdemână o plaeta largă de comportamente alternative.

Surse de Frică de Moarte și Boală sunt la tot pasul, alături de Surse de Trezire la Viață și la Eliberarea de Iluzie în Conștiința Nemuririi... pentru fiecare dintre noi Esența noastră selectează ceea ce este mai potrivit să experimenteze.

După părerea unora, Esența, divinul din noi, selectează în permanență, din Meniul de mai sus, ceva ce noi am scris pentru noi din versiunea actuală, pentru a ne juca în acest fascinant Joc pe scena Vieții, pentru a folosi corpurile noastre asemeni avatarelor pe care le gasim în jocurile video/pe calculator și să fim totodată complet conectați la fiecare senzație pe care o simte corpul/avatarul nostru.

Odată ce am auzit acest cuvânt din relatarea ei, mi-am declanșat o serie de revelații cu privire la convingeri, valori, atitudini și comportamente din viața mea. Am înțeles din nou, în alt fel, mai clar și ai intuitiv de ce am avut nevoie să învăț de mică despre metode de terapie, despre vindecări, nutriție, factori predispozanți pentru boli...

Asistasem la câteva înmormântări ale unor ființe dragi părinților mei, unde o vecină provocată de abilitatea mea de copil de 5 ani de a mă juca în fața capelei, cu fața zâmbitoare și senină, a avut inspirația să îmi spună cî îmi va dispărea zâmbetul când în sicriu nu va mai fii Mihai, prietenul tatălui meu ci mama mea.

Am devenit curioasă de ce i se va întâmpla în continuare lui Mihai. Era în mijlocul oamenilor, care majoritatea plângeau, mirosea a tamâie și flori și brad, și în loc de Mihai mi-o imaginam pe mama și nu înțelegeam de ce ar plânge cineva daca mama ar dormi între flori. Deodată se face tăcere, apoi lumea trece și îl pupă pe Mihai, apoi începe un val de plânsete în timp ce apacul se așează pe cutia în care dormea Mihai și vedeam cum câțiva adulți băteau cuie în marginile cutiei.

Până aici nimic înfricoșător că ea destulă lume să scoată cuiele cțnd Mihai ar fi dorit să iasă din cutie. Nu înțelegeam rostul acestui joc. Știam de la tata că nu avem voie să ne băgăm în cutii sau frigidere sau orice spațiu închis de când un copil murise asfixiat într-un frigider rusesc lăsat la gunoaie, în timp de se juca ”De-a ascunselea”.

Au început să care pe bârne cutia cu Mihai care dormea. Au ajuns la groapă și au început să îi dea drumul lui Mihai în gaura săpată în pământ. Ce adulți ciudați! Ce jocuri mai au și ei să își petreacă timpul. Mi-am promis că nu o să joc acest joc când voi fi mare și că voi fi selectivă cu oamenii care stau în jurul meu. Altă tură de plânsete când au început să arunce pământ peste cutia cu Mihai. Lumea începea să plece de la groapă. Ce ciudați, cât îl vor lăsa acolo?

Am întrebat pe cineva când îl vor scoate de acolo și mi s-a răspuns ca niciodată. Atunci am izbucnit în plâns fiindca în mintea mea deja nu mai era Mihai acolo, ci MAMA! Țipam să o scoată pe mama de acolo. A venit amma la mine, mi-a zis să încetez cu plânsul că ea e lângă mine și am pus-o să îmi jure că nu se va băga niciodată într-o cutie care se pune în pământ.

A râs neînțelegând ce se petrecea cu mine. La masa de după îngropare am început să fiu foarte atențî la ce povesteau adulții. Am aflat despre boli de care se moare și de spitale cu doctori care încearcă să îi ajute pe oameni să trăiască și să se vindece de boli pe care le dădea Dumnezeu. Dar de ce oare murise atunci Mihai care fusese un om foarte bun. Ceva era greșit. Ori cu Dumnezeu, ori cu doctorii, ori bolile nu erau de la Dumnezeu... Aveam o tonă de întrebări fără răspuns deocamdată!

 Am făcut conexiunea între faptul că mama mergea des la spital cu inima și că și lui Mihai i se oprise inima și vecinii se uitau la mine cu milă și spuneau că mama de data asta nu mai scapă și rămânem orfani. Apoi la scurt timp a murit tot de inimă sora mamei, dar după circul de la moartea lui Mihai tata a decretat ca eu nu mai am ce căuta în preajma cuiva mort.

Așa că am încercat să aflu detalii din poveștile adulților, însă tata a realizat interesul meu subit pentru subiectele boală și moarte și nimeni nu mai avea voie să discute despre așa ceva de față cu mine. Eram trimisă la joacă din gura oamenilor mari. Așa că am învățat să citesc. Și citeam cărți despre sănătate, yoga, alimentație sacră și tot ce aveam ocazia.

Am decretat pentru mine și lume că voi deveni doctor. Unul destul de bun să știe tot și să poată vindeca pe toată lumea... că voi afla adevărul despre boli și vindecare... că voi găsi soluții pentru bunica și mama și tata și toți oamenii. Ceilalți din familie pareau cumva nemuritori, fiind precupați de alte subiecte decât bolile și moartea.

A murit și Silvia, cea cu care eram comparata în familie la nivel de frumusete și inteligență. Dar nu de orice, ci de cancer de colon și ajunsese în faza în care urla în baie și își speria copii că nu mai putea face treaba mare. Așa că din informațiile astea am dedus că și eu voi ajunge ca ea, ca se zicea că ce se aseamănă se adună. Ei bine nu era destul că plângeam nopțile și zilele când nu mă vedea nimeni pentru că nimeni nu îmi dădea informații și eu trebuia să o salvez pe mama.

Îmi doream să cresc... mai repede, mult mai repede decât creșteam. Cu fiecare spitalizare a mamei mi se părea că ritmul meu de creștere era prea lent. Așa că din clasa întâi spre a doua am crescut în înălțime atât de mult că nu m-au mai recunoscut colegii. În clasa a cincea arătam de liceu... Îl plimbam pe copilul vecinei prin parc și lumea credea că era copilul meu deși eram în clasa a opta...

Eram constipată cu săptămânile. Treceau și 3 săptămâni în care nu aveam scaun și mă întrebam unde se ascundea toată mâncarea pe care o consumam zilnic și de ce nu imi pleznea burta dacă în afară de urină nu ieșea nimic din mine. La un moment dat am citit despre clisme și că nu e normal să nu ai scaun zilnic așa că îmi făceam clismă zilnic la ora 12 ca deja trecuse ziua și nu ieșise de bunăvoie nimic din mine.

Am auzit în clasa a opta despre nemuritori. Ca ar exista în Tibet. Am decis că voi pleca acolo să învăț să devin nemuritoare ca să mă întorc acasă și să îi învăț și pe ceilalți oameni să devină nemurotori și să dispară suferința din lume. Doar că de la aeroport m-au trimis acasă că nu aveam părinte și nici pașaport și am aflat că nu se poate ajunge în India ușor... eram încă tot prea mică să pot face ce vreau.

Am aflat de emigranți indieni și chinezi care munceau pe vapoare ca să ajungă în Europa să aibă un trai mai bun. Ce inconștienți. Cum să pleci din țara nemuritorilor?! sau poate că dacă erau nemuritori alegeau să vină să trăiască o eternitate într-o lume mai bună și că dacă doream să descopăr nemurirea era nevoie să trăiesc o vreme în acea sărăcie despre care se spunea că o trăiau indienii.

Nu era o problemă, că nu aveam nic o idee despre ce ar putea însemna cu adevărat sărăcia. Nu am avut noroc nici de vapor pe care să plec clandestin, dar am aflat că la medicină au găsit tot felul de terapii noi. Eram dispusă să știu tot ce se știa la ora aceea în lume în medicină. Citeam nopțile tot ce îmi cădea în mână. Ajunsesem să citesc sute de pagini pe zi pe lângă ce aveam de citit la școală. Băgam în mine minim o carte pe zi...

Am citit până am ajuns la Vasile Andru si Ilie Cioară și Lazarev și am înțeles că nu mult e soluția, ci practica. Mă înscrisesem în liceu la cursul de yoga. Erau mai multi maeștrii. tata îl prefera pe Mario VAsilescu. Mie mi se parea cam dolofan pentru un maestru :) dar știam că nu trebuie să judeci o carte după copertă. Am citit Florence Scovel Shinn, am pus în practică ce am citit la ea. Am buchisit numerologie, tarot, astrologie, zodiac chinezesc...

Cum mi se facea somn mă băgam în vană, duș cu apă rece și dăi și parctică toate exercițiile găsite la ei. Am ajuns și la karate. Am auzit de stilurile interne, in care îți dezvoltai abilitatea de teleportare și levitație și traitul cu prana, fără apă și fără mâncare și fără să mai dormi... Apoi alți și alți autori și deschizători de drumuri. Steiner, Helena Blavatski, Gurdjief, Jung, Freud... citeam cărti traduse din maghiară sau engleză și bătute la mașină. Apăruseră apoi primele xeroxuri, apoi primele edituri și cărti de spiritualitate.

Am ajuns la gnoza prin diverse școli de mistere, la tantra, la hrănitul cu lumină... toate pentru a găsi Nemurirea. La un moment dat am înțeles teoretic, citind Efectul Isaia, că tot ceea ce vrei e ca o rugăciune prin care îî spui lui Dumnezeu ce nu ai și că e exact opusul felului de a obține ce vrei. Că era nevoie să te porți ca și cum ai avea ce vrei și să mulțumești pentru ce te vedeai având.

Nu îmi era clar cum aș fi arătat fizic, ce comportamente aș fi avut, cum ar fi arătat lumea pentru mine dacă aș fi ajuns nemuritoare. Am ajuns în facultate la IJ Francisc Maitreya și am văzut cu EL trăia viața cu Conștiința Nemuririi instalată. Îmi spune că eram singura care înțelegea și trăia asta pentru că asta era menirea mea, de a Vindeca Sufletele Oamenilor, nu trupurile lor. Asta mi-a dat maxim, că nu era compatibil faptul că am putea muri fizic și să fim nemuritori.

Trecusem deja prima data prin moarte clinica la nașterea celei de a doua fetițe... înțelesesem că viața nu se termină... dar suferințele și neputințele din lume mi-au întunecat iar mintea și am reînceput să cat soluții pentru corp și pentru refacerea lui din orice stadiu, oricât de grav.

Domnul Maitreya tot repeta în jur ”nu vă temeți de cei ce vă iau trupurile ci feriți-vă de cei care vă iau sufletele”. Of, ce complicat era! Scapasem deja de leucemie, dar mi se parea un noroc. Bâjbâiam cu explicațiile pentru care fusese posibil. Apoi a vindecat-o pe mama de cancer hepatic cu metastaze hepatice și la creier, din faza în care doar dormita și horcăia.

Am re-înțeles ca spiritul bate materia, că aveam nevoie să îmi îndrept atenția spre lumea interioară. Mergeam deja la vipassana, observam realitatea din corpul meu, fără vreo imaginație sau vreo incantație, pura realitate care se manifesta clipă de clipă în corpul meu. Observam fără preferință senzațiile produse pe piele de atingerea respirației, în zona de sub nări, la nivelul buzei superioare, apoi orice senzații apăreau în corp, la suprafață în timp ce îmi scanam corpul bucățică cu bucățică.

Am ajuns să realizez că materia nu e solidă, ca totul se descompune și se compune extrem de rapid, si că ceea ce numim solid e la fel de solid ca spatiul umplut de elicea în miscare a unui ventilator. Când e oprit treci cu mâna printe paletele elicei, însă când e pornit poate să îți taie mâna de la viteza de rotație. Cam așa vedeam soliditatea a ceea ce eram construiți să fim. Toată Creația dispărea în liniștea și tăcerea minții și reapărea, suficient de încet ca să pot sesiza acest fenomen.


Am crescut în abandon, dar și puterea de a manifesta ce nu îmi dorea, nerealizând în acel moment că tot ce mă deranja nu pe Mine mă deranja ci erau memorii ascunse ale unor traume ce îmi circulau pe vene, stocate în ADN-ul meu celular și că fiecare atom și foton cerea din Univers rezonanța potrivită pentru a se elibera, doar că atunci când nu vedeam asta dădeam vina pe celălalt, adica pe oglindă că scotea din mine aspecte pe care nu puteam să le accept, integrez și eliberez, ba mai mult le detestam, ca așa fusesem educată și mă simțeam vinovată pentru lipsa de control absolut asupra gndurilor și comportamentelor mele.

Am făcut apoi cancerul de colon, cu metastaze generalizate osoase și hepatice imense, m-am vindecat văzând și aplicând din documentarul Dr Lipton faptul că în fiecare celulă 600 milioane de celule din corp mor și tot atâtea se nasc, guvernate de starea internă dată de percepțiile noastre despre realitate, productive sau atodistructive. Mi-am luat la purecat atitudinile față de mine și față de cei din jur, valorile, convingerile și am decretat noi adevăruri despre mine și cît de desăvârșiți suntem în imperfecțiunea noastră și în 6-9 luni nu mai aveam nici urmă de cancer, deși îmi propusesem să mai câștig probabil cîteva minute sau ore de viață.

Nu știam că de fapt marea majoritate a celulelor noastre se schimbă în 6-7 zile, destule cât să suptaviețuim dacă încetăm să batem câmpii reacționând la ceea ce ni se întâmplă. În 6 luni peste 90% din celule au fost complet schimbate, în 9 luni deja 97% din celule sunt înnoite. Celulele de tub digestiv, de ochi și multe altele au apoptoza = moartea celulară programată setată la maxim 2 zile de reînnoire. Ce ciudat că unii mai poartă ochelari! Mă întreb dacă la asta se referă afirmația că Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile și în a șaptea s-a odihnit? ?????!!!!!

Am trăit nu câteva ore în plus față de verdictul medical, ci deja 19 și respectiv 11 ani de când medicina pe care am învățat-o la Facultate m-ar fi trimis pe lumea cealaltă. Știam că nu mai am cancer nu din analizele pe care nu le-am mai refăcut vreodată ci din condiția fizică extraordinară, cicluri regulate, scaun zilnic, miros al urinii ca de flori de primăvară, pielea luciosă, ochii strălucitori, respirația plăcut mirositoare, nu mai aveam nevoie de mâncare sau de somn. Eram ca îndrăgostită fără motiv, fără cineva de care să mă leg. Liberă de mine și de așteptări, Sănătoasă tun!

Am început să țin cursuri de Autovindecare și Autocontrol la rugămintea prietenilor de a le împărtîși prin ce trecusem, la rugămințile unor foști profesori de ai mei care își trimiteau aparțiătorii bolnavi la mine, sau chiar pe ei înșiși. Eram uluită de cît de simplă era vindecarea dacă pacientul își asuma îmbolnăvirea și se ocupa de lumea lui interioară.

Unii însă mai mureau. Am început să fac o mică dramă din asta! Îmi activasem inconștient drama salvatorului, care nu realizează că devine victima propriului mod de viață și propriul persecutor să facă mai mult, mai și mai și mai... A mai trecut o vreme și iar m-am trezit reacționând și la te miri ce banalități... Credeam că decăzusem din starea de grație. Iar o înțepătură de genunche, ba de șale, ba de cap... deși știam teoretic că nu există regres ci doar progres...


Am dat între timp și de Medicna Germanică a Dr Hamer și am înțeles că majoritatea simptomelor de ce numim boală apar în faza de reparație, adică după încetarea conflictelor și asta m-a ajutat să o ajut pe una din fetele mele să iasă din cancer de col uterin cu cele mai cancerigene tulpini de papiloma virus fără vreo intervenție exterioară, doar prin simpla schimbare a convingerilor ce au dus la acel cancer și prin implementarea noilor comportamente ce decurgeau din noile adevăruri despre ea și viața ei. VICTORIE!!!

Iar am ajuns în starea de abandon, iar înțelegeam că e nevoie să caut mai întâi Împărăția Lui Dumnezeu din Mine și totul se rezolvă de la Sine, iar uitam și mă trezeam în butoiul cu suferință. Apoi apare cuvântul: Nemurirea și mi-am dat seama cum am evitat de frică să beau, să fumez, să îmi perece zilele prin baruri, cu alcool, cu droguri, cu cafea, cu prieteni și sexualitate ordinară :)) și m-am trezit râzând cu toată ființa de faptul că nu făcusem pe dos decat restul lumii decât de frica de boală, neputință și moarte și nu din Conștiință de Sine...

...iar ceea ce mă salvase mereu fusese Starea de Abandon Total, de acceptare a tot ce venea spre mine clipă de clipă cu înțelegerea că totul era perfect și că trăiam într-un univers prietenos în care totul era întotdeauna în favoarea mea... și că Dumnezeu nu dorea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui :) la non-judecată, că doar de aceea judecata nu este a noastră că nu o pricepem, nu încape în mintea noastră limitată...

Și uite cum o iau din nou de la zero, un alt zero ca la hipnoză, un alt palier de conștiință, o altă călătorie până data viitoare când mai înțeleg cîte ceva, când mă mai prind de câte ceva. Am luat-o de la zero încetând să caut Nemurirea... că mama și tata și bunicul între timp au murit :) că trecând prin moarte clinică nu mă mai temeam de moartea personală, dar rămăsese goana după a învăța și întrupa Nemurirea pentru a fii măcar o mama destul de bună pentru copiii pe care i-am adus pe lume și care îmi doream să nu guste moarte, așa cum și Cristos spusese că era posibil...

Am acceptat ideea că și eu și copiii și nepoții și cei dragi pot gusta moarte, dar a devenit o provocare interesantă să trăiesc ca și cum nu ar fi niciodată nevoie să murim, dar ca și cum am putea muri oricând!

Am reînceput să fiu relaxată cu apariția memoriilor ascunse din inconștient și trezite de diverse semnale din mediul extern și intern, de care le-am ancorat eu însămi sau înaintașii mei și pe care le eliberez ca într-o joacă, fiindcă a dispărut din umbră frica de moarte și nevoia de Nemurire. Orice emoție pe care o conștientizez este de fapt o etichetă lipită pe un stoc de senzații din corpul fizic...

Ei bine dacă îmi permiteam până nu de mult timp să cred că sunt frustrată sau furioasă sau tristă pentru că: cutare a făcut, nu a făcut, a zis nu a zis, vremea etc... diverse elemente exterioare mie aveau puterea magică de a îmi crea emoții, stări, sentimente, acum nu mai pot să cred asta că emoția de bază, frica de moartea fizică sau a egoului nu mai are casa în mintea mea...acum realizez ca emoțiile nu sunt emoții ci un stoc de senzații, ies se sub sclavia etichetei puse din ignoranță și inconștiență pe senzații și realizez că am trăit acele emoții și cînd nu aveam pe cine să dau vina pentru ele.

La fel și cu emoțiile pozitive. Aveam în corp senzații placute și le lipeam eticheta de fericire, bine, liniste, compasiune, bucurie, veselie, blandețe și nu aveam de cine sau de ce să le leg și m-am prins din nou că nu exisă emoții. Că odată ce facem să fie adevărată realitatea lor, devenim scalvii etichetelor și pierdem realitatea senzațiilor, singura realitate reală din noi.

Odată ce sunt atentă la senzații realizez că ce simt în corp nu poate fi produs de nimeni altcineva decât de niste memorii din inconștient trezite la viață de elementele exterioare și tot ce am de făcut este să îi arăt cu blândețe creierului subconștient că cele două elemente nu au nici o legărură reală, că x nu face nici o magie ca să simt eu senzații in corp.

Magia, transa era produsă de intermediarul emoții, aflat între senzațiile și elementele exterioare mie, între care am făcut nenumărate corelații de-a lungul vieții, de capul meu sau bine educată de strămoși și profesori, dar acum sunt destul de mare să știu că nu există vreo legătură între ele și că senzațiile mele sunt libere de exterior și dispar cu atât mai rapid cu cât trăiesc cu această conștiință instalată, că ele nu sunt nici bune, nici rele, că au ieșit din bârlog, stau o vreme și dispar dacă nu le mai hrănesc prin a le conecta la vreun element exterior.

Odată ce nu mai sunt alimentate cu energie nu mai au putere și se dezintegrează, dispar și stocul de memorii ale senzațiilor sevine tot mai mic, iar energia din ce în ce mai puțin condensată: Cele ce le vom lăsa pe pământ vor fi lăsate în ceruri. Nu putem cățătorii în lumile sublile cărând după noi agregate metale conectate la tot restul lumii. Ne deschidem aripile fiind Lumina Adevărului și Energia Vieții în loc să ne târâm prin viață cărând energii condensate de explicații, justificări, distorsiuni, ștergeri și generalizări pe care le-am construit în toate existențele noi și strămoșii noștri.

Mulțumesc Codruța pentru că ai fost acolo ultima mea trezire din ignoranță și că prin tine am avut ocazia să mă prin de marea păcăleală pe care o trăiam în umbra fricii de moarte!

Acum nu mai are importanță dacă voi încheia în această viață stocul de amintiri stocate în inconștient, dar am o nouă jucărie cu care să mă joc alături de cei care consideră că acest joc de a elimina din vocabular noțiunea de emoții prin a nu le mai da vreo valoare de adevăr și prin a ne pune atenția pe a  disocia senzațiile corpului fizic, plăcute sau neplăcute, de orice elemente exterioare.

Dacă această revelație își aduce și ție niște răspunsuri și niște eliberări mă bucur că am fost aici acum pentru Tine!

Multumesc că Exiști!
Te Iubesc !

Un Alt Tu,
Crina

Povestea mea - Vindecarea Cancerului de Colon si a Leucemiei

Sunt un om care a ajuns la un moment dat în punctul în care am decis că e esenţial pentru mine să înţeleg complet şi să pot demonstra ştiinţific cum apar bolile, să aflu dacă prin acţiunile mele am generat bolile şi dacă tot eu prin mine însămi mă pot vindeca şi dacă am nevoie în vindecare de medicamente.

Îţi voi prezenta câteva detalii depre mine… am trecut printr-o perioadă în care am fost diagnosticată cu leucemie… eram însărcinată… divorţată cu un copil… fără serviciu… şi tocmai plătisem ultimii bani pe înmormântarea tatălui meu – care murise de un cancer, după ce l-am supus chimioterapiei şi radioterapiei.

Ieşind de la Clinica de Hematologie din Cluj – unde fusesem trimisă pentru puncţie ososasă fiindcă pe lamelă nu mi se mai puteau număra leucocitele… ameţeam tare… aveam dureri infernale generalizate – am abandonat lupta cu boala şi am spus “Doamne dacă vrei să mă iei din lumea asta ştii unde mă găseşti, nu voi trece prin puncţie, chimio sau radioterapie”.

Ei bine, a fost mai simplu decât mă aşteptam, m-am întâlnit cu o fostă profesoară de la medicină care lucrează pe laborator şi mi-a spus “nu îţi face griji de leucemie, vezi de sarcină… în timpul sarcinii  corpul se ocupă de copil şi vindecă orice boală”. Fără să gândesc dacă ce spunea era adevărat sau nu am început să mă simt tot mai bine, am pus ameţelile pe seama anemiei asociate leucemiei… am luat spirulină zilnic să mi se refacă globulele roşii iar la finalul sarcinii eram perfect sănătoasă

Am studiat şi aprofundat, am testat orice terapie alternativă îmi venea în cale: Reflexoterapie, Cristaloterapie, Meloterapie, Radiestezie şi Infoenergetică, Metoda Silva, Reiki, Chirurgie de Lumină, Şamanism şi Medicină Şamanică, Epigenetică, Neurolpastie, Vindecarea prin Puterea Cuvântului - în paralel cu ceea ce se preda la Facultatea de Medicină… la care învăţam foarte bine în ideea de a şti cât mai bine şi mai complet cum să ajut oamenii să se vindece…

Am constatat că multe din suferinţe erau la nivelul sufletului şi am început Facultatea de Psihologie pe care am terminat-o constatând că nu a servit motivului pentru care am plătit-o – de a învăţa cum să îi ajut pe oameni să devină responsabili de sănătatea lor…

Am adus pe lume a treia fetiţă. Eram din nou însărcinată când am fost  diagnosticată cu cancer de colon. Nu am întrerup sarcina la sugestia medicilor… încă mai credeam că în timpul sarcinii corpul se ocupă de copil şi vindecă bolile… Aveam să aflu mai încolo ce fel de boli se vindecă în sarcină şi care nu.

După naştere ajunsesem deja în fază atât de avansată, încât mi s-a spus că mai aveam de trăit mai puţin de 2 săptămâni, era o chestiune de zile, aveam deja blocat colonul de tumoare…

Aveam cancere în oase, ficat, creier – ilogice ca posibilitate de migrare din colon – mai ales că în sânge nu găsisem niciodată în toate studiile mele de laborator cu microscoape performante şi tehnologii de vizualizare performante – nici o celula tumorală migratoare, dar cancerele erau reale în corpul meu şi simultane – explicaţia pentru ele urmând s-o găsesc la un an după ce m-am vindecat…

Deşi aveam destule cunoştinţe de autovindecare mi-am dorit să înţeleg de ce am făcut acel cancer, cum mi l-am întâmplat şi cum pot să îl dez-întâmplu…

Aveam la îndemână Chirurgia de Lumină cu care ajutasem mulţi oameni să se vindece complet de boli… însă în timp am constatat că eu vizualizam pentru ei cea mai perfectă stare de sănătate fizică, iar ei se re-îmbolnăveau deoarece nu îşi schimbaseră atitudinile faţă de ei şi faţă de realitatea înconjurătoare cu oameni, plante, animale – faţă de Natura însăşi. Vroiam o vindecare definitivă, fără recidive… Intenţionam să ajung la cauza reală a bolii pe care o ratam dacă mă autovindecam.

Nu am luptat cu boala şi am spus “Doamne dacă vrei să mă iei din lumea asta ştii unde mă găseşti… dacă e timpul să plec de aici iar cei 4 copii pe care i-am adus pe lume să crească fără mamă facă-se Voia Ta… nu voi lua vreodată calmante care să îmi altereze conştiinţa”  deşi aveam dureri încât îmi pierdeam cunoştinţa şi cădeam pe jos prin casă… “voi trece dincolo de graniţele morţii cât mai conştientă posibil” – nu îmi era frică de moarte după ce am trecut la a doua sarcină prin moarte clinică timp de 15 minute şi ştiam că viaţa nu încetează odată cu ultima suflare însă nu putusem atunci explora prea mult acea realitate…

10 zile n-am mâncat şi nici băut nimic să nu fac ocluzie intestinală şi să ramân cât mai conştientă la trecerea dincolo… După 10 zile am început să simt că nu voi muri… ca medic era de neconceput la cât eram de împânzită de cancer…

În aceste 10 zile mi-am pus întrebări legate de boală şi de toată viaţa mea, de ce aş mai trăi, ce aş face cu viaţa mea dacă voi redeveni sănătoasă, cu ce atitudine voi privi viaţa…

Mi-am amintit că Iisus a zis “cere şi ţi se va da” şi am cerut ŞTIIND că voi primi răspuns înainte de a muri despre cauza reală a bolii şi despre cum poţi să te vindeci singur pentru că toată viaţa îmi dorisem asta şi chiar în faţa morţii continuam să îmi păstrez această dorinţă de înţelegere a VIEŢII.

Nu îmi era deajuns să fac asta doar pentru mine ci să găsesc un sistem care să funcţioneze şi la ceilalţi oameni şi indiferent de boala pe care o are… pentru omul de la ţară, fără noţiuni de medicină şi prea multă teorie…    pentru oamenii de ştiinţă din lumea medicală.

Eram convinsă că aceste preocupări nu erau doar ale mele şi că alţii înaintea mea au găsit deja răspunsuri la diverse aspecte, ceea ce îmi rămânea de făcut era să realizez un sistem valabil cu răspunsuri, informaţii, tehnologie pentru toate nevoile individuale de vindecare.

După ce am reuşit să mă vindec şi am găsit cauzele cancerelor şi bolilor, am descoperit explicaţii pe feliuţe pentru diverse aspecte ale vindecării sau acelaşi aspect dar altfel abordat, informaţii incomplete prin ele însele… validarea lor ştiinţifică am primit-o pe mai multe căi, de la mari oameni de ştiinţă…

Cu cât am văzut mai mult că aspecte particulare de vindecare sau cauzalitate a bolilor ce luate separat “nu făceau sens” funcţionează şi sunt toate REALE pentru situaţii particulare, dar nu funcţionază de fiecare dată şi în orice caz, ci sunt valabile doar împreună, ca piesele unui puzzle complicat, cu atât mai mult am început să realizez că aş putea fi pe punctul de a descoperi ceva colosal.

Să fac o poveste lungă cât mai scurtă, am făcut progrese rapide învăţând de la mari medici ai lumii din trecut şi din prezent, am luat tot ce am învăţat de la ei şi explicat prin prisma fiecăreia din experienţele mele de vindecare… am creat un sistem din toate aceste idei… şi le aplic de atunci pe mine şi pe cei care îmi cer ajutorul.

Nu e stilul meu să mă laud sau să spun poveşti, dar adevărul este că m-am vindecat de nişte boli destul de serioase în ultimii ani. Da, am trecut peste cancer şi leucemie. Peste metastaze şi dureri cumplite de oase. Şi da, şi m-am vindecat de suferinţe sufleteşti care ar fi putut LINIŞTIT şi mă conducă la cimitir însă au fost cele mai PERFECTE lecţii de viaţă şi cei mai buni prieteni.

Ai grijă ce îţi doreşti!

Un lucru pe care l-am conştientizat este că sănătatea este la îndemâna oricui îşi asumă responsabilitatea pentru propria îmbolnăvire şi propria însănătoşire.

Medicamentele şi adjuvantele terapeutice te fac să te simţi bine un timp, poate pe moment… pe termen lung nu îţi conferă vindecarea. De fapt, dacă crezi că medicamentele menite să creeze dependenţă te vor vindeca, adică  laşi controlul şi responsabilitatea pentru sănatatea ta pe mâna altcuiva, n-am veşti prea plăcute pentru tine…

Îţi pot spune că învăţând cum să redevii sănătos oricând sau să îţi menţii optimă sănătatea, zi de zi, în orice condiţii de stres pe care le ai îţi va aduce IMENSE beneficii.

Am ajuns să cred în ceva pe care îl percep a fi foarte important…

Dacă nu şti cum să reajungi în starea de sănătate perfectă şi deplină, atunci probabil treci prin viaţă cu sentimentul că eşti “mai puţin om”. Nu e uşor de explicat cuiva care nu e bolnav, dar sunt convinsă că ştii EXACT despre ce vorbesc.

Pe de altă parte, dacă ŞTII cum te-ai îmbolnăvit,  şi mai ŞTII cum şi în ce condiţii sunt reversibile toate bolile şi suferinţele tale, o să ai încredere în vindecarea ta şi asta cei din jur o vor simţi IMEDIAT.

NU CREDE orbeşte ce spun.

De fapt, îţi recomand să abordezi materialele mele cu un scepticism constructiv şi o perspectivă ştiinţifică.

Vreau ca tu să EXPERIMENTEZI, să APLICI ce înveţi de la mine.

Cred că vei constata că mă interesează metode care funcţionează. Îmi plac tehnologiile şi informaţiile care chiar dau rezultate VIZIBILE: observabile şi măsurabile.

După ce vei constata că aceste tehnici şi informaţii sunt  de un REAL FOLOS… o să mai vreau să “crezi” în ceea ce spun? Vei şti deja prin experienţa ta directă.

Sincer sper că vei lua cateva (muuulte) beneficii din ele :)

Un Alt Tu,  

Crina

Sursa: http://www.crinaveres.ro

10 greseli ce trebuie evitate atunci cand esti diagnosticat cu cancer

Aceste greseli sunt efectuate de majoritatea persoanelor si tu vei invata care sunt acestea ca sa stii sa le eviti.
Sunt foarte multe informatii noi si utile pentru a te vindeca.

Greseala numarul 1: Interpretarea diagnosticului de cancer ca sentinta la moarte
Atunci cand primesc vestea ca au fost diagnosticati cu cancer, majoritatea persoanelor intra in panica si au impresia ca viata lor s-a terminat. Dar acest lucru nu are temei real, este un mit care induce in aceste persoane disperarea de a cheltui chiar toata averea pentru a-si salva viata.
Insa lucrurile stau cu totul altfel, chiar daca ai cancer nu inseamna absolut deloc ca ai sa mori din cauza lui, dar... hai sa iti explic prin ce trece corpul tau atunci cand te panichezi si de ce aceasta frica este mai periculoasa decat cancerul.
Cand o persoana resimte diagnosticul de cancer ca o sentinta la moarte se genereaza în creierul vechi (trunchiul cerebral) un focar ce emite un semnal spre plamani si le transmite mesajul ca este nevoie de mai mult aer pentru a supravietui fricii de moarte.
Astfel celulele din plamani incep sa se transforme in celule speciale a caror functie este de a fi mai permeabile pentru oxigen, insa inmultirea lor este proportionala cu frica de moarte si exista riscul de a obstrua bronhiolele pulmonare si a crea o lipsa de aer reala si mai mare.
Astfel se creeaza metastazele la plamani, acei noduli vizibili pe radiografie, ceea este interpretat de medicina moderna ca o raspandire a celulelor canceroase in organism - ceea ce nu este adevarat, neavand substrat real.
Acest lucru este doar un mit, fiindca in sange sau limfa nu s-au gasit niciodata celule canceroase care sa circule libere prin organism. Iar daca celulele cancerigene ar circula prin sange sau limfa, atunci cancerul de vase sanguine sau limfatice ar trebui sa fie cel mai raspandit.
In plus, celulele canceroase sunt adesea celule foarte mari si nu pot trece, nu pot calatori prin peretii vaselor de sange plimbandu-se aiurea, de capul lor, prin corp.
Intelegand aceste lucruri este important sa stii cum sa eviti aceasta greseala:
Transmite-i corpului tau mesaje de acceptare a cancerului ca parte a unui proces de avertizare asupra modului tau de viata si intelege ca a aparut in corpul tau ca o modalitate de adaptare la mediul in care traiesti sau la gandurile si convingerile tale - si nu ca o sentinta la moarte.
Deci, interpretarea diagnosticului de cancer ca sentinta la moarte este nefondata...
...si in greselile urmatoare iti explic mai detaliat acest lucru.

Greseala numarul 2: Deprecierea valorii personale la aflarea diagnosticului (Devalorizare)
Al doilea pas gresit, si cel mai adesea neconstientizat pe care il fac majoritatea persoanelor dupa ce interpreteaza diagnosticul de cancer ca si sentinta la moarte, este sa intre intr-o stare depresiva, stare in care valoarea lor personala este drastic depreciata.
Valoarea personala este o perceptie a creierului tau rezultata din asteptarile si credintele tale referitoare la imaginea ta personala fata de corpul tau, fata de utilitatea ta pentru cei importanti din jurul tau si fata de capacitatea ta de munca si distractie.
Scaderea valorii personale actioneaza la nivelul creierului formand un alt focar de conflict in substanta alba a creierului care coordoneaza activitatea din oase.
In acest fel oasele incep sa se macine, pierzand masa osoasa, in timp sau destul de rapid in functie de gradul de depreciere a valorii personale.
Referitor la perceptii, Dr Bruce Lipton, medic si profesor de epigenetica, a demonstrat faptul ca felul in care te raportezi la aceasta problema determina la nivelul membranelor tale celulare din oase modificari de permeabilitate pentru diferite substante care intra sau ies din celulele osoase.
Asadar aceste perceptii ale tale determina la nivelul oaselor modificari celulare care constau in pierdere de masa osoasa, pentru ca organismul tau se adapteaza si se transforma în acord cu credintele tale, cu perceptiile tale si cu starile tale emotionale.
Greseala numarul 3: Dieta severa pentru înfometarea tumorii canceroase
O alta greseala pe care o fac oamenii din inconstienta ascultand sfaturi neavizate este sa urmeze diete severe pentru "infometarea tumorii".
Creierul nu intelege de ce ar trebui sa se infometeze corpul atat timp cat cancerul este si el o productie controlata din creier pentru a facilita adaptarea organismului la noul mod de percepere a realitatii din mediul inconjurator sau al realitatii gandurilor tale.
Odata transmis la creier mesajul infometare, se genereaza un focar in creierul vechi (trunchiul cerebral) in partea ce coordoneaza ce se intampla cu celulele glandulare din ficat.
Aceste celule hepatice isi vor modifica forma si functia pentru a produce cat mai multe enzime cu care sa digere dramul de mancare pe care persoana care se infometeaza il introduce totusi in corp pentru a supravietui.
Infometarea prin diete severe restrictive este extrem de diferita de postul crestin..... postul are la baza restrictionarea unor alimente grele la digestie, care duc la oboseala psihica prin digerare, mai ales intr-un corp in care se desfasoara un program biologic adaptativ (cancerul) si care are nevoie sa isi rezolve conflictul care a dus la aparitia cancerului.
Postul hraneste corpul cu alimente usoare, cu stare de liniste si relaxare, cu impacare cu situatia, cu gasirea de solutii, cu acceptarea responsabilitatiii fata de boala si ganduri si emotii, nu lasa persoana sa zaca cu burta plina cand creierul nu poate aloca multe resurse pentru digestie.
Greseala numarul 4: Izolarea si insingurarea de frica de a nu fi contagios
O alta mare greseala pe care o fac oamenii dupa ce sunt diagnosticati cu cancer este ca se izoleaza de ceilalti din familie, prieteni, rude, colegi si aceasta insingurare ii impiedica sa gaseasca solutii eficiente sau sa primeasca ajutor.
De obicei de la cei care au cancer auzi ca spun: „Imi este frica de faptul ca celulele din tumoare se vor imprastia prin sange si prin limfa la alte organe” si ”ma tem ca o sa ii imbolnavesc pe cei din jur”.
Aceasta afirmatie determina in creier la nivelul substantei albe un nou focar de unde se transmite comanda de crestere a activitatii spre ganglionii si vasele limfatice si produce o crestere a acestor ganglioni de sub brat / axilari, toracali sau abdominali cu mesajul ca este nevoie de limfocite si alti strajeri ai imunitatii periclitate, deteriorate de frica.
Cu cat frica ta este mai specific legata de tumoarea din san, cu atat ganglionii afectati sunt cei localizati mai in apropierea sanului tau.
Iar cu cat frica ta este mai specific legata de cancerul de colon, cu atat ganglionii afectati sunt cei localizati in abdomen si zona inghinala.
Insa daca frica ta de "imprastiere" a cancerului prin corp la alte organe sau teama ta de a fi contagios pentru cei cu care vii in contact este foarte mare, ea afecteaza masiv creierul si apoi poate afecta intregul sistem ganglionar, chiar splina si maduva osoasa.
Ganglionii, splina si maduva osoasa sunt afectate si atunci cand conflictul de devalorizare de sine cu privire la san, colon sau legat de intreg corpul este in faza de vindecare.
Devalorizarea sinelui afecteaza oasele, sistemul musculoligamentar si tesutul adipos si genereaza anemie in faza activa, iar in faza de vindecare produce leucemie pentru a compensa anemia si pentru a face fata remanierii osoase.
Pentru a rezolva cresterea de masa osoasa necesara, in faza de vindecare a fricii de a fi contagios se produce o falsa anemie, prin productie crescuta de leucocite, apare o falsa leucemie, care dispare de la sine odata ce globulele rosii isi revin iar osul si ganglionii sunt reparati si vindecati ca sa devina mai puternici decat erau inainte de conflictul de devalorizare.
Natura te ajuta astfel sa obtii oase si ganglioni mai puternici pentru a face fata mai bine unor situatii ulterioare asemanatoare.
Atentie! Nu orice frica cu devalorizare de sine duce la metastaze ganglionare, insa atunci cand le intalnim inseamna clar ca daca le ai in corp este vorba de frica de a fi contagios pentru cei din jur si o devalorizare de sine nu foarte accentuata, localizata: san, colon sau generalizata.
In concluzie, asa cum am spus la greselile anterioare, cancerul nu se poate imprastia iîn corp nici prin sange, nici prin limfa, deci NU ARE CUM SA FIE CONTAGIOS, iar mijloacele de preventie exagerate, separarea de ceilalti nu doar ca nu iti este utila nici tie nici lor, ci tine la distanta suportul celorlalti care te pot ajuta. Izolarea TE POATE CHIAR UCIDE.
Insingurarea duce la stari depresive si la epuizarea energiei inutil, insa uneori cand apartinatorii sunt fiinte panicoase si tu, pacientul, esti cel puternic te poti scuti de energia fricii lor de a avea tu acest diagnostic, cu conditia sa cauti solutii, sa nu disperi si sa ai incredere ca aceasta boala te ajuta sa devii mai puternic si adaptat.
Greseala numarul 5: Utilizarea chimioterapiei ca "solutie" de vindecare
Din ceea ce ti-am spus pana acum poti intelege ca nu cancerul, prin imposibila lui raspandire sau contaminare a celor din jur, te duce la moarte, ci frica ta fata de el.
Spaima fata de moarte, infometarea si devalorizarea de sine care epuizeaza energia corpului fara a da sanatatea inapoi, ii determina pe majoritatea celor cu cancer sa recurga la chimioterapie sau radioterapie.
Dar iata ce trebuie sa stii despre efectele reale devastatoare ale chimioterapiei si de ce trebuie sa le eviti.
Chimioterapia -odata ce patrunde in corp- induce o otravire generala a tuturor celulelor aflate in perioada de multiplicare accelerata.
Dar in corp, pe langa celulele canceroase cu functie de vindecare si sustinere a nevoilor corpului, comandate de creier, se multiplica si materii prime structurale din care se fac noi celule de organe care sa inlocuiasca celulele a caror durata fireasca de viata s-a incheiat.
Multiplicarea si moartea celulelor structurale si a celulelor asa zis maligne este controlata de creier printr-un program codificat in ADN, numit MOARTE CELULARA PROGRAMATA (MCP).
MCP este cel mai bine evidentiata in perioada intrauterina, cand membranele interdigitale se resorb si in loc de degete unite prin membrane ne nastem cu degete independente, o regasim la nastere la inchiderea orificiilor prin care comunica intre ele camerele inimii, la inchiderea circulatiei sanguine ombilicale dupa sectionarea cordonului ombilical...
Greseala numarul 6: Folosirea radioterapiei pentru diminuarea masei tumorale
Alaturi de chimioterapie, radioterapia are efecte devastatoare asupra sanatatii.
Daca chimioterapia iti otraveste celulele si creierul, radioterapia iti prajeste celulele din corp - atat cele bolnave cat si cele sanatoase.
Dar hai sa iti detaliez cum te“ajuta” radioterapia sa mori mai repede...
... Radioterapia actioneaza la nivelul structurilor osoase si al tumorilor, inducand o otravire generalizata, provocand o demineralizare severa a oaselor si "prajind" tesuturile moi (muschi, vase de sange, organe interne, tesuturi de conexiune).
De exemplu, in natura cand un animal este iradiat accidental din creierul lui se declanseaza programe speciale care sa il ajute sa devina o prada mai usoara, il transforma in hrana pentru alte specii care sunt mai adaptate.
Un alt efect DIRECT ce-l provoaca iradierea este sterilitatea.
De ce cei iradiati sunt sterili? Fiindca Natura va steriliza asemenea exemplare care sunt atat de neglijente sa nu isi asculte intuitia si sa paraseasca din timp zonele de radiatii periculoase si ajung sa fie otravite.
La om iradierea atinge celulele stem in general si celulele aflate in multiplicare rapida, adica oricare celula in diviziune cu rolul de a reface structurile degradate ale corpului prin moarte celulara programata, care au rostul de a mentine starea de sanatate si sa asigure vindecarea.
Celulele asa zis maligne, mai ales din oase sau zonele unde sistemul limfatic nu poate patrunde, au aparut la comanda creierului sesizat de stresul biologic prin care treci.
Oprirea in crestere a tumorii prin iradierea acesteia nu este indicata sub nicio forma.
Este preferabila interventia chirugicala doar daca masa tumorala ocupa spatii vitale si pune viata in pericol, dar iradierea structurilor sanatoase arde tesuturile si genereaza sindrom de combustie interna, fiindca psihicul si creierul nu isi poate explica arderea deliberata a structurilor sale fata de care omul sa nu schiteze cel mai mic gest de aparare.
Prajit de viu si fara rost este interpretarea data de creier pentru intentia omului de a opri din crestere tumoarea, adica programul biologic cu sens al corpului uman, planul de actiune stocat in ADN pentru adaptarea la stresul prin care treci si care este pus in aplicare la comanda creierului.
Aceasta ardere si alerta generala asupra corpului prin produsii de descompunere determina o frica inconstienta de moarte, bazata pe o otravire puternica si o perturbare a respiratiei celulare, o intoxicare cu radicali liberi ce declanseaza in corp programe din ADN care spun ca e la un pas de moarte.
Senzatia de moarte iminenta si spaima de necunoscut este pentru multi oameni ceva greu de indurat in timpul si dupa radioterapie. Dupa ce scapa de iradiere multi oameni aleg sa isi ia viata in maini si sa caute orice altceva decat moartea vazuta cu ochii deschisi.
Asadar, atat chimioterapia cat si radioterapia, separat sau cumulate, au o multime de efecte directe (considerate efecte secundare) ce conduc mai rapid spre moarte decat cancerul in sine netratat.
Daca insa faci parte din grupul celor care cred cu adevarat ca daca medicul spune "Fa RADIOTERAPIE si te vei vindeca de cancer", atunci lasa deoparte ceea ce ai citit in acest mesaj si ai in continuare incredere ca intelepciunea corpului tau va gasi portita prin care sa atenueze efectele radioterapiei proportional cu increderea ta...
Iisus spune inca de acum 2000 de ani: Credinta ta te-a vindecat..., deci, daca crezi CA TE VINDECI CU CE ITI RECOMANDA MEDICUL CA EXPERT IN BOALA TA atunci nu conteaza ca faci chimioterapie, radioterapie, ca mananci dupa diete restrictive... TE VEI VINDECA...
...INSA DACA TE PACALESTI SI REACTIONEZI fata de senzatiile produse de otravire, combustie, infometare, atunci mai bine incepe sa ai incredere in INTUITIA SI INTELEPCIUNEA TA care iti vor deschide calea INCREDERII SI VINDECARII.
Greseala numarul 7: Vaccinarea inutila ce duce la scaderea imunitatii si suspendarea tumorilor
Noi avem impresia ca daca folosim sapunuri antibacteriene pielea noastra si corpul nostru va fi lipsit de microbi, insa acest lucru este fals.
De fapt, de oriunde de pe piele sau din gura, intestine sau chiar ochi putem lua probe si vom gasi microbi.
Daca noi credem ca spunand EU ne referim la o singura entitate ne inselam, fiindca tot corpul nostru este constituit din 50 de mii de miliarde de celule, intre care se gasesc 4 mii de miliarde de microbi deja constituiti, care reprezinta rezerva strategica a creierului pentru corp.
Microbii nu se inmultesc in corp asa de capul lor si nici nu ii "contractezi" intamplator, ci doar atunci cand creierul are nevoie de ei in corp pentru a creste odata cu tumorile atata timp cat omul este in faza de stres biologic activ.
La incetarea stresului, microbii au rostul de a digera si elimina tumoarea si astfel se repune organismul in starea de vindecare.
Dr Hamer, Gaston Naessens si multi alti cercetatori au aratat cum la comanda creierului in organism se multiplica microbii. Ei nu se iau din aer, apa, maini murdare, secretii etc. asa cum credea medicina la inceput, ci sunt produsi in sange, din somatide (microzime sau globule coloidale) din materie luminoasa, imposibil de distrus prin mijloacele fizice cunoscute, dar care la comanda creierului se transforma in orice tip de microb are corpul nevoie, la un moment dat.
Somatidele, la comanda creierului, iau forma de bacterie, ciuperca sau virus in acord cu cerintele corpului.
Dintre somatide, in sangele omului sanatos avem disponibile primele 3 forme ale ciclului somatoidian (de 16 forme), insa odata ce creierul comanda alte forme din acest ciclu este clar faptul ca un stresor biologic a actionat asupra corpului si psihicului.
Aparitia microbilor incepe o data cu stresul din psihic ce comanda de la creier ceea ce este nevoie sa fie schimbat, inlocuit, reparat, amplificat, diminuat si astfel este solicitat ajutorul microbilor.
Odata ce gasim in sange aceste forme, vom putea identifica momentul la care va incepe sa fie vizibil un cancer sau o boala in organism.
Microbii apar inca de la inceputul cresterii tumorii, sunt proportionali ca proliferare cu masa de conflict generata in psihic si totodata sunt proportionali si cu marimea focarului din creier evidentiat ca tinta de tir pe care o vedem pe tomografia craniana fara substanta de contrast.
Atata timp cat dureaza stresul, conflictul din psihicul tau, microbii vor continua sa prolifereze, insa la incetarea conflictului ei vor incepe sa dezintegreze tumoarea cu care de fapt se hranesc (daca in faza activa sub actiunea creierului a crescut o tumoare din epiteliu de tip glandular).
Daca insa in faza de conflict prezent s-a produs pierdere de celule din organ, comandat de la releele din creierul dezvoltat din mezodermul nou sau scoarta cerebrala, in faza de vindecare somatidele se transforma in celule de organ, de exemplu la nivelul osului, si vor face osul mai puternic, deoarece sunt singurele capabile sa ajunga la os, suntand circulatia sanguina sau limfatica.
Intelegand acestea iti vei putea da seama ca orice vaccinare este de prisos si ti se va clarifica mai ales faptul ca este extrem de daunatoare daca ai generat deja o tumoare.
Daca ai fost vaccinat si ai facut un cancer in faza activa a conflictului, nu se mai pot inmulti microbii specifici (micobacteriile) de care are nevoie corpul sa dezintegreze tumoarea odata cu incetarea conflictului, iar tumoarea va ramane pe loc.
Ar fi bine daca te-ai putea obisnui cu faptul ca prezenta tumorii, nodulilor si lipsa oricarei activitati de multiplicare celulara inseamna ca esti de fapt vindecat sau ca tumoarea a stagnat (pana recidivezi in atitudinea sau convingerea neadaptativa fata de mediul tau care a declansat cancerul).
Stim deja ca nu ne putem permite luxul de a nu ne rezolva conflictele fiindca ele acumuleaza o masa conflictuala si tumorala din ce in ce mai mare care va duce la obstructii mecanice, compresiuni pe alte organe vitale si iti vor pune viata in pericol.
Dar daca tumoarea ramane pe loc poate sa iti fie indusa frica (de cei ne-avizati! corect) ca aceasta tumoare va exploda odata si odata si se va imprastia, ceea ce nu e adevarat. Stii deja ca nu se poate imprastia nimic, metastazele fiind conflicte ale creierului si psihicului asociate aflarii diagnosticului si modului de interpretare a acestuia.
Ai aflat deja ca exista o singura conditie ca activitatea din tumoarea ta sa continue si masa tumorala sa creasca si aceasta este nerezolvarea completa a conflictului.
Vaccinarea nu permite somatidelor sa se transforme in microbi si din aceasta cauza ai mai multe sanse sa iti fie diagnosticata o tumoare care ramane pe loc o viata intreaga si ai mai multe sanse de a interpreta diagnosticul ca si sentinta la moarte si sa faci conflicte secundare fricilor si epuizarii mentale.
Chiar daca cancerul a fost oprit in dezvoltare, medicina moderna iti va indica sa scoti de urgenta acea tumoare si, evident, la analiza morfopatologica diagnosticul va fi de tumoare maligna, desi ea nu iti mai facea nici un rau de poate peste 20 ani inainte de a fi scoasa... iar daca ar recidiva in acelasi loc dupa operatie ar fi doar pentru ca tu nu ti-ai rezolvat complet stresul biologic.
Microbii, acesti mici robi, mici servitori ai corpului aflati sub comanda creierului, ne fac extrem de mult bine daca putem intelege ca in momentele in care facem febra, inflamatii si avem dureri suntem de fapt in faza de vindecare de dupa incetarea stresului si ... putem sarbatori faptul ca avem in stare de functionare eficienta in corp armata de microbi aflata in slujba corpului.
Greseala numarul 8: Acceptarea interventiei chirurgicale când nu e nevoie
Odata ce in corp este depistata o formatiune asa zis tumorala te poti speria inutil ca ai avea un cancer de care poti muri in chinuri groaznice si care iti poate genera pana la interventia chirurgicala sau biopsie un conflict de devalorizare asa de mare... incat sa apara complicatiile locale prin exagerarea stresului sau chiar "metastazele" (cancere secundare) limfatice ganglionare sau organice.
De fapt, aceste mituri despre cancer nu sunt adevarate, asa cum deja ai aflat, insa majoritatea oamenilor traiesc inca sub auspiciile credintelor invechite.
Biopsia exploratorie cel mai adesea nu este necesara si la anumite tumori va determina, in unele situatii particulare, imprastierea lor. Acest lucru nu este valabil in cazul cancerului de colon sau de san, dar este valabil pentru toate tumorile chistice. Tumorile chistice solide sau lichide au nevoie de organele din jur ca sa creasca si sa ajunga sa suplineasca o anumita functie a organismului.
Tumorile secundare chistice rezultate prin imprastierea reala din chist sectionat, nu mai sunt proportionale cu cat a fost luat din tumoare. Ele vor produce mai multe enzime decat are corpul nevoie si vor creste mai mult daca s-a amplificat conflictul prin intermediul diagnosticului intraoperator sau din cauza fricii de interventie si a spaimei de un viitor incert.
Interventia chirurgicala la san nu este necesara in nici o situatie fiindca nu pune in pericol viata oricat ar creste si oricat de mult timp ar puroia aici o tumoare. Ceea ce pune viata in pericol la tumorile de san este devalorizarea de sine in raport cu aspectul sanului.
Daca valoarea personala scade din cauza imaginilor negative despre sanul aparent cu un continut periculos
senzatiilor neplacute: supuratii, miros de carne "imputita", estetica alterata de un mamelon retractat ... atunci apare o alta problema, secundara, pentru care femeia chiar poate muri, gen "metastazele" osoase, pulmonare, de ficat... dar la san NU este necesara nici o interventie.
Aceeasi situatie de scadere a valorii personale apare si atunci cand imaginea ta actuala este in dezacord cu imaginile create in constientul si inconstientul colectiv parerea celorlalti despre normalitate nu corespunde cu felul in care arati frica de diagnostic sau de moarte frica de amputatie de san
La colon insa poate fi o problema daca pacientul nu isi rezolva conflictul de suparare, fiindca in acest caz masa tumorala continua sa creasca si exista riscul de a obstrua lumenul intestinal, fapt care poate duce la ocluzie intestinala si chiar la perforatie cu abdomen acut chirurgical sau chiar deces daca nu este surprins momentul perforarii.
In aceste conditii se poate chiar muri inutil daca nu se intervine chirurgical pentru extragerea fragmentului de colon afectat de tumoare sau extirparea tumorii si suturarea colonului.
Daca insa conflictul de suparare continua chiar daca s-a scos tumoarea si se face chimioterapie, se va face recidiva pe bont chirurgical, fiindca din creier si psihic continua sa vina semnale catre colon care sa ii spuna de ce fel de functie este nevoie pentru a sustine supararea.
Din acest motiv, in cancerul de colon interventia chirurgicala poate fi salvatoare, iar pacientului este important sa i se explice acest risc de perforatie intestinala pe care il are cat timp va mai duce cu el conflictul de suparare, in psihicul si creierul sau, iar de aici direct in colonul sau.
Daca s-a ajuns deja la necesitatea interventiei, atunci este bine ca pacientul sa fie pregatit sufleteste pentru operatie, sa o accepte ca pe un bine pe care i-l face corpului pentru ca peritoneul sa nu reactioneze la ideea de a fi atacat de bisturiu sau tuburile de laparoscopie.
Cand cineva se simte atacat de bisturiu, din psihic se transmit mesaje corpului si este programat pentru a produce ascita si carcinomatoza peritoneala - care sa tina la distanta pericolul, si care o sa fie interpretate gresit ca metastaze de catre medicina clasica, dat fiind diagnosticul de cancer si protocoalele de diagnostic si conduita terapeutica.
Carcinomatoza peritoneala (metastazele la nivelul marelui epiplon si a peritoneului în general) are la baza conflictul de atac direct la integritatea abdomenului.
Ce inseamna atac direct la integritatea abdomenului? Cand generezi acest conflict? Atunci cand ti se spune ca ti se va opera (taia) abdomenul in scop diagnostic sau de a elimina tumoarea de la un anumit nivel, creierul percepe de fapt patrunderea in abdomen a unui obiect taietor ca si atac fata de care se va apara in stil propriu, astfel... daca ai un sentiment de teama legat de operatia prin taierea corpului tau, a diverselor sale structuri, teama de cicatrice care arata ca ai fi mai putin om decat erai inainte de operatie, ca vor scoate din tine ceva important dar care s-a defectat si nu mai poate fi reparat, atunci abdomenul se apara prin generarea unor mici tumori la nivelul peritoneului.
Asadar, cu cat frica de a fi operat este mai mare, cu atat corpul se va apara mai mult generand asa zisele metastaze peritoneale, ce sunt proportionale cu marimea fricii tale.
Deci, frica te poate ucide mai rapid decat cancerul in sine sau interventia chirurgicala.
Aceste tumori mici sunt numite carcinomatoza peritoneala, se intalneste in special la nivelul marelui epiplon=popular prapor, ce acopera si protejeaza intestinele si care astfel ar deveni mai puternic, are rolul iîn natura de a face intestinele sa fie mai mobile prin secretiile lor, epiteliul tumorilor fiind unul adenoid, glandular.
Acest conflict din psihic genereaza un focar la nivelul cerebelului (dezvoltat din mezodermul vechi) care are ca si atributie protectia si supravietuirea individului in fata unui atac.
Aceasta interpretare de atac direct impotriva abdomenului este clara ca si conflict atunci cand gasim carcinomatoza peritoneala, ceea ce nu inseamna ca orice banala interventie chirurgicala cu sens bine definit de a limita o ascita sau opri o hemoragie sau alta cauza intemeiata vor duce la carcinomatoza.
Insa odata gasita carcinomatoza, ea ne conduce clar spre conflictul de atac direct asupra integritatii abdomenului.
Daca ai decis sa te lasi operat/a sau ai fost deja operat/a si ti s-a depistat aceasta carcinomatoza peritoneala, cu siguranta ai generat acest conflict si iti poti evidentia pe tomografia craniana fara substanta de contrast focarul sub forma tintei de tir la nivelul cerebelului.
Dar daca urmeaza sa fii operat/a, fiindca asa ai ales, sau este neaparat ca operatia chirurgicala sa iti poata salva viata, atunci poate vei dori sa eviti acest diagnostic de carcinomatoza peritoneala pentru care ti se va spune ca deja cancerul de san sau colon a "metastazat".
Cand medicul constata carcinomatoza, afirma ca tumoarea s-a "imprastiat", iar astfel se modifica stadializarea tumorii si dpdv al medicului tu ai de facut mai multa chimioterapie sau raze sau ti se vor administra chimioterapice mai puternice, mai agresive.
Carcinomatoza peritoneala da dureri abdominale mari si poate da o ascita minima care se resoarbe de la sine dupa incetarea conflictului, rostul ei fiind tocmai mobilizarea mai buna a intestinelor, unele in raport cu altele si cu organele abdominale sa le tina la distanta de agresiunea prin taiere.
Durerile abdominale pot fi insotite de balonare, de tulburari de tranzit intestinal cu alternante intre diaree si constipatie. Daca alegi sa te hranesti sanatos, atunci ai posibilitatea de a furniza corpului nutrientii necesari, dar ceea ce este esential este starea ta de siguranta in raport cu vointa de a trai, de a te bucura de viata, de familie, de tine si de prieteni.
Greseala numarul 9: Alimentatia nesanatoasa si bogata în compusi toxici
Consideram alimente tot ceea ce introducem in gura si inghitim cu intentia de a furniza corpului substante care sa ne hraneasca.
Ei bine, in natura cresc doar plante care furnizeaza nutrienti sau plante otravitoare, pe care organismul le recunoaste ca fiind sigure pentru sine, adica self, cu care se hraneste sau fiind improprii hranirii, pe care le evita sau le elimina.
In ziua de astazi exista tendinta de a consuma alimente care nu prea mai au in ele ceva natural si pe care corpul nu le mai interpreteaza ca fiind hranitoare.
Putinul natural care se mai gaseste este de fapt modificat genetic si nu mai este recunoscut de corp ca fiind benefic pentru celulele corpului.
In membrana, celulele tubului digestiv sunt dotate cu receptori speciali care sesizeaza ce nu e natural, si datorita lor corpul este intr-o continua stare de alerta, mai ales la nivelul intestinului, generand leucocitoza intestinala reactiva.
Atunci cand te hranesti natural ii furnizezi corpului somatidele sau microzimele din care sa isi poata reface structurile deteriorate prin moartea celulara programata si pe cele din programele speciale aflate in derulare sub forma de tumori.
Ei bine, daca mancam totul extrem de sterilizat, pasteurizat, preparat termic apar cateva probleme:
- alimentele nu mai sunt recunoscute ca si proprii
- in timp apare supararea legata de constipatiile asociate
- nu mai sunt microbi care sa digere tumoarea si ramanand pe loc si
- depistata dupa zeci de ani de cand nu mai este activa (aflarea diagnosticului poate duce la panica si moarte prin frica, nu prin efectele de imposibila imprastiere a cancerului, pe care oricum il purta omul chiar de zeci de ani).
O alimentatie care sa contina predominant legume, cereale integrale si fructe crescute in mod natural, cu consum cat mai redus de carne si oua (exceptie cele de la producatori autohtoni care au conditii de aerisire, furaje naturale) este benefica ... si mai ales cele cu expunerea la lumina naturala ce ofera vitamina B17 (laetril) pe care o contin si prin somatidele ce se afla in tot ce este viu si crescut la soare, lumina naturala, apa curata, furaje naturale).
Vitamina B17 este extrem de importanta in resorbtia tumorilor, stoparea cresterii tumorale si daca am consuma zilnic si cu bucurie alimente vegetale cultivate ecologic ele ar contribui ca tumorile sa creasca foarte incet, incapsulate de restul corpului, si asa natura ne da timp in plus pentru solutionarea conflictelor biologice.
La extrema cealalta, a alimentatiei cu carne, in sangele si muschii animalelor crescute in incubatoare (in conditii de inghesuiala, fara lumina naturala, crescute cu factori de crestere si faini de oase, resturi de animale moarte, sacrificarea cu cruzime in prezenta animalelor inca vii) se genereaza si se stocheaza in corp hormoni de stres de moarte si bacterii de putrefactie, care in mod normal devin active in corp doar atunci cand noi deja am murit.
Toate mancarurile preparate sub presiune au o mare problema. Membranele celulare, atat ale legumelor cat si ale carnurilor, sunt foarte degradate si, desi par fragede, de fapt ele nu mai au structura pe care corpul sa o recunoasca fiind self si este generata inflamatia cronica a intestinului si colonului, cu hiperaciditatea pe care un cancer se poate instala foarte usor.
Alimentele care nu provin din natura sunt mult mai acide decat cele naturale si, din acest motiv, au tendinta de a modifica pH-ul, iar corpul trebuie sa depuna un efort in plus, consumand din rezervele de energie, vitamine si minerale pentru a compensa hiperaciditatea.
Consumul de minerale de sinteza pentru compensarea aciditatii duce la oboseala musculara si demineralizare osoasa, iar omul este din ce in ce mai putin motivat sa faca miscare fiindca transpira si oboseste foarte repede, iar creierul lui nu se mai poate focaliza pe gasirea de solutii.
Din acest motiv apare frecvent obezitatea.
Gusturile nenaturale ale alimentelor creeaza dependenta, intestinele cer de mancare fiindca ce le-ai dat nu este catalogat ca mancare si devii din ce in ce mai obez, cu stima de sine din ce in ce mai scazuta.
Incapacitatea de relaxare a sistemului nervos si alerta generala din celelalte sisteme care il fac pe om sa se simta intr-o cronica stare de lipsa de timp, de agitatie interioara chiar si atunci cand ar avea timp suficient... va rabufni la un moment dat pe unul dintre programele din ADN si impuse creierului, care au rostul de a ne scoate din inertie sau de a ne ucide pentru ca alte specii mai puternice sa se hraneasca din noi.
Greseala numarul 10: Externalizarea controlului si a gandurilor referitoare la senzatiile aparute
Daca ii lasi pe „specialisti” sau pe cei din jur sa ia decizii pentru tine in baza unor protocoale-standard sau credinte pe care ei le au, si ignori ceea ce de fapt iti spune tie corpul prin senzatiile tale vei avea de suferit consecintele.
Nimeni nu poate sti mai bine decat tine ce simti [...] atunci cand ai senzatia ca in tine se intampla ceva si nu poti explica ce si de ce, cand nimeni nu are raspuns la durerea ta, la senzatiile tale.
In plus, medicina moderna functioneaza dupa principii si ipoteze care nu au fost vreodata validate si care fac oamenii sanatosi sa devina dependenti pe viata de medicamente-substante chimice.
Daca mergi la chirurg ca te doare ceva, cel mai probabil o sa gaseasca ceva de scos din tine, ca altfel nu isi mai are rost ca expert in medicina si fiecare specialist pentru problema ta va gasi o explicatie mai mult sau mai putin fantezista, iti va lipi o eticheta si asa te poate incadra intr-un protocol standardizat de terapie – ignorand alimentatia sau starea ta interioara.
Aparent, acest protocol terapeutic ii absolva pe specialistii care prescriu medicamente sau fac operatii de consecintele nefaste ale terapiei despre care acestia cred ca sunt asumate de cei care au implementat protocolul - desi ei insisi au constatat adesea ca aceste protocoale sunt ineficiente sau chiar aduc prejudicii pacientilor.
Adesea, pentru EI si FAMILIILE LOR lor EI NU ar FOLOSI vreodata ceea ce prescriu pacientilor lor – mai ales radioterapia si chimioterapia.
Sa nu uitam ca pe locul trei in statisticile mondiale de mortalitate la ora actuala este iatrogenia, adica se moare prin interventii gresite ale medicilor, atat chirurgicale cat si nechirurgicale, doar prin prescriere de medicatie cu efecte adverse colosale, dar conform protocoalelor furnizate de companiile farmaceutice.
Daca asculti mesajele corpului tau iti va fi mai usor sa intelegi cele explicate mai sus in legatura cu faza de vindecare a cancerului care merge cu puroi, durere, sangerare, inflamatie, edeme, febra, ca orice criza de vindecare reala.
Corpul are nevoie de aceasta imbibare cu apa (edem) a structurilor sale, atat in creier cat si in organe = edematiere, fapt care alaturi de senzatiile si simptomele descrise mai sus par a fi semne de boala, insa ele sunt de fapt semne de vindecare, fiindca apa faciliteaza rearanjarea structurilor deteriorate de conflictul biologic.
La finalul fazei de vindecare apa se resoarbe, cicatricile se atenueaza, corpul revine la normal, insa mai imbunatatit ca functii si structura decat inainte.
Daca revii insa la acele atitudini gresite si reiei conflictele care au cauzat boala, atunci creierul va risca sa creeze prin ingrosarea peretilor intestinali o absorbtie deficitara, o semiocluzie intestinala, fiindca nu este adaptativ pentru natura sa tot repetam aceeasi lectie.
Ca sa functioneze bine, creierul si corpul nostru au nevoie de noi si noi conexiuni pe care nu le pot realiza daca noi avem continutul psihic ocupat cu acelasi si acelasi conflict la infinit.
Acest infinit la nivelul ADN este limitat, fiindca natura nu considera eficient pentru supravietuirea speciei ca sa hraneasca un individ care nu invata nimic din experientele conflictuale, care nu se adapteaza la cerintele mediului si tot repeta greseala – fara a invata lectia. Natura il va ucide sau il va transforma intr-un vesnic copil, printr-o psihoza oprindu-i maturizarea emotionala, nu insa si pe cea intelectuala - in functie de gravitatea situatiei pentru specie, pentru regn, pe care un individ nu este capabil sa o gestioneze.
Noi stim instinctiv acest lucru fiindca avem sisteme de avertizare foarte bune la nivelul intuitiei, ce functioneaza atata timp cat nu ne este intoxicata sau adormita constiinta de sine prin alimentatie nesanatoasa, lipsa de miscare, atitudini gresite induse prin educatie, medicamente, poluare electromagnetica si abuzul de substante toxice.
Cel mai bun sfetnic este intuitia ta, insa ca sa poti folosi cu adevarat intuitia ai nevoie sa fii corect informat in legatura cu ce se petrece cu tine, care sunt optiunile intre care ai de ales si care sunt consecintele ignorarii senzatiilor tale si externalizarii controlului unor instante care nu au cum sa simta in locul tau ...si totusi le permiti sa ia decizii pentru tine, unele chiar in contradictie cu ce simti tu ca e bine, asta pentru ca celalalt a devenit „expertul” vietii tale.
Deci... daca actionand dupa sfatul celorlalti poti muri, cui ii mai serveste ca nu ti-ai ascultat instinctele?
In plus, este infinit mai dificil, este aproape o munca de Sisif sa inveti sa inoate pe cineva care tocmai se ineaca sau sa repari ceva care a fost stricat de specialisti, care, desi nu stiu sa repare, stiu sa strice bine.
Am fost si eu in aceasi situatie si stiu cum este sa intri in panica in urma diagnosticului, stiu cum este sa ai dureri infernale si mai stiu si cum este sa pierzi pe cineva drag dupa ce a avut cancer [tatal Crinei Veres - n.m.] si nu am stiut atunci cum sa-l ajut cu adevarat, fiindca nu constientizam ce simte si de ce refuza chimioterapia ... pe care eu i-o administram cu forta santajului emotional de a ma lasa sa fac ce imi sta in putinta pe baza informatiilor si convingerilor de atunci ca medic si pentru a fi impacata ca am facut ce imi statea omeneste in putinta.
Insa a fost in zadar gestul meu de a nu il asculta, l-a costat viata si cheltuirea unor sume exorbitante nu este eficienta daca nu iti asumi propria vindecare prin rezolvarea definitiva a conflictului biologic care este cauza simptomelor.
Odata ce am constientizat aceste greseli am reusit sa ii ajut si pe altii sa se vindece de cancer in mod natural, fie ca aveau cancer de san, de colon, de creier, de col uterin, de uter, leucemie, limfom sau chiar cancer pulmonar.
Evita aceste greseli si in acest fel vei face pasi siguri ca sa iti vindeci cancerul, daca il ai momentan, si nici nu vei muri inutil... pentru ca ai invatat deja o parte importanta din adevarul despre cancer.
Sursa: piersicuta.blogspot.ro