Motto: “Iubirea transformă în iubire tot ceea ce atinge”
„Pentru voi a iubi inseamnă să alegi o anume frunză din Pomul Vieţii şi să-ţi reverşi asupra ei întreaga inimă? Dar ramura care poartă frunza ? Dar trunchiul care poartă ramura? Dar scoarţa care apără ramura? Dar rădăcinile care hrănesc şi trunchiul, şi coaja, şi ramura, şi frunzele? Dar pămîntul care primeşte rădăcinile? Dar soarele, apa şi aerul care fac pămîntul să rodească? Dacă o măruntă frunză din copac este vrednică de iubirea voastră, cu cît mai vrednic este copacul în întregimea lui? Iubirea care se limitează doar la o parte din Întreg, se osîndeşte pe siesi de la bun început la suferinţă.” Mikhail Naimy – Cartea lui Mirdad
ROLUL SUPREM AL TRANSFIGURARII IN CUPLU DIVIN SHIVA-SHAKTI
În tantrism cuplul iubitor întruchipează însăşi cuplul divin Shiva-Shakti (TRIPURA-SUNDARI). IUBITUL şi IUBITA SUPREMĂ care prin iubirea lor amoroasă profund transfiguratoare dau naştere întregii creaţii.
Transfigurarea este în esenţă o Putere Supremă ce ne ajută să trecem dincolo de figură, de ceea ce vedem, înseamnă să intuim vizualizînd creator şi divin aspectele sublime ale unei persoane sau fiinţe dragi. Afirmaţia lui Don Juan De Marco din filmul cu acelaşi nume este revelatoare în acest sens: “Femeile reacţionează astfel în prezenţa mea pentru că simt că eu pot vedea frumuseţea şi perfecţiunea divină, dincolo de ceea ce i se înfăţişează ochiului. Eu caut frumuseţea aceea care sălăşluieşte în interiorul lor, până când ajunge să copleşească orice altceva, şi nu se mai pot împotrivi dorinţei de a descătuşa această frumuseţe şi de a mă învălui în ea. De aceea toate femeile mele sânt splendide… minunate… adevărate frumuseţi orbitoare.”
Deci transfigurarea apare spontan, ca sentiment inefabil (de nedescris) atunci când trăim starea de îndragostit(ă) sau în trăirile mistice autentice. Ea ne face să vedem şi să percepem fiinţa iubită ca pe o fiinţă angelică, divină, minunată. Aceasta viziune copleşitoare a noastră o învăluie, mobilizează, o transformă şi înobilează atât pe fiinţa iubită cât mai ales pe noi avînd astfel acces împreună la o lume paradisiacă.
În trăirile mistice autentice prin identificare cu divinitatea sau cu o stare înaltă de spirit, expresia facială a celui ce transfigurează se schimbă cu una aparţinind parcă altei lumi divine, angelice. În filmul “IISUS din NAZARET” în regia lui Franco Zefireli actorul principal se foloseşte din plin de transfigurare pe tot parcursul filmului dar mai pregnant atunci când rosteşte “Tatăl Nostru”.
Datorită dilatării conştiinţei de la finit către infinit, de la uman la divin; ISUS în momentul schimbării la faţă, prin transfigurare transcende fiinţa pămînteană şi devine una cu fiinţa Macrocosmică a lui Dumnezeu.
Misterul transfigurării se bazează astfel, pe rezonanţa ce se creează între Microcosmosul fiinţei umane şi Macrocosmos sau Dumnezeu. În procesul transfigurării folosind ca punte de rezonanţă raportarea la o calitatea inefabilă a fiinţei iubite noi avem acces spontan (cu cît procesul se aprofundează) la acea calitate ce există în Macrocosmos şi este manifestată de însăşi Dumnezeu.
Iată de ce dragostea sublimă este procesul subtil care ne dilată cîmpul conştiinţei de la Finit la Infinit, de la profan la Sacru, de la uman la Divin. Astfel în iubire, în dragoste pentru cei iubitori transfigurarea este cheia fundamentală care ne explică de ce: ”Atunci când iubirea transfiguratoare este infinită, imposibilul devine cu uşurinţă posibil.”
Tot ea este cea care ne face să trecem peste anumite deficienţe fizice sau psihice şi raportîndu-ne, şi hrănind doar aspectele sublime, pline de lumină să constatăm cu surprindere miracolul dispariţiei sau dizolvării complete a respectivelor deficienţe. În transfigurare mintea nu se centrează pe greşeli, nu se mai alimentează din trecut şi nu construieşte un viitor, ea este absorbită într-o contemplare plină de extaz şi este alimentată de un sentiment inefabil ce porneşte din inimă fiind total integrată într-un prezent Magic, plin de Mister.
Cu cît puterea afectivă ce o angrenează cel ce transfigurează este mai mare cu atît mai mult şi cel transfigurat are acces la o nouă lume mirifică. Astfel fară neapărat să conştientizeze, cel transfigurat este dintr-o dată propulsat într-o nouă dimensiune a conştiinţei: zîmbeşte mai des, lucruri care nu mergeau încep să meargă, fiinţe minunate îi apar în cale, are din ce în ce mai mult succes, viaţa devine luminoasă; iubeşte mai mult şi simte că o forţă magică îi susţine şi ghidează intreaga viata.
Transfigurarea apare spontan cel mai uşor la copii mici în relaţia lor cu părinţii sau la fiinţele cu un potenţial afectiv gigantic. In cazul copilului el il vede pe parinte ca fiind atotputernic divin protector, vesnic iubitor…
Într-un cuplu în care ambii iubiţi se iubesc cu aceeiaşi intensitate a a trăirilor, transfigurarea contemplativă reciprocă este vitală pentru transformarea ultrarapidă a celor doi. Prin transfigurare ei au acces la lumi angelice şi la cele mai înalte stări de conştiinţă. Deci într-un cuplu plin de ardoare şi încîntare transfigurarea devine drumul cel mai uşor pentru ca cei doi să se contopească unindu-se cu Dumnezeu. Astfel ei ajung să întruchipeze în esenţă cuplul divin cosmic SHIVA-SHAKTI, şi pot da naştere la tot ceea ce îşi doresc.
Pentru a transfigura la început este nevoie ca în relaţia respectivă să existe alint (plin de bun simţ), joc, tandreţe si gingăşie. Astfel mai devreme, sau mai tîrziu fie în prezenţa sa, fie în prezenţa altei persoane iubirea copleşitoare şi transfiguratoare se va aprinde din ce in ce in mai multe inimi, putand sa trezeasca stari coplesitoare de iubire in fiinte aparent inchistate sau suferinde .
Transfigurarea nu are nimic în comun şi nu apare într-o relaţie egotică si obsesivă în care fiecare doreşte să primească fară să dea din tot sufletul. Actul transfigurarii este profund conştient. Deci el nu are nimic în comun cu delirul minţii, şi nu creează fantezii sterile.
„Integrată ca procedeu specific în viaţa de zi cu zi, face posibilă punerea rapidă în rezonanţă cu energii subtile, divine, cu sfere de forţă şi aspecte elevate sublime din MACROCOSMOS prin intermediul cărora elemntele realităţii exterioare, distilate de viziunea înobilatoare, imaginaţia creatoare şi puterea de expresie a celui care transfigurează se transformă mai ales pentru acesta, într-o realitate nouă, elevată, minunată, spiritual afectivă, încarcată de o tensiune magică ce ne permite să trăim o formă de extaz.
Prin exemplul cunoaşterii artistice, sublime, transfigurarea constituie dovada rolului activ şi profund creator al conştiinţei în genere...
Specificul cunoaşterii artistice sublime capabilă să recreeze realul în ipostaze aprofundate, idealizate, înaltate, arhietipale chiar şi ca proiect, construcţie şi model anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de transfigurare de la concretul sensibil la abstractul sensibil, în forme de expresie adecvate fiecăreia dintre treptele respctive, i-au adus artei şi denumirea (acceptabilă ca metaforă) de oglindă magică a realităţii...
Astfel în operele de artă a iniţiatului Brîncuşi transfigurarea joacă un rol important, dînd parcă viaţă spirituală fiecărei capodopere. Pentru ca o operă de artă să fie definită ca o trăire transfiguratoare a artistului ea trebuie sa aibă întotdeauna conotaţii magice profund iniţiatice si spirituale. Abstractul decăzut, modernist nu poate fi numit de cele mai multe ori operă de artă transfiguratoare ci mai degrabă este vizibilă aberaţia sau traumele psihice ale artistului dînd la iveală o mîzgîleală indescriptibilă, ridicată la rang de artă."
Percepţia fuziunii amoroase beatifice şi profund transfiguratoare a bărbatului
In faţa iubitei lui, bărbatul adevărat îşi concentrază într-un elan altruist, întrega sa atenţie uitind aproape în totalitate de orice altceva.
Fiind în faţa Frumuseţii şi Armoniei Divine a femeii goale el realizează, transfigurat, dimensiunea şi semnificaţia Cosmică a conjuncturii şi se lasă cuprins de acel farmec magnetic, dătător de fericire, de acel elan interior de bucurie nesfârşită, de acea stare inefabilă pe care il dă concretizarea faptului că i se dăruieşte FEMEIA, încarnarea celui mai tulburator şi Profund Mister care există, Materializarea Vie şi Fascinantă a tuturor energiilor creatoare ale Macrocosmosului.
Măreţia cosmică de nedescris a strălucitoarei frumuseţi feminine, dinamizată intens de această impresie puternic traită a bărbatului, asteptă să fie descoperită prin conştientizare şi dăruire frenetică, prin abnegaţie şi dezvăluirea în sine a aspectelor ultime, divine, prin oferirea detaşată a tuturor acestor revelaţii şi trăiri minunate, plenare, nu doar a ego-ului lui limitat şi penibil, nu numai plăcerii personale, nu doar orgolului său masculin, ci Supremei Conştiinţei Divine Ultimei.
Ea este acea Conştiinţă despre care nimic nu se poate spune fară sa-i anulăm astfel dimensiunea Divină, Inefabilă, Infinită. Ea este, de fapt, ETERNUL ABSOLUT IMANENT sau DUMNEZEU, fără de care nimic nu poate măcar o clipă să existe.
Dacă nu simte, oricât de puţin, în sufletul lui acesta trăire amplă şi sublimă faţă de acea femeie, bărbatul nu va putea cunoaşte niciodată adevărata frumuseţe şi voluptate de o bogaţie abisală ce se află prezentă dincolo de trupuri şi care într-un mod sublim şi magic se revelează numai celor care aspiră frenetic la aceasta, căci numai aceia ajung să SIMTĂ şi să ŞTIE misterul inefabil transcendent al AMORULUI TRANSFIGURATOR CU CONTINENŢĂ. Mircea Eliade
Continența se refera la acea antrenare a corpului fizic și a psihicului să conlucreze la transmutarea, alchimizarea energiei sexuale într-o energie de o altă calitate decât cea creatoare de copii: în energie motorie, afectivă, vindecătoare, în Conștiență și în Conștiință de Sine, atunci când prin intenție energia este atrasă în centrii nervoși superiori, în timus, tiroidă, hipofiză și mai ales epifiză...
Când energia este ținută doar pe plexurile nervoase din perineu, prostată/uter, plex solar avem de a face cu oameni care sunt preocupați exagerat și doar de lumea materială (perineu), de sexualitatea care prin pierderea compulsivă a energiei creatoare duce la îmbătrânire, impotență și sterilitate (uter/prostată), sau la o conducere dictatorială și abuzivă (plexul solar)...
Renunțarea treptată și definitivă la Sexul egoist, care crează monștri umanoizi axați pe găsirea rigidă și spasmodică de vinovați pentru tot ce nu merge în viața lor, pentru Amorul în Cuplu care permite Trezirea Conștiinței și Eliberarea de Iluzia Separării, vizibilă în curgerea simplă și fericită a Vieții acelora care îl practică, în găsirea de soluții la toate problemele vieții.
Aceasta este posibilă prin faptul că odată ce energia creatoare cuprinde timusul și inima se trezește copilul interior și inocența lui conștientă alege doar să iubească, adică să dăruiască, cuprinzând tiroida învață să asculte și dezvoltă Claraudiția, atinge hipofiza și dă Clarvederea / Vederea în Duh, atinge și trezește deplin epifiza și funcțiile ei și ne Eliberează de Iluzii ca să fim locuitori ai Împărăției Cerurilor într-o permanentă stare de Extaz Mistic, de Uniune cu Totul, în acea afirmație a lui Cristos: Eu și Tatăl UNU SUNTEM...
Iubirea ca dăruire de Sine este cea care conduce la Conștiință și Conștiința conduce la Desăvârșire a capacității de cuprindere în UNU a TOT ce există... și unde nu mai există separare există doar Copacul Vieții, în care fiecare EU este o frunzuliță...
O spune și Matei: Fiți dar voi Desăvârșiți precum și Tatăl Vostru care este în Ceruri, Desăvârșit Este !
